Colicile lui bebe m-au facut să mă simt ca o mamă proastă. Despre nesiguranța unei mami de bebe și despre nevoia de încurajare - confesiuni

TEMA: Colicii bebelusului | 0 | 25/8/2024

Colicile lui bebe m-au facut sa ma simt ca o mama proasta. Despre nesiguranta unei mami de bebe si despre nevoia de incurajare - confesiuni

Când s-a întâmplat prima criză de colici, eram cu bebe la plimbare într-un mall. Când a început să plângă și nu reușeam să-l liniștesc, am încercat să-l duc afară să văd dacă o schimbare de aer ar ajuta. Am mers pe o străduță de lângă mall - o casă cu niște case frumoase și îl țineam disperată pe bebe în brațe, împingând căruciorul cu cealaltă mână.

Aproape că plângeam și eu. Când nu poți să calmezi un bebe – singurul lucru pe care îl pot face toate mamele – este dureros.

Iar de la o casă a venit către mine o femeie și mi-a spus calmă - „Ca să-l liniștești pe bebe, e bine să-l ții așa.” Mi-a luat bebelușul din brațe și l-a pus sprijinit pe antebrațul ei. Știu că trebuie să fac așa, dar nu reușesc să-l calmez... i-am spus. De fapt, problema era la mine - mă simțeam învinsă și obosită.

veti citi
Era o femeie pe care nu o cunoșteam - și i-am permis să imi tină copilul in brațe..
Crizele de colici pot fi devastatoare atat pentru bebe cat și pentru părintii săi
Cand devii mamă pentru prima oară
Indoiala - oare sunt o mama bună?
Avem nevoie de sfaturi si incurajări. Multumesc Desprecopii
5 informatii despre colici, care pot fi de folos

Era o femeie pe care nu o cunoșteam - și i-am permis să imi tină copilul in brațe...

Da, era o femeie pe care nu o cunosteam - si i-am permis sa imi tină copilul in brate. Inca ma mai gandesc la acel evemiment din acel magazin. De atunci, au trecut săptămâni și încă mai plângi în fiecare seară cam la aceeași oră pentru aceeași perioadă de timp. Doctorul mi-a spus că sunt doar colici și că va trece... dar inca suntem in acea situatie incordata - seara de seara.

Crizele de colici pot fi devastatoare atat pentru bebe cat și pentru părintii săi

Crizele de colici pot fi devastatoare atat pentru bebe cat si pentru parintii sai - si cand se intampla aceste crize - indiferent de câte asigurari ai de la cei din jur ca e normal. . când vezi copilul plângând atât de mult... esti vulnerabila.

Cand s-a intamplat prima criza de colici eram cu bebe la plimbare intr-un mall. Cand a inceput sa planga si nu reuseam sa il linistesc, am încercat să il duc afară să văd dacă o schimbare de aer ar ajuta. Am mers pe o straduta de langa mall - o casa cu niste case frumoase si il tinem disperata pe bebe in brate, impingand caruciorul cu alta mana. Aproape ca plangeam si eu. Când nu poți să calmezi un bebe – singurul lucru pe care îl pot face toate mamele – este dureros.

Si de la o casa a venit catre mine o femeie si mi-a spus calma - „Ca sa linistesti pe bebe, e bine sa il tii asa.” Mi-a luat bebelusul din brate si l-a pus spijinit pe antebrațul ei.

Stiu ca trebuie sa faca sa dar nu reusesc sa il calmez ... i-am spus.

De fapt problema era la mine - ma simteam invinsa si obosita. Fara solutii si rabdare. Mi-as fi dorit sa fiu mai buna in meseria de mama dar ma simtem o mama proasta.

Cand devii mamă pentru prima oară

A deveni mamă pentru prima dată nu seamănă cu nimic altceva în această lume - este bucurie extremă, oboseală extremă, luptă extremă, dragoste extremă.

A deveni mamă este o onoare și, deși societatea noastră nu dsicuta prea mult despre valoarea acestei calitati - despre importanta acestui rol major al vietii - si este greu să nu te întrebi: „Fac bine asta? Sunt o mamă bună?” Este o întrebare obișnuită pentru orice mamă, dar pentru mama căreia tocmai i s-a spus că copilul ei are colici, atunci s-ar putea întreba și: „Ce am greșit? Ce pot face pentru a ajuta?"

Și când aceste intrebari si raspunsuri nu isi gasesc locul într-o conversație cu o prietena care nu are copii sau într-un apel telefonic disperat acasă la mama sau la celălalt capăt al unei căutări pe Google târziu, uneori nu poți să nu lași acel gând întunecat să se strecoare. . .Oare sunt o mama buna?

Ad-Extra3:

Indoiala - oare sunt o mama bună?

In pragul disperarii si fara raspunsuri sau incurajare - incepi sa crezi ca nu esti suficient de buna. Ca nu esti o mamă bună.

---

Acum este o zi de weekend. In casa se aud rasete - rade si bebe si rade si tati. Ne hotărâm să mergem in vizita la niste prieteni care ne-au invitat la un gratar. Știu că este exact momentul în care bebe va incepe sa planga dar sperăm că schimbarea rutinei va descuraja episodul.

Ne-am înșelat. Nu după mult timp după petrecere, incepe criza de colici. Te iau ușor în brate si iti cant usurel un cantecel în timp ce te legăn, dar încercând să evit privirea îngrijorată a celorlanti ca m-ar face să ma rusinez și mă retrag în casă. Tati pregateste geanta cu scutece pentru a pleca când mama unui nou prieten îmi spune: „Oh - doar nu plecati deja... e gata de culcare?” Îi spun că nu, dar ca trebuie sa plecam pentru ca bebe are colici. Ea se uită la mine cu bună știință și spune: „Și fiica mea a avut colici - stiu cum e”.

Lacrimile din ochi ma dau de gol. Le vede si ea. „Oh, dragă mami”, își sprijină mâna pe umărul meu, „bebe va fi bine, iar tu te descurci grozav. Ești o mamă bună.”

Și instantaneu, m-am simtit mai plina de putere. Fără îndoială, auzisem cuvinte încurajatoare de la familie și prieteni, dar parca aceasta femeie straina mi-a dat mai mult curaj. Cuvintele ei m-au făcut să simt că am putea de trece peste asta.

Și am făcut-o. Crizele de colici au dispărut treptat și până în luna a cincea s-au terminat. Dar acel timp - al colicilor - m-au facut cu adevat mai puternica. M-a făcut să văd cât de important este să încurajăm mamele și tații cu fiecare ocazie pe care o avem.