Craciun neromantat: 8 lucruri iritante

Tema: Craciun, Sarbatori de iarna | 0 | 16/12/2015

Craciun neromantat - 8 lucruri iritante

Astept anual venirea lui inca de foarte devreme, intr-o fericita anticipare a tuturor binecuvantarilor pe care le aduce in viata noastra. Faptul ca aceasta este sarbatoarea mea preferata iar impodobirea bradului in acorduri de colinde este momentul cel mai emotionant din an nu ma opreste, insa, sa constientizez si lucrurile mai putin bucolice asociate, intr-un mod absolut subiectiv, sarbatorilor albe.

- despre o varianta mai neromantata a Craciunului veti citi:
Iubesc Crăciunul
Marketingul agresiv
Porcul tradițional de Crăciun
Să fii mai bun!
Bugete depășite
Kile în plus
Agitația inutilă
Instituții blocate
Statusuri pe Facebook
Eh... gata cu criticile

Iubesc Crăciunul

Astept anual venirea lui inca de foarte devreme, intr-o fericita anticipare a tuturor binecuvantarilor pe care le aduce in viata noastra. Faptul ca aceasta este sarbatoarea mea preferata iar impodobirea bradului in acorduri de colinde este momentul cel mai emotionant din an nu ma opreste, insa, sa constientizez si lucrurile mai putin bucolice asociate, intr-un mod absolut subiectiv, sarbatorilor albe. Vă propun așadar o listă strict personală ce clădesc o variantă ce readuce clinchetul clopoțeilor și leru-i ler într-o realitate mai pragmatică, mai gri, mai neromanțată.

Ce nu-mi place în toată nebunia asta care începe hăt devreme, la sfârșit de octombrie, și culminează festiv cu marea vizită a moșului și cu un Hrușcă atemporal revărsându-se suav din toate playlisturile radiourilor? Păi să vedem.

Marketingul agresiv - 1

Sigur că este o sărbătoare cu o puternică tentă comercială, dată fiind multitudinea cadourilor, a ocaziilor și implicit a cheltuielilor la care ne dedăm cu săptămâni înainte, în total dezacord cu postul evlavios și cumpătat pe care se presupune că-l parcurgem. Înțeleg parțial nebunia vânzătorilor, a distribuitorilor, a hipermarketurilor, a distribuitorilor de servicii și, într-un cuvânt, a tuturor celor ce au ceva – orice – de vândut. Se cumpără și se vinde în draci, e cea mai profitabilă perioadă din an, și atunci de ce să nu-ți faci nițică reclamă pe seama unui moș sclerozat, cu nas roșu, care trăiește, pasămite, într-un loc la fel de real ca și Narnia și care n-ar putea niciodată să te dea în judecată pentru drepturi de autor? Și de ce să nu începi cătinel din octombrie, cel târziu noiembrie, să profiți cât mai mult posibil de accesele de generozitate ale cetățenilor? Ce contează că soarele strălucește și aproape că ai putea să faci plajă în zilele mai călduroase...

Las să clopoțească clopoțeii cît mai mult, să-i determinăm pe fraieri să cumpere instalații de brad cu beculețe lipsă rămase de la Crăciunul trecut și Moși Crăciun hidoși din ghips, made în China, cu ochi alungiți și zâmbet tâmp înțepenit cu vopsea de un roșu dubios lățindu-se de la o ureche la alta. Gingălbelurile care răsună de la orice post de radio, reclamele în care tot al doilea cuvânt e ”moș” sau ”cadou” sau ”clopoțel” care-ți intoxică urechile de cu toamnă până târziu în ianuarie, când trece Crăciunul pe rit vechi și pe orice alt rit posibil și imposibil, îmi forțează orice limită a saturației.

Porcul tradițional de Crăciun - 2

Porcul tradițional de Crăciun, tăiat cu săptămâni înainte, este un alt element de care cu bucurie m-aș lipsi înaintea marii sărbători. În copilărie, îmi amintesc evenimentul ca pe un spectacol în sine. Atât doar că nu avea recomandarea ”Interzis sub 18 ani”. Și atât doar că părea regizat de Kusturica. Nu mi-am petrecut copilăria la țară, unde pot admite faptul că tăierea porcului, cu toate obiceiurile aferente reprezenta perpetuarea unei tradiții milenare pe acele meleaguri. Eu am crescut în oraș, în cartiere de blocuri comuniste. Mă trezeam deseori în luna decembrie în răgete ce străpugeau cartierul înainte ca soarele să-și facă apariția, niște răgete apocaliptice care rezonau lugubru izbindu-se de zidurile gri. Ieșeam afară de îndată ce se lumina, unde vedeam spectacolul în toată splendoarea sa. Animalul zăcea în fața unui bloc, unde cineva acoperise cu zăpadă sau cu paie urmele de benzină de pe trotuar. În jur băltea sângele, stropind ghetuțele prietenilor mei mai curioși. Porcul era pârlit metodic, cu o ... pârlitoare (cu siguranță că are un nume mai pretențios decât ăsta, însă nu m-a interesat niciodată acest aspect).

Momentul culminant era atunci când un măcelar tăia porcul pe lung, descoperind organele, mușchii și intestinele din care ieșeau aburi și un miros care ne întorcea stomacurile pe dos. Mâncam un capăt de ureche pârlită și ne răsfiram pe la case, dând vestea cea mare: ”Am văzut cârnații! Erau în burtă, încolăciți frumos!” Îmi amintesc și acum marea mea mirare când am aflat, printre hohotele de râs ale bunicii, cum se fac cârnații și ce era, de fapt, spectacolul la care asistam ca hipnotizați. Atunci nu aveam nicio problemă cu asta, dimpotrivă, mi se părea fascinant. Acum însă, tăierea porcului mi se pare cam ultimul lucru pe care aș dori să-l fac înainte de Crăciun.

Să fii mai bun!- lozinci - 3

Dacă n-ați auzit acest îndemn până la intoxicare în această perioadă, ori nu înțelegeți românește, ori suferiți de hipoacuzie. Caz în care, cu siguranță, l-ai văzut scris de tot atâtea ori. Din toate colțurile internetului, de pe toți stâlpii din oraș și din toate mesajele de email ești sfătuit, până la obsesie, să-ți amintești de cei mai nefericiți decât tine. Nu contează, frate, dacă în restul anului ți se rupe de ceilalți, dacă închizi ochii la toți copiii abandonați, la bătrânii singuri și la cei bolnavi. Acum să fii mai bun! Măcar cât durează sărbătorile, să poți posta undeva fapta ta cea bună. După aceea, întoarce-te la lumea ta importantă, la compania ta multinațională unde te bucuri de un real succes, în instituția statului unde te prefaci că lucrezi pentru ăștia, amărăștenii. Da acuma neapărat să fii mai bun, te rog eu, că uite toată presa e cu ochii pe noi.

Bugete depășite - 4

Indiferent cât de chibzuită aș fi în planificarea bugetului pentru sărbători, niciodată nu mă pot ține de el. Mereu apar lucruri neprevăzute, cum ar fi de exemplu o perdeluță nouă în bucătărie, un dulăpior nou pentru pantofi, doar un lego în plus pentru cel mic- poate e ultimul Crăciun când mai crede în Moșul. Să nu mai menționăm musafirii la care nu te aștepți, cu copii cărora trebuie să le faci un cât de mic cadou, plus interminabilele liste de cumpărături. Trebuie să încerci neapărat o nouă rețetă de prăjituri. Nu ajung trei tipuri de aperitive, hai să încercăm și un sushi (sau alte chestii la fel de exotice). Vreau o rochie nouă pentru Crăciun – toate prietenele mele și-au cumpărat. Copilul vrea neapărat pulovărul roșu cu renul Rudolph. Ce dacă îl va purta doar o dată? Doar odată-i Crăciunul, vorba cântecului. Asta în cazul în care nu plecăm în destinații de vacanță – dacă o facem, credit scrie pe noi. Și așa ne trezim la sfârșitul anului goi-pușcă și nevinovați ca niște nou-născuți: nici datorii n-avem, c-așa-i superstiția, dar cu siguranță că nici ceva în plus până la următorul salariu.

Kile în plus - 5

Sensibil subiect. Singurul Crăciun în care am reușit marea performanță să slăbesc 6 kile într-o săptămână de tradiționale excese alimentare a fost cu vreo trei ani în urmă. Când am luat de la copilul din dotare un virus datorită căruia singura destinație a sărbătorilor a fost toaleta. În rest... lacrimi și durere. Indiferent cât de mult îmi propun să fiu cumpătată, tot mă tentează mama cu tradiționala ei prăjitură cu nuci, mama prietenei mele cu bestialele sărmăluțe și prietena mea cea mai bună cu o incredibilă rețetă de salată de boeuf. Rezultatul se lasă așteptat până după sărbători – deci eu NU mă cântăresc de Crăciun, clar? – când oftez și-mi reînnoiesc abonamentul la sală. Și la piscină. Și la nutriționist.

Agitația inutilă - 6

Îmi place, într-o anumită măsură, forfota care precede sărbătorile. Însă lucrurile o iau razna atunci când nu mai găsești loc de parcare la supermarket, când te lupți din răsputeri pentru ultimul curcan din raftul cu alimente congelate și când, așteptând să-ți vină rândul să plătești la casă, ai timp să citești o treime din ultimul roman al lui Cărtărescu. Mă obosește goana după cadouri pe ultima sută de metri, mai ales când nu știu exact ce aș vrea să cumpăr sau, dacă știu exact, nu găsesc în niciun magazin din oraș. Iar magazinul online nu mai face livrări care să ajungă înainte de Ajunul Crăciunului. Am anual o viziune apocaliptică în care oameni aparent normali se transformă brusc în roboței programați să alerge, să măsoare brazi, să se calce în picioare, să se împingă, să-și tragă unul altuia din mână umbrele cu spițele rupte, șosete desperecheate, beteală despachetată care atârnă după ei ca o coadă de șarpe. Totul pe ritm de ”Deschide ușa, creștine”.

Instituții blocate - 7

Timp de aproape două săptămâni în decembrie, perioadă ce coincide cu minunatele sărbători de iarnă, instituțiile statului intră într-o hibernare anuală cu desteptarea înspre Sfântul Ioan. Când nu este oficial închis pentru sărbătoare, să intri - și să ieși! – întreg dintr-o instituție de stat, și să mai ai și problema rezolvată, poate fi trecut în CV la rubrica ”realizări deosebite”. Lumea se calcă în picioare, strigă, trec în fața rândului, transpiră, se roagă sau înjură, fiecare după posibilități. Iar angajații, puțini – colegii sunt în concediu - și depășiți de gloata care așteaptă acte, adeverințe, chitanțe etc., sunt și ei cu gândul la ingredientele pentru meniul de diseară și-și strigă unul la celălalt, de la un ghișeu la altul, cantitatea de făină din blatul de tort sau ponturi despre unde găsesc cei mai buni crenvurști.

Statusuri pe Facebook - 8

Este acea perioadă din an când toate pisicile, cățelușii, bebelușii haioși și poptămașii de pe Facebook se reunesc într-o conspirație în roșu și alb care te îndeamnă, nu-i așa, să fii mai bun. Sau îți transmit de la tradiționalele urări de sănătate și fericire până la pozele cu Crăciunițe și Crăciunei despuiați în toate ipostazele și pentru toate gusturile. Prieteni cu care n-ai schimbat tot anul nicio vorbă te ”tăguiesc” în poze cu clopoței, reni și brăduți. Poeții de serviciu iți dedică, evident, catrene sensibiloase despre ”zăpadă-grămadă”, ”Crăciun-mai bun” sau ”clopoțel – chiloțel” (în fine, n-am găsit altă rimă). Iar cârcotașii din născare nu scapă prilejul să-și manifeste dezaprobarea față de ”comercializarea spiritului Crăciunului”, autoritățile publice care ”n-au sărbătorit adecvat” și noua ordine mondială, masoni și afaceriști veroși care au determinat încălzirea globală și ne-au mai oferit un Crăciun fără zăpadă.

Eh... gata cu criticile

Toate cele de mai sus sunt asumate, anticipate și întâmpinate cu zîmbetul pe buze în cel mai bun caz, sau cu resemnare în cel mai rău. Până la urmă, ceea ce contează sunt lucrurile bune. Sănătatea, familia, iubirea. Astea, clișeele care umplu rețelele de socializare. Atât timp cât ele există, pot să vină și aglomerația, și traficul nebun, și cheltuielile neprevăzute, și poeții neinspirați. Orice altceva, doar kilele, vă rog, dacă s-ar putea să le țin la distanță. Și porcii.

Va recomandam sa mai cititi si: