Ce va fi va fi ...

Tema: Diverse | 0 | 26/1/2011

Ce va fi va fi ...

Sunt intr-o relatie de 3 ani si 10 luni. Am 32 de ani. In ansamblu e o relatie buna, pentru ca am reusit sa ne acceptam trasaturile de caracter diferite, si rotunjim colturile si sa ne cedam, pe rand, haturile relatiei. Nu e cea mai buna relatie, a inceput greoi si s-a mai consolidat pe parcurs, dar gradul de fragilitate este marisor, in continuare....Ideea principala: in urma insultelor si a insistentei ei pana la sufocare, eu m-am pozitionat. Am decis sa intorc mesajul negativ pe care mi l-a transmis de-a lungul timpului.

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

Sunt intr-o relatie de 3 ani si 10 luni. Am 32 de ani.
In ansamblu e o relatie buna, pentru ca am reusit sa ne acceptam trasaturile de caracter diferite, si rotunjim colturile si sa ne cedam, pe rand, haturile relatiei. Nu e cea mai buna relatie, a inceput greoi si s-a mai consolidat pe parcurs, dar gradul de fragilitate este marisor, in continuare.

Am perseverat, cu tenacitate si rabdare, in a pastra relatia sanatoasa si curata. Am un soi de verticaitate, cum o numesc eu ("atitudine superioara si princiara insuficient justificata, cum o numeste iubitul meu").

Am un serviciu bunicel. Locuiesc in casa prietenului, construita din banii mamei lui si ai bunicii lui. El castiga foarte bine si plateste lunar bani catre mama lui 400 de euro, pentru a inapoia in timp banii investiti de ea.

Relatia lui cu mama lui este una proasta de tot. Familia lui este, spre nenoroculul lui, dificila. Eu nu am mai vazut in viata mea ce am vazut acolo, de-a lungul timpului. E o familie din care aleg sa nu fac parte, pentru ca, am o alta educatie, incompatibila cu a lor. Am incercat, dar...e grotesc.

Mama lui are, sigur, o grava afectiune psihica. Cu putina psihologie de taraba pe care o cunosc, am vazut o dorinta de control exacerbata pana la paroxism, crize de anxietate si panica si o imposibilitate de a-si controla iesirile vulcanice, de o vulgaritate ingrozitoare. Isi pune toate abilitatile de luptatoare in slujba ideilor ei delirante si confuze.Sa-ti faci cruce si sa scuipi in san!

Are nevoie de multa intelegere si rabdare, de o familie echilibrata, cu un comportament unitar, terapie de grup (cu familia), intr-un cuvant trebuie cheltuite resurse uriase de rabdare, timp, afectiune, tact, diplomatie.

Ideea principala: in urma insultelor si a insistentei ei pana la sufocare, eu m-am pozitionat. Am decis sa intorc mesajul negativ pe care mi l-a transmis de-a lungul timpului.

Vad vulnerabilitatea pe care prietenul meu incearca sa o tina ascunsa, in ciuda evidentelor, imi pare tare rau pentru el. Am observat, de-a lungul timpului la el, un soi de vina pe care o simte cand e afectuos cu mine, iar mama lui il acuza de raceala.

Ultimele 10 dosare intime din dulap

Cuplu: dragoste, sex, relatie

Sexul si alimentele din bucatarie
Saruta-l in fiecare zi
Nu va destramati casnicia din cauza copiiilor!
Cheama umorul in dormitor
Darurile de aniversarea casatoriei: un ghid an-cu-an
10 cuvinte pentru o relatie armonioasa
Reguli feng shui în dormitor
Modul cum mancam arata cum facem sex
Trucuri pentru seductie
Sexul ca o terapie
Cat de egoisti sunt barbatii?
Fata in fata cu fosta ...
Darurile de aniversarea casatoriei: un ghid an-cu-an
8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
Sufletele pereche

Comunitate - Forum recomandat

In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

El nu mai are resurse afective: o respecta, dar se fereste de jignirile ei de o viata. E ranit adanc, interior si s-a introvertit. Vrea sa fie impartial, iar suportul pe care mi-l da mie este unul subiectiv. Il inteleg, dar asta nu il ajuta prea mult: ea i-a stricat relatie dupa relatie, iar el le-a deplans pe toate, neputincios.

As vrea sa mai pot sa-i fiu alaturi, cu blandete si intelegere. Stiu ca intr-un cuplu, oricat de sanatos ar fi el intemeiat, intervin factori care lovesc in echilibru. Mama lui intruziva critica pana la absurd, jigneste si scuipa, urla si plange, rade si ironizeaza, lesina, se trezeste si ameninta, sare la bataie, inchide telefonul doua saptamani si o ia cu salvarea de atata plans, pana cand baiatul ei innebuneste de grija si de vina. Factor de eroziune lent si sigur.

Toate cuvintele mele bune si blande, tot tactul meu, toate resursele mele de intelegere s-au terminat aseara, cand a venit peste mine, cu actualul ei sot furios, mugind ca un taur, sa ma dovedeasca de pe pozitie de forta. Mi-au urlat ca nu o sa am parte ca casa ei, de banii baiatului ei, m-a blestemat si a luat tacerea mea demna ca pe o ofensa personala.

Ar vrea sa ne injuram, batem, scuipam parte in parte. Eu nu sunt asa. Detest tipetele in casa si sunt pentru discurs rational. Suntem intelectuala, dar dintre noi, tot eu sunt "fata de Rahova" cea saraca. Imi recunoste calitatile de gospodina, dar ma acuza ca nu am grija de baiatul ei care are colesterol, ca ea ii facea mar ras cu germeni de grau, iar eu ii fac clatite. In fine subiectele, item-ii pe care ii invoca pot fi cautati la nesfarsiti si, probabil, gasiti.

Eu viata aici nu mai pot sa am.
Vreau sa plec cu chirie. Nu ma duc la mama, desi avem apartament frumos. Vreau sa ma retrag, sa inchid usa dupa mine, pentru ca sunt obosita.

Vreau sa va intreb si pe cele care locuiti singure cu chirie: cat e de greu sau de usor? Sufleteste, material, etc? Eu ... nu mai pot. Si chiar daca as mai putea, nu mai vreau, am acceptat deja prea mult. Vreau sa ies cu demnitate de aici, pe usa din fata, asumandu-mi decizia.

Cum e sa stai cu chirie?

autor: ayleen - membra a clubului Desprecopii.com - urmariti reactiile la acest topic aici>>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2009

Ce spune comunitatea Desprecopii.com:

ayleen, nu inteleg de ce te sperie asa de tare statul in chirie. O sa-ti spun cum a fost la mine, poate te ajuta cu ceva. Cand m-am casatorit am venit in Bucuresti cu sotul si nu aveam NIMIC. Doar el lucra si am inchiriat o garsoniera, jumatate din salariu il dadea pe chirie si ne descurcam. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, singuri in cuibusorul nostru si eram tare fericiti si linistiti. Nu ai de ce sa-ti faci griji, macar incearca. Sunt sigura ca va va fi bine, dar trebuie ca el sa se rupa de mama lui. Poate in felul acesta va vedea si el cat de bine este sa fiti singuri departe de isteriile ei.

Te pup si iti doresc sa-ti gasesti linistea! (andrusca13)

************************

Ayleen,

Si relatia mea a pornit in 3: el, eu si o soacra! A fost asa cum povestesti tu: frustrant, urat, cu resentimente, cu observatii, cu rautati.
EU m-am dus prima la psiholog, hilar, pentru ca nu ma intelegeam cu soacra!!!! M-a luat aia peste picior de numa-numa, ideea pe care am retinut-o clar a fost: NU TREBUIE SA MA INTELEG BINE CU SOACRA!

Dupa s-a dus sotul la psiholog si cred ca l-a ajutat f tare sa-si stabileasca prioritatile in viata si mai ales responsabilitatile.
Sotul meu se simtea responsabil de fericirea mamei lui, trebuia sa o distram: sa o luam in parc, la munte, sa o invitam la masa, sa-i inventam ocupatii, sa .......

Au trecut de atunci mai mult de 10 ani, soacra mea nu s-a schimbat deloc, doar in rau, a trecut prin depresie ani de zile, prin santaje cu boala, chemat salvare, internat in spital, observatiile ei sunt din ce in ce mai rautacioase.
Apropo de mancarea facuta de tine: eu gatesc mai mult vegetarian, caltite fac o data pe an, cand vine soacra mancam doar legume la gratar, salate si pasta de naut sau linte. Exagerez si eu un pic.

Soacra nu stie sa faca decat ciorba de vita, carne de porc la gratar si sarmale. Fara salate, eventual pune niste masline cam vechi.
Asta nu inseamna ca nu primesc o gramada de critici ca NU AM GRIJA de colesterolul sotului!!!!!Poftim?

Tu nu spui cu reactioneaza prietenul tau la scenele mamei lui? Ce face, unde e el?
La noi asta a fost schimbarea: sotul meu nu mai reactioneaza la santajele mamei lui, si in mod neasteptat a inceput sa fie de partea mea.
Acum suntem 2 in relatie, cu o soacra care bazzaie de la distanta, dar nu o prea auzim.

Si apropo de statul singura: noi la un moment dat ne-am despartit vre-o 6 luni, a fost un mare bine pe care l-am facut relatiei noastre. Perioada in care am stat singura a fost o perioada de echilibru si timp pentru mine. Aveam si eu vre-0 32-33 de ani cand ne-am despartit.

PS: nu-ti consuma resursele tale de timp, energie, bani pentru a face terapie cu soacra. E putin probabil sa o schimbi, in momentul in care prietenul tau isi schimba felul in care reactioneaza la santajul mamei lui ea nu are ce sa faca decat sa se schimbe.
Chiar daca va trece, ca a mea, printr-o depresie de 10 ani!!!! (cristiama)

***************************

Acum ani de zile am gresit si eu.Imi fac spovedania.L-am luat cu toate avertizarile parintilor.Si explicatii pe intelesul prostului. Dar eram indragostita.Nebuna! M-am mutat cu el in casa mamei lui.La ai mei nu aveam ce cauta. Nu era vorba de educatia mea,era vorba de faptul ca am primit o lectie de la viata...caposenia mea ( :.Ambitia mea timpita.I-am condamnat mult pe ai mei ca m-au lasat sa ma chinui cu o soacra (eu mi-am facut si acte cu respectivu'),cu o soarta aleasa de mine ( :.

Asa ca din floarea de centru,stilata,imbracata,avind cei sapte ani de acasa,care nu a stiut decit sa invete si sa o plimbe "cei din lumea buna" ca o mimoza, am ajuns la periferie cu un sot dependent de o mama in virsta ce il vedea ca un print si o matusa asemenea.

Am invatat ce inseamna RATB-ul,ce inseamna cartofii prajiti cu...piine si multe altele ( :.

Cum am iesit din situatia aceasta? La inceput, sa imi dau curaj,mi-am cautat chirie.La familie nu aveam nas sa ma duc.Eh,mi-am facut bagajele,strictul necesar si am plecat intr-o zi. Am stat intr-o casa straina mie,in chirie cca doua saptamini.Pina au aflat ai mei.

Le-am spus tot,ei voiau sa imi mai recupereze din lucruri.Am zis nu.Nu am mai avut niciun contact cu respectiva familie.La divort am fost doi straini,fara copii,care au semnat niste acte.

Pentru mine,dupa atitia ani e o amintire...neagra! Ma intilnesc cu oameni pe care nu ii mai recunosc din perioada respectiva.A fost un vacuum de memorie.Vreau sa ramina asa.Succes,ai grija ce decizi.Ah,eu aveam 21 de ani si un pic : )(anyella)