Unde invăţăm să dansăm

Tema: Cu capul limpede | 0 | 15/3/2007

Pe vremuri, dansul si bunele maniere se învatau împreuna. Importante nu erau doar miscarea gratioasa, pasul riguros executat ci si tinuta, postura, privirea si nu în ultimul rând reverenta cu care este tratat dansul în sine.

Pe vremuri, dansul si bunele maniere se învatau împreuna. Importante nu erau doar miscarea gratioasa, pasul riguros executat ci si tinuta, postura, privirea si nu în ultimul rând reverenta cu care este tratat dansul în sine. Intrarea în societate se facea în pasi de vals, la baluri organizate special în acest scop.

Am vazut recent într-un club, o pereche de tineri, care se remarcau din marea de trupuri miscatoare. Fiecare pas le era natural - ca si cum trupurile lor ar fi purtat un soi de conversatie, independenta de ce îi înconjura. Se desprinsesera de multime si dansau lânga o masa, într-un spatiu de mai putin de un metru, pe care pusesera o stapânire tacita. Nici o atingere erotica - dans, pur si simplu.

Gratie. Miscari ample. Eleganta. O tinea de talie, o apropia de el si o îndeparta, o învârtea si iar o strângea la piept - toate astea ca si cum atât ar fi facut toata viata - ar fi dansat împreuna.

Parea minunat si irepetabil. La numai câteva minute însa, i-am vazut pe cei doi dansând cu alti parteneri. Dansul lor era la fel de minunat, la fel de natural, la fel de “de la sine”. Am înteles atunci ca grupul era format din elevi ai scolii de dans.

Cine mai are nevoie în ziua de azi de vals vienez, de foxtrot, de cha-cha? l-am întrebat pe Dorel Bâgiu, presedintele unui club de dans sportiv din Bucuresti.

Am avut la curs oameni de 40-50 de ani care veneau si spuneau ca sunt invitati la un dineu si trebuie sa stie sa danseze macar un vals vienez si un tango. Am avut surpriza ca vin tineri care urmau sa se casatoreasca si îmi spun: “Dom’ profesor, avem si noi de învatat valsul vienez macar... “. Au fost oameni care au venit sa învete valsul vienez si apoi le-a placut atât de mult ca au ramas în continuare sa faca si cursul de initiere.

La cursul de initiere facem dans de societate, asta înseamna pur si simplu a învata un ritm, sa se miste putin, sa se poata descurca în societate. În principiu, cursul nostru tine doua luni - în doua luni facem cam patru dansuri de societate, în patru ore putem sa abordam un dans, un stil, pornind de la ritmica, muzicalitate, pasi de baza, o combinatie.

Ana Badea este una dintre cursantele antrenorului Dorel Bâgiu. De ce s-a apucat de dans?

Chiar daca la început toata lumea a venit aici în ideea ca învatam sa dansam ca apoi în discoteca sa fim foarte buni, pe parcurs aceasta idee s-a pierdut: acesta este un curs de dans sportiv - îl practici ca pe un sport, deja face parte din viata tuturor celor de aici si bineînteles cei care au talent si ambitie pot ajunge la nivel competitional. Decât sa stau acasa pe canapea si sa ma vait, mai bine vin aici, apoi sunt odihnita, relaxata. Mi-am propus ca la cincizeci de ani sa fiu campioana.

George Gâjgu, antrenor si el, are ultimul cuvânt în favoarea dansului:

Cred ca de dans de societate are nevoie toata lumea. Dansul este jumatate sport, jumatate arta: înveti sa îti controlezi miscarile corpului si sa le armonizezi cu muzica - asta înseamna deja o stare superba - nu pot sa spun exact în cuvinte ce simti când dansezi - este armonie, echilibru, frumusete si magia scenei este extraordinara. Emotia este foarte puternica si merita efortul.

Dacă doriţi să învăţaţi să dansaţi, e momentul să vă ridicaţi de la birou sau de pe canapea şi să vă căutaţi un partener. În doi e întotdeauna mai simplu să faci orice, dar dansurile, în special cele de societate, se învaţă doar cu pereche.

Recomandari de la Supereva- Cluburi de dans: