8 sfaturi pentru mame singure
8 sfaturi pentru mame singure
A fi mama singura nu e usor pentru ca trebuie sa-i oferi in fiecare zi copilului tau dragoste si grija cat pentru doi. Dar a fi mama singura are si parti bune. Ca de exemplu, nu trebuie sa te rupi intre copil si sot. Ai mai mult timp pentru tine, atunci cand copilul doarme si toate celelalte treburi ale casei sunt rezolvate sau mai pot astepta. Exista cateva trucuri pentru a-ti usura situatia.
Iata 8 sfaturi de la Desprecopii.com pentru a-ti face viata mai frumoasa.
- veti citi:
Laturile bune si laturile rele ale meseriei de mama singura
Despre mamele singure
Parinti singuri - forum
Laturile bune si laturile rele ale meseriei de mama singura
E greu sa fii mama singura. Trebuie sa-i oferi in fiecare zi copilului tau dragoste si grija cat pentru doi. N-are cine sa te ajute la treburile casei, n-are cine sa-ti ajute copilul la lectii, sa-l duca la inot sau la balet. Si mai mult decat atat, de cele mai multe ori, a fi mama singura inseamna o permanenta lupta pentru supravietuire financiara. Dar a fi mama singura are si parti bune. Ca de exemplu, nu trebuie sa te rupi intre copil si sot. Ai mai mult timp pentru tine, atunci cand copilul doarme si toate celelalte treburi ale casei sunt rezolvate sau mai pot astepta. Exista cateva trucuri pentru a-ti usura situatia. Trebuie doar sa vrei sa le pui in aplicare.
...sper din tot sufletul sa nu ma judece copilul mei mai tarziu pt ca a crescut fara un tata...
"Eu sunt o mamica singura ,inca de la inceputul sarcinii. Am 21 de ani si un bebe de 4 luni si 11 zile, frumos si destept (asa spune orice parinte). Am fost impreuna cu tatal copilului 2 ani de zile si am locuit impreuna 1 an jumate, chiar aveam planuri de casatorie si el chiar isi dorea un copil, de fapt asa imi zicea mereu pana la proba contrarie. Cand am aflat ca sunt insarcinata si el a luat-o razna....nici nu a vrut sa auda ba chiar ma obligase sa fac avort....numai ca asa ceva nu sa intamplat.Au urmat lungi discutii timp de o luna... In cele din urma si-a facut bagajele si a plecat. Nu a dat nici un semn nici pe perioada sarcinii, nici acum dupa iar "socrii" mei la fel, au ramas pasivi in fata situatie .Cred si sper din tot sufletul sa nu ma judece copilul mei mai tarziu pt ca a crescut fara un tata, eu voi incerca sa suplinesc absenta tatalui, norocul meu ca ma ajuta foarte mult parintii mei; Si nu ma refer neaparat la partea financiara.. Este foarte important sprijinul moral.si nici nu astept vreodata sa vina sa isi cunoasca copilul. De fapt cred ca nici nu o sa il primesc sa il vada.... si nici nu cred ca o sa imi afecteze copilul liniutza din dreptul numelui tatalui, in certificatul de nastere .Credeti ca am facut bine ca am dat nastere bebelusului meu? Eu cred ca da!" (hugolina, membru Desprecopii.com)
Povestea Hugolinei, citata mai sus, ar putea fi povestea oricareia dintre noi. Nu putine sunt cazurile in care cuplurile nu rezista socului celor doua liniute pe un test de sarcina. Sau si mai trist, nu putini sunt barbatii care dau bir cu fugitii atunci cand responsabilitatea cresterii unui pui de om li se pare zdrobitoare, de neindurat, nu pentru ei.
Ce au raspuns membrele comunitatii DC la intrebarea Hugolinei? Esentialul:
"In privinta prejudecatilor legate de liniuta de pe certificat, crezi ca daca ar fi fost un nume, ex. Vali Popescu, iar acest Vali ar fi fost absent, agresiv, betiv etc, ar fi fost mai bine?. Ce crezi ca ai sfatui o tanara aflata in situatia ta?. Sa accepte: liniuta si vorbele de pe la colturi sau nepasarea si prezenta unui tata absent, dar admiratia pentru o famile aparent normala? Eu as alege liniuta, pt ca oamenii nu traiesc in locul tau. Iar copilul mai bine creste fara tata, decat cu unul care l-a dorit si apoi nu."
(Andreea11)
"Sunt mama singura si am doi copii fericiti. Nu o sa-mi reproseze niciodata ca ei cresc fara tata, ba dimpotriva: cand au de mers la tati, la fiecare 2 saptamani, o fac de musai, fara chef." (Gabi_k)
"Eu personal cred in dreptul copilului de a-si cunoaste tatal si sper ca fata mea isi va intalni tatal atunci cand amandoi vor dori asta." (pumpkin)
"Linia din certificat m-a AJUTAT FOARTE MULT nu am fost nevoita sa-l caut pentru a-mi da semnatura sa scot copilul din tara.Acum baiatul are un tata care il iubeste ca pe propriu copil." (ricea)
E greu sa fii mama singura. Trebuie sa-i oferi in fiecare zi copilului tau dragoste si grija cat pentru doi. N-are cine sa te ajute la treburile casei, n-are cine sa-ti ajute copilul la lectii, sa-l duca la inot sau la balet.
Si mai mult decat atat, de cele mai multe ori, a fi mama singura inseamna o permanenta lupta pentru supravietuire financiara. Dar a fi mama singura are si parti bune.
Ca de exemplu, nu trebuie sa te rupi intre copil si sot. Ai mai mult timp pentru tine, atunci cand copilul doarme si toate celelalte treburi ale casei sunt rezolvate sau mai pot astepta.
Exista cateva trucuri pentru a-ti usura situatia. Trebuie doar sa vrei sa le pui in aplicare. Nu spune nimeni ca te vei descurca perfect din prima dar poti macar sa incerci, sa vezi daca iti iese. Iata cateva sugestii pentru a-ti face viata mai frumoasa.
1. Iarta, chiar daca nu vei putea niciodata sa uiti
Lasa deoparte resentimentele pe care le simti fata de tatal copilului tau. Daca vei pastra in suflet sentimentele negative sau furia, asta nu iti va schimba situatia cu nimic, doar iti vei risipi inutil energia. de care ai nevoie ca sa creezi un mediu cald si pozitiv pentru copilul tau.
E posibil ca si el sa-ti simta atitudinea negativa si sa sufere din aceasta pricina.
Ad-Extra3:
2. Bucura-te de tot ce ai
Chiar daca nu ai foarte multi bani, ai un copil si multa dragoste si timp sa-i oferi. Intotdeauna aminteste-ti ca averile si posesiunile materiale nu sunt cele mai importante lucruri in viata unui copil. Dragostea ta, atentia ta, timpul pe care il petreceti impreuna sunt mult mai valoroase. Va puteti distra si cu bani putini. Puteti face o plimbare in parc, pe jos sau cu bicicleta, va puteti juca, puteti colora sau picta, puteti canta si dansa. Toate acestea il vor bucura pe copil pentru ca sunt lucruri pe care le faceti impreuna. Aminteste-ti ca in foarte scurt timp bebelusii se transforma in adolescentii care nu mai vor sa-si petreaca mai deloc timpul cu mama.
3. Fa tot ce poti
Da-i copilului tau tot ceea ce ii poti oferi (asta nu inseamna neaparat bani sau lucruri) dar fii realista atunci cand iti faci planurile. Nu-ti face mustrari de constiinta pentru cea ce nu ii poti oferi. Dar fii constienta de ceea ce ii poti da si ofera-i copilului tot ce esti tu in stare.
4. Creeaza-ti o retea de ajutoare
Nu intotdeauna familiile sunt formate pe baza legaturilor de sange. Inconjoara-te de oameni pe care ii cunosti si in care poti avea incredere, oameni carora sa le pese atat de tine cat si de copilul tau. Cea mai buna prietena a ta poate fi matusa perfecta. Tatal ei poate fi bunicul copilului tau. Ei te pot ajuta la fel de mult ca si bunicii si matursile biologice. Familia pe care o creezi pentru copilul tau poate oferi la fel de multa dragoste si ajutor ca si o familie in vechiul sens al cuvantului. Ei te pot ajuta daca ii incurajezi. Invata sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie de o pauza. Nimeni nu trebuie sa faca totul de unul singur si probabil vei fi o mama mai buna daca te vei putea baza pe prieteni sa va ajute pe tine si pe copilul tau.
5. Asuma-ti responsabilitatea pentru propria ta viata
Aminteste-ti ca indiferent de circumstantele care te-au adus in aceasta situatie, esti acum responsabila pentru inca o viata: cea a copilului tau. El nu trebuie sa sufere din cauza experientelor tale sau din cauza faptului ca tu esti mama singura. Copilul tau depinde de tine. Nu-l face sa se simta vinovat de situatia ta sau responsabil pentru alegerile tale sau ale parintelui absent. El nu are nici un fel de putere si este vulnerabil din cauza faptului ca nu are decat un parinte. Rolul tau si influenta ta in viata si educatia lui sunt covarsitoare. Doar cu ajutorul tau poate deveni un adult capabil sa fie fericit si sa isi intemeieze o familie. Are nevoie de tine mai mult decat va putea sa-ti spuna vreodata prin cuvinte.
6. Creeaza rutine si ritualuri
Copilul tau are nevoie de siguranta si de stabilitate.. Luati masa impreuna in fiecare seara, mergeti in parc in fiecare duminica dupa-amiaza, mancati ceva bun inainte de culcare sau cititi impreuna o poveste - acestea sunt lucruri la care copilul se poate gandi si pe care stie ca le poate astepta si ca se vor intampla.
7. Fa-l sa simta ca poate conta pe tine si ca esti consecventa
Creeaza reguli realiste si imprima o linie de disciplina de la care nu trebuie sa te abati. Daca purtarea ta fata de copil este consecventa va invata rapid ce are voie si ce nu are voie sa faca. De asemenea va sti ce astepti de la el si ce va putea el astepta de la tine. Daca stie ca poate conta pe tine, va cere ajutor, va stii ca vei fi acolo in fiecare seara sa-l invelesti inainte de culcare sau sa-i incalzesti cina. Trebuie sa se poata baza pe tine. Esti cea mai importanta persoana (si unica) din viata lui.
Incearca sa-ti aduci aminte ca oricat de obosita ai fi la sfarsitul zilei, oricat de tare te va supara cu toanele lui, copilul tau are nevoie de tine. Bucura-te de fiecare moment cu copilul tau pentru ca ei sunt cea mai mare minune a lumii si timpul in care iti cer ajutorul e scurt.
Copilul tau te va reinvata sa te joci, sa te miri, sa te bucuri. Felul in care tu te porti cu el in copilarie poate fi modelul pe care il va urma atunci cand tu vei depinde de el. Atunci cand esti dezamagita de o vorba aruncata de copil, atunci cand el nu reactioneaza asa cum tu te-ai astepta sa reactioneze, atunci cand e obraznic sau de nestapanit, ilogic, irational, incontrolabil, aminteste-ti ca atat de mult l-ai iubit incat l-ai adus pe lume si ii poti lasa mostenire cele mai importante lucruri in viata: o coloana vertebrala dreapta, un set de valori ce-l pot ajuta sa-si ia singur hotararile, un bagaj de amintiri frumoase.
In viata copiilor pe care-i nastem putem fi lumini calauzitoare sau prapastii fara fund. Tu alegi ce vrei sa fii in viata copilului tau.
8. Vino alaturi de prietenii tai, pe cel mai select club al parintilor singuri: Clubul mamicilor si taticilor singuri.
Clubul mamicilor si taticilor singuri
Si mama si tata la un loc. Suport, experiente, atitudine si mai ales infratire. Aici nu sunteti singuri!
Despre mamele singure, merita citit si
Despre EA, femeia singura - sau cum sa traiesti singuratea in mod firesc
Despartita, dar nu singura
Sunt o mama singura, vreau sa ma indragostesc din nou!
Cum sa fii un parinte singur fericit
Provocarile unei mame singure si nevoia de modele masculin
Amintirile unui copil pe care nu l-a vrut tatal sau
Divortul parintilor: cum ii afecteaza pe copii
11 dosare intime din dulapul intim al Comunitatii Desprecopii.com:
Sunt trista, el s-a schimbat radical...
Cand trecutul iti distruge casnicia...
O poveste ca pentru revistele siropoase
Siguranta si nesiguranta in cuplu
O mare frustrare...
Cum trecem peste o despartire dureroasa?
Arta de a ierta
Gata! Am divortat!
Cea mai frumoasã declaratie de dragoste
Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?
Unde e limita? Cred ca am atins-o!
Un sfat pe ultima suta de metri
autor: A.Demirgian. si Comunitatea Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate - desprecopii.com (c) 2021
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
15 comentarii din totalul de 28:
Buna dimineața sunt intr.o problema foarte mare . Sunt in germania copilul meu sa născut aici și are cetățenie nemțească . Am avut probleme cu tatăl lui,el fiind un om foarte violent și fără interes de copil,el a depus mărturie mincinoasă la protecția copilului împotriva mea și mi-a luat copilul . Copilul meu fiind sugar a trebuit să îl intarc imediat . Nu mă mai lasă să îl văd până când mă judec cu el,îl lasă singur în casa și pleacă și multe alte chestii . Am umblat peste tot că sa îmi câștig copilul și să îmi de-a o camera unde să pot sta pentru că eu am stat la el și mă dat afara . Am ajuns la disperare nu știu ce să mai fac . Va rog frumos ajutati-ma macar cu un sfat unde as putea sa mă duc . Aici nu vrea sa mă ajute nici macar legea. Mulțumesc
Buna, da e foarte trista poveste. EU cred ca trebuie sa depui si tu marturii urgente ca tatal lasa copilul singur sau poate si exagerate asa cum a facut-o si elI ca sa-ti IA copilul. Cu aceias moneda....numai asa... Bafta SI rabdare multa.
Draga Dobre Andreea Simona, te rog posteaza intrebarea ta pe forum, unde vei primi mai multe raspunsuri decta aici: http://comunitate.desprecopii.com/forums/forum/77-probleme-legislative/ Toate cele bune!
Buna ziua, sunt o mama singura care isi creste copilul si intradevar, oricat de mult crezi ca te-ai pregatit sufleteste pentru marele pas al divortului, in momentul in care ai pornit pe drum separat se dezlantuie toate urgiile... - nu esti pregatit sa iei in piept prejudecatile fostilor "prieteni " care incep sa te evite pentru ca " nu vor sa fie la mijloc intre fostii soti " sau esti poate o amenintare pentru soliditatea casniciei lor, sau au alte planuri de fiecare data cand ii inviti la film sau la o plimbare cu copiii in parc , etc... -nu esti pregatit sa dai piept cu greutatile inevitabile ale vietii singure, cu jongleriile zilnice cu bugetul destul de restrans, cu alergarea continua sa platesti taxe, sa alergi pentru acte, sa cauti casa sa te muti, sa faci cumparaturi, piata, etc -sa ai permanent zambetul pe buze cand sufletul tau e zdrente... - sa ai rabdare maxima cu toanele copilului care si el trece prin stari normale si explicabile , sa iti faci timp sa stai cu el , sa te joci, sa glumesti sa ii explicit ca viata merge mai departe si ca nu e nici o tragedie ca mami si tati nu mai sunt impreuna. Ei te iubesc la fel, dar separat. - sa iti faci timp pentru tine sa iti dai cu in fard pe obraz, sa iti colorezi unghiile, sa mai schimbi bluzele mohorate si triste de doliu emotional, cu haine vii si vesele. Sa iti faci timp sa te bucuri de fiecare zi, sa te straduiesti sa iei ce e mai frumos din ea si sa nu disperi- cel mai important sa nu disperi! si daca simti ca aluneci pe panta deznadejdei si a tristetii, roaga-te , roaga-te, roaga-te, intareste-ti credinta si speranta in MAINE. Pana la urma... " maine e o noua zi " nu e usor, va spun, dar nu e imposibil ! va iesi soarele, va promit si imi promit !
E greu sa cresti copilul fara tata, dar femeia trebuie sa constientizeze inainte sa ramana singura. Increderea si respectul stau la baza crearii, cresterii si educatiei copilului , dar si a familiei, iar educatia precara dovedeste ca egalitatea intre sexe duce la un razboi intre ele. Eu sunt tata, imi iubesc sotia, dar aceasta a hotarat sa fuga , sa traiasca singura, punand un zid (statul) intre noi. Cel mai greu e sa nu ii vad, sa nu vorbesc cu ei, emotiile te distrug ca persoana, iar lipsa lor te dispera. Unele dintre voi femeile, alegeti asta singure, dupa care va apucati sa judecati sotii. Cazuri sunt destule , aveti dreptate, barbatii nu sunt toti facuti sa fie tati, dar nici femeile nu mai sunt in ziua de azi demne de sfantul nume de "mama ", caci iubirea pentru copil nu trebuie inlocuita cu iubirea de sot. Eu ii iubesc pe amandoi, si am simtit cum am fost inlocuit de fiul meu pe plan emtional. Noi barbatii ne descurcam financiar, statul stie asta, si aici apare discriminarea, in egalitatea de drepturi asupra a tot ce inseamna copilul. chiar cu 50-50% drepturi, un tata nu isi mai creste copilul asa cum o face in familie. Ti se iau orice drepturi. si nu are legatura doar cu iubirea, ci cu tot, toate bucuriile ce deriva din traiul in familie. Sa iubesti o femeie este pentru unii barbati o artasau doar o cucerire, sa iubesti o mama este divin, mai presus de toate asteptarile vietii. Domnul sa va ajute pe toate, caci atat mai puteti primii, despre dragoste.....gasiti loc in suflet si pentru tatic. Fiecare cu educatia lui si mult noroc n viata aleasa. Va multumesc.
Buna Floretina vreau sa te cunosc daca se poate aspt un mesaj pe pagina mea de fb.Mihai fsb@gmail.com
Buna nu anteleg de ce multi nu anteleg ca un copil schimba viata o face frumoasa si este o bucurie.Eu am 32 ani si mias dori sa am o relatie co fata cu un copil sane iubim sa o ajut.parinti este cine al creste.ID .Dragossponsoru.daca este cineva care asi doreste sa ne cunoastem
salut si eu sunt mamica singura, iubitul cu care am fost 3 ani a inteles in a 6 luna de sarcna ca nu e pregatit si a disparut fara urma , am trecut si eu prin greu, am ramas fara familie nemaivorbind de prieteni, parintii doresc sa ne ajute si nici nu mau primit acasa cu copilul, asa ca am ramas intr-un oras fara nimeni ,iarana, fara bani, m-am descurcat cum am putu, acum locuim cu chirie insa e foarte greu, ne prea ne descurcam insa mergem inaine. pe 25 decembrie cristi baietelul meu va implini 2 ani, asa greu cum a fost dar e linga mine si asta e important. as vrea un sfat de la voi si va rog sa ma ajutati daca puteti trec printr-o stare grea de depresie si de frica ca nu ma voi descurca si uneori am ginduri negre, ma simt vinovata ca lam nascut si nui pot oferinecesarul. daca ati simtit si voi la fel si cum ati trecut peste asta ca mie foarte greu in aceste momente? multumesc
Buna..ma numesc Florentina si am 19 ani...am o fetita minunata de 4 luni...in momentul de fata sunt o mamica singura..pe perioada sarcinii totul a fost lapte si miere..hmm ...insa cum s.a nascut cea mica totul s.a schimbat radical...parinti lui care pana atunci se comportam "frumos " cu mine au inceput sa imi reproseze ca stau in pat in perioada de refacere...imi spuneau ca sa nu ma astept sa imi creasca ei copilul...chiar sa imi ia copilul de langa mine cand eu le spuneam sa il lase....am hotarat sa ne mutam cu chirie ..poate asa nu ne vom mai certa...dar degeaba..nu ma ajuta cu nimic..imi reprosa ca ii dau mai multa atentie la copil si ca pe el nu il bag in seama....pana la urma ne.am mutat la parintii mei...insa situatia a ramas cam la fel..parintii lui ma vorbeau la tot orasu ca "mi.a placut sa stau cu cracii in sus sa imi cresc copilu singura "...pana la urma el a renuntat si s.a mutat inapoi la parintii lui...a fost alegerea lui...pentru el conta satisfactia trupeasca...am vrut o familie..dar a fost prea mult pentru el...el are 24 de ani si se pare ca nu era pregatit
ciao Nicoleta nu cunosti proverbul....Lupu isi schimba paru dar naravu ba.....si eu am asteptat aproape 20ani sa se schimbe situatia in casnicie dar a fost in zadar...trebuie sati dai putere si foarte mult curaj si sa iti ei inima in dinti sa incerci sa scapi de acel cosmar ....acuma cat esti inca tanara si in putere..eu sunt singura stau in chirie cu 2 copii stau in apartament pentru ca nu am gasit o casa unde sa-mi pot face 2-3straturi sa nu le cumpar toate asa cum am fost invatata ....traiesc din alocatia copiilor ..asa cum cred ca sunt multe persoane in ziua de azi ....astept sa creasca copilul sa ma pot duce sa-mi caut de lucru sa le pot face un viitor copiilor mei pe care ii iubesc foarte mult ei imi dau speranta de a nu da înapoi....un sfat il ascult de la cine vrea sa mi-l dea am suferi foarte mult si pentru aceea fica mea zice mereu ....lasa mami ca neom descurca si noi cu ajutoru bunului Dumnezeu....Va multumesc ....
ciao si eu sunt o mama singura cu doi copii unu de14ani iar celalalt de 6 luni .stau in chirie ma descurc greu dar sper ca bunu dumnezeu sami dea putere sa merg mai departe si sa nu imi dezamagesc copii pe viitor.toti tatii care consuma alcool acum pe prezent nu isi dau seama ce pierd dar pe viitor cand o sasi dea seama ca au gresit o sa fie poate prea tirziu...doamne ajuta
Buna...si eu sunt mama singura si sunt in strainatete de cativa ani buni...divorata si cu o fetita in vartsa de 11 anisori...mi.este greu..recunosc..dar nu imposibil..un om cand vrea in viata le poate face pe toata,asa ca si tu poti trece .te poti descurca..ai vointa si credinta mare im Dumnezeu..va pup si va salut pe toate mamicile singura...
Sunt mama singura. Mi-am nascut copilul la 26 de ani. Am trecut prin multe greutati, am suportat multe vorbe grele, perioade de depresie, nopti pline de lacrimi. Lumea afost foarte reticenta, desi lucram intr-un mediu profesional foarte bun. Toti ma intepau din vorbe sau imi spuneau direct parerile lor despre alegerea mea. Au trecut 2 ani si inca am perioade cand mai sufar cand sunta atacata, insa nimic, ABSOLUT NIMIC nu se compara cu imbratisarea copilului meu. gasesc mereu putere sa ma ridic, parintii ma ajuta si financiar si destul de mult si moral. NICOLETa, sfatul meu este sa nu mai locuiesti cu tatal copilului tau, faptul ca traiesti intr-un asemenea stres cu el, te poate afecta foarte rau, sigur ai momente de depresie, dupa nastere toate suntem foarte sensibile, daca mai avem si o situatie rea acasa, lucrurile s einrautatesc. Uita-te in ochii fetitei tale si gandeste-te daca ii doresti ei viata pe care o ai. Gasesete o cale sa lucrezi, sa te intretii, afara sau in tara. Lucrurile vin pe parcurs. Diviniattea ne ajuta atunci cand facem alegerile corecte. Cauta pe internet ProVita, scie-le un mail si te vor ajuta cel putin cu multe sfaturi si sustinere morala. Te rog sa ai puterea sa crezi ca meriti mai mult, caci MERITI, sa te respecti si sa te iubesti pe tine si pe copilul tau si fa alegerea ccea mai buna pt voi doua. Chiar daca iti e greu sa te rupi de el, vei fi alt om in scurt timp, te vei simti capabila si puternica, vei avea aripi.
Buna sunt Ramona am 23 de ani si sunt insarcinata in 3 luni sunt singura dar asta nu inseamna ca m-am gandit vreodata sa avortez pe copilul meu nimeni nu il vrea si asta inseamna ca o sa am o viata foarte grea dar o sa am copilul langa mine si nu va mai conta nimic il iubesc foarte mult inca de pe acum si stiu ca o sa ma descurc singura .Tatul copilului nu ma iubit niciodata doar voia sa-si satisfaca placerile cu mn dar viata merge inainte asa ca mamici fiti tariii!!!!!
Buna tuturor,am 35 de ani ,am un baietel de 11 ani .daca sa faci un bebe sau nu,el vrea apoi nu te mai cunoaste ?Dau timpul cu 11 ani inapoi si acelas lucru s-a intamplat cu mine ..simteam ca mor de durere . de tradare ,de rusine .Ce voi face cu un copil singura ?Nimeni nu la dorit !Insa am mers mai departe ,greu ,groaznic de greu ,apoi parintii care si in ziua de azi imi reproseaza lucrul acesta m-au ajutat cat de cat ,sora mea l-a facut bastard etc etc ,dar la o problema ma folosea pana trecea hopul ..a trecut timpul am muncit uneori zi si noapte apoi sora mea m-a chemat in anglia spunandu-mi ca este bine putem gasi de lucru etc insa stau ca un nimeni aici parca nici nu exist ,e foarte greu cand altii te folosesc si apoi te arunca ca pe o carpa dar bebele a crescut are 11 ani si cand ma vede trista sau plang imi spune :mama esti cea mai buna mama din lume .tot ce tu imi oferi este tot ce imi trebuie ",si nu am nici casa ,nici bani ,nimic doar eu si copilul meu care vede si intelege .sunt zile cand mancam doar paine pentru a nu consuma mult si nu ne dorim decat sa ne intoarcem in Romania si sa imi caut de munca acasa caci printre straini suntem straini chiar si cu cei din casa .Va spun intelepciune in alegere ,rabdare in necazuri si taria chiar daca simtiti ca nu mai puteti sa va ridicati si sa mergeti mai departe!
Am citit si povestile voastile voastre, si sunt triste si dureroase. si eu sunt o mama singuraam 31 de ani, sunt orfana de parinti, am avut o viata grea..am crescut intre straini..de la 17 ani am plecat in lume..am ajuns in Bucuresti...mi-am gasit o chirie si un loc de minca,am fost mulumita..si de atat ce am realizat eu singura...dar povestea mea mai grea a inceput acum 6 ani,,cand cand l-am intalnit pe tata copilului meu..care ma convins..sa merg cu elsa las tot ce am facut eu singurica..si ma convins sa mergem intr-o tara straina pentru un trai mai bun. Ne-am gasit de munca amandoi..am lucrat cot la cot..cu el pana cand am ramas insarcinata, de atunci a inceput cosmarul vieti mele..toata perioada sarcini nu ma bagat in seama nu mi-a vb..nu ma privea ma umilea..imi zicea vb grele, seara de seara venia biat si-mi scotea ochi de la ori ce nu-i covenia nimic nici mancarea..acum ca avem o fetita..tot nu sa schimbat..e din ce in ce mai rau...asi pleca dar nustiu unde fara casa ,fara familie,fara bani fara munca..sunt disperata.ma-si intoarce in tara..sa incep o viata noua..dar simt ca nu mai am putere..zilnic imi zice sa plec..ca sa saturat de mine..nu-mi vb cu lunile..ma simt o pacoste ca stau pe capul lui...aici unde sunt de munca nu este..sa-mi fac un ban sa plec in lume..din nou...si daca ar fi cui ii las fetita..sa mi-o ingrijeasca?..ea este asa de inocenta..nici copilu nu sil baga in seama, nu vb cu noi.cand ii cer ceva imi zice sa plec la munca..am stat de vb cu el, dar nu vrea sa ma asculte..nu vrea sa ma trimita in tara sau sa ma ajute sa plec..imi zice sa ma descurc si sa plec cat mai repede..eu nu stiu ce sa fac..sunt asa panicat, plang din ori ce da-timi un sfat va rog frumos traiesc in chinul asta de 4 ani de zile..am tot asteptat sa se schimbe..ca nu am vrut ca fetina mea sa creasca, cum am crescut eu..dar e din ce in ce mai rau..sunt cu nervi la pamant..ma simt pierduta va MULTUMESC.
acesti tatici care ne-au parasit o sa-si aduca aminte ca au un copil atunci cind vor fi batrini, neputincisi,bolnavi.vor cere ajutor de la copii..ca doar e TATICUL
Buna.sunt o mamica singura de cateva luni.am un baietel de 2ani si 4luni,tatal copilului meu,am stat 6 ani el plecand j in strainatate cateva luni pe an,el si.a dorit copil cu mine,mereu imi spunea sa facem bebe,
deci...am 22 ani si o fetita de 2 luni:D. si eu o cresc singura ca multe alte femei din cate observ,tatal ei nu a vrut-o si nici acum nu vrea sa o vada si sincer nu insist deloc. eu nu m-am gandit niciodata sa renunt la ea si bine am facut.e cea mai mare fericire a mea. cand eram in luna a 3-a 3 medici diferiti mi-au spus ca se va naste cu handicap mental-down,turner,edwards,etc.am simtit ca o iau razna.am fost la clinici particulare,m-am rugat f mult si am facut tot posibilul sa pastrez copilul.fata s-a nascut perfect sanatoasa.voi credeti ca e greu sa cresteti un copil singura?multumiti lui d-zu ca sunteti sanatoase si voi si copii ca restul lucrurilor depind doar de voi atata timp cat aveti sanatate.avortul e cea mai cumplita crima si d-zeu nu iarta asta.adevarul e ca am noroc ca ma ajuta familia foarte mult desi la inceput tatalui meu i-a fost greu sa accepte,mai ales ca eram lumina ochilor lui.partea buna e ca o ducem mai mult decat bine din punct de vedere financiar,am terminat si facultatea,acum sunt la master si lucrez in acelasi timp de la 19 ani(acum am luat o pauza),deci nu mi-ar fi greu sa o iau de la capat.linia de pe certificat...e o dovada de curaj.si e mai bn asa,caci nu am nevoie de acordul nimanui sa o scot din tara, caci vreau sa ne mutam in canada:D.capul sus,mamicilor!!!
Am 26 de ani si abia aseara am aflat sigur ca sunt insarcinata in 4 sapt, iar sotul meu, cu care sunt maritata de 1 an si 4 luni (dar suntem impreuna de 6 ani) nu vrea copilul. E plecat in Londra la lucru, iar cand i-am dat vestea a zis ca nu-l intereseaza, sa fac ce vreau. Eu am mai facut un avort, tot cu el, doar ca pe atunci nu eram casatoriti, tot pe motivul ca el nu l-a vrut. Acuma in schimb eu imi doresc foarte mult acest copil, doar ca ma cam sperie perspectiva de a face asta de una singura. Ce ma deruteaza e ca acum 3 sapt, inainte sa plece a zis ca vrea un copil cu mine, si ma iubeste iar acum imi spune ca vrea sa divortam si nu mai are sentimente pentru mine. Inca stau si ma gandesc ce sa fac, nu vreau sa par egoista daca il pastrez, sa zica lumea ca il fac doar ca sa-l prind cu usa, dar nici nu vreau sa regret decizia de a mai face inca un avort.
am citit cateva dintre povestile voastre de viata si m-am intristat foarte mult,mai ales ca nici eu nu am o situatie prea buna. copilul meu sufera, eu sufar, ma tot gandesc sa gasesc o solutie pentru el si pentru mine. am 41 de ani si copilul meu are 13 ani. nu am un loc de munca. sunt disperata , sunt la capatul puterilor. vreau doar sa muncesc, sa ma intorc in bucuresti, sa vad zambetul din nou pe chipul copilului meu, sa fie sanatos, fericit si realizat. nu avem o casa a noastra. am pierdut tot. am tot incercat sa-i ofer copiluli o vata de familie normala si fericita,dar nu gasesc decat alcoolici, gelosi, dezaxati. ce sa fac , cum sa fac sa scap din cosmarul asta?!nu mai gasesc un om normal cu care sa pot aveea o familie sau poate chiar n-am noroc ! nu am serviciu, nu am prieteni, parca sunt rupta de lume, parca sunt n zona crepusculara, departe de oameni in adevaratul sens al cuvantului. ce caut eu aici la tara, parca mi s-au blocat toatae caile! am si eu niste visuri,aspiratii spre mai bine, sa-i oarat copilului meu ca viata poate fi si frumoasa. parintii ma urasc. nu m-au vrut niciodata. mi-au spus-o in fata. isi doresc sa plec oriunde de aici, dar cand le-a fost rau am fost langa ei. de ce ma urasc? poate ca de aceea imi si merge asa bine. sufar enorm. viata asta parca nu mai are nici un sens, totul e un cosmar! va rog! ajutati-ma sa ma trezesc din cosmarul asta. nu vreau sa mai iau pastile, nu vreau sa-mi mai vad copilul trist si sa ma prinda plangand si sa planga si el cu mine. va implor!!!!!!!! dati-mi un sfat , o solutie, ce sa fac. nu mai pot si nici nu mai vreau sa traiesc asa ! va multumesc . va rog nu ma uitati! ajutati-ma sa simt ca sunt vie, vreau sa-mi ajut copilul! va rog. simt ca imi pierd orice incredere in mine, in viata si speranta. asta de acum , cea pe care o am eu si copilul meu, nu e viata! E COSMAR! SIMT CA-MI PIERD PUTERILE. imi puteti scrie pe adresa zgabriela9021@yahoo.com
buna tuturor mamicilor singure! inca nu sunt mamica , dar mai am 4 saptamani si nasc iar tatal copilului meu cu care am stat aproape 7 ani a dat bir cu fugitii. mentionez ca acum o saptamana m-a lovit si a vrut sa-mi dea in burtik sa avortez instantaneu :( si m-am hotarat sa nu il implic in viata copilului meu deloc , deci sa nu il trec ca tata in certificatul de nastere pentru ca si-a pierdut acel drept in momentul in care a ridicat mana la mine. sunt foarte confuza si nu stiu ce sa fac pentru ca el era cel care me intretinea material si eu nu am la cine sa apelez ca sa ma ajute , sunt singura....... va rog sa-mi dati si mie un sfat ce as putea face , daca se poate. va multumesc!!!!
BUNA SEARA VA ROG SAMI DATI UN SFAT ...AM UN COPIL CARE E INREGISTRAT PE NUMELE SOTIEI MELE,,NOI NU SUNTEM CASATORITI COPILUL IL ARE EA IN PASAPORT,,IN ADEVERINTA DE NASTERE E SCRIS CA COPILUL NU ARE TATA,,CIND MERGEM LA VAMA AVEM PROBLEME CA VREAU PROCURA DE LA TATA,,DOAR TATA NU E SCRIS CE SE POATE DE FACUT IN ASA CAZ? VA MULTUMESC ANTICIPAT.
buna seara! am mare nevoie de un sfat.am 32 ani si o fetita de aproape 9 luni.sunt casatorita dar sotul meu are proleme cu alcoolul.nu mai suport viata alaturi de el.vreau sa mentionez ca eu locuiesc la parintii lui(impreuna cu el),iar locul meu de nastere si fam mea este la o distanta de 500km. mama mea a murit,tatal meu s-a recasatorit,fratele meu e casatorit si are un baietel de aproape 2 ani.nu am unde sa ma duc.mi-e frica sa iau viata in piept fara bani si fara o casa,dar nici alaturi de el nu mai suport sa traiesc.simt ca ma sting pe zi ce trece iar copilul meu are nevoie de mine.va rog ajutati-ma cu un sfat.va multumesc
Buna! Sunt Liana din Craiova si azi am aproape 38 de ani si un fiu de 14 ani, Am ramas vaduva in urma cu 9 ani si 8 luni, cand dragul meu, scumpul meu, tanarul meu Baki - Daniel a plecat ,,,undeva. Intr-o stea...Aveam 27 de ani si fiul nostru, Baki - Dennis, numai 4 ani...De-atunci ne chinuim si ne tot taram prin viata si prin chirii. De 3 luni am ramas si fara serviciu, avand ca venit lunar sigur doar o pensie a fiului meu de 350 ron...E cumplit, dar ne intelegem, ne iubim si ne stam mereu alaturi. ...si continuam sa ne rugam la Dumnezeu, ca poate ne aude, si continuam sa speram intr-o minune ....si, cum zicea un profesor de Drept, il blestem in gand pe Porumbescu ca n-a compus si o alta Balada, si il cert in gand pe Brancusi ca n-a sculptat si Subcoloana Infinitului si intru fericita-n vorba ,,Plang, deci exist
eu sunt o mama singura de 24 de ani am un baitel frumos destept are 11 luni il iubesc din toata inima mea si parinti mei la fel am mare noroc cu ei asa parinti toata lumea sa aibe tatal nici macar nu lo vazut dar i mai bine.a sa gasim si noi pe cineva care sa ne iubesca pe amandoi
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII