De ce nu putem comanda inimii ?

 Imi amintesc ca, la inceput si eu am simtit aceleasi lucruri vis-a-vis de sotul meu. El alerga dupa mine, eu, dupa cai verzi pe pereti. Pana intr-o zi cand s-a saturat de alergat fara rost si a spus "stop". Atunci s-a desclansat ceva inauntrul meu, un fel de alarma interioara, care m-a determinat sa ma duc eu la el, sa-i dau o sansa. Si acum ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut sa deschid ochii. In doi timpi si trei miscari a venit si indragosteala, apoi iubirea, care ne-a implinit pe amandoi. Stiu ca ar face orice pentru mine, asa cum si eu as face pentru el. Stiu ca n-as mai putea trai fara el. Ne iubim pe zi ce trece mai mult unul pe celalalt si amandoi pe gaza noastra mica. Ar fi multe de povestit, dar esenta e aceeasi: mai bine sa regreti ce-ai facut, decat sa-ti para rau ca n-ai facut-o.
Deci, cred eu, totul e sa vrei sa-i dai o sansa, care nu cred ca te costa asa de mult, dar care ar putea insemna TOTUL. (littleLight )

 O sa spun cum a fost la mine. Cred ca ceea ce simti tu acum am simtit-o si eu prin adolescenta. Doar atunci mi s-a intamplat sa iubesc un baiat care sa arate un comportament inconsecvent. In general pe mine astfel de oameni ma obosesc , ma epuizeaza psihic , nu pot sa le fac jocul ca ma iubesc asa de mult pe mine, incat mi se pare pierdere de vreme sa astept sa termine joaca de-a soarecele cu pisica.
Insa in cealalta privinta te inteleg . Sunt intr-adevar persoane carora din punct de vedere al temperamentului nu avem ce sa le reprosam insa nimic mai mult de atat. Lipseste acel " ceva" , acea " chimie", care-i face pe oameni sa se indragosteasca.
Sotul meu este asa cum l-ai descris tu pe cel care este interesat de tine. Insa pe langa toate astea , mie mi-a placut f mult de el , m-a atras f mult seriozitatea lui , imi parea misterios , se comporta "altfel " fata de cei de varsta lui.Parca era ceva care ma chema sa-l descopar. Insa cu toate aceste nu pot spune c-a fost o dragoste nebuna, poate datorita faptului ca totul a decurs frumos , natural fara rasturnari de situatie , a fost drumul prea lin.
Deci daca nu simti decat respect si admiratie pentru persoana respectiva eu zic sa nu te legi la cap. In timp vei aduna frustrari , chiar daca el se a comporta exemplar cu tine , daca nu simti nimic e imposibil sa cred ca-ti va fi bien , ca vei fi vreodata fericita. (liliana83 )

 Dahriana axeaza -te pe ceva mai interesant decat maritisul , gaseste-ti un hobby merge in cluburi distreaza-te , imbate-te pana zici ca mori, stai la barfa si taclale cu prietenii , fii mereu pe fuga , simte viata , fa-ti o lista cu ce vrei sa faci pana la o anumita varsta si fa chestiile alea .E pacat sa- ti pierzi timpul asta nu se va ami intoarce niciodata iar cand vei ajunge la 40 de ani vei constatata ca esti cam in plus, ca nu ai amintiri de povestit .Ce o sa le spui copiilor tai ca faceai la varsta asta ? Impleteai cosita alba si sperai sa te mariti ?

De curand am fost intr-o vizita la ceva prieteni , la un moment dat s-a a juns al capitolul depanarii amintirilor , fiecare zicea ce a trait ce a simtit cum l-a fentat pe x sau pe y cum s-au dus al cheful x etc , prietena mea tacea ea a fost la fel de ocupata ca si tine sa-si gaseasac un tip cu care sa se casatoreasca.Ironia sortii e ca din disperare a nimerit unul,, extrordinar,,:se cearta non stop , o insala , nu o respecta .Ea insa e fericita e casatorita acum.

Fiecare etapa a vietii isi are momentele ei nu sarii peste ele nu te pierde in lucruri si mentalitati batranicioase .Uneori din disperare poti gresii.

La mine a fost si este o dragoste fulminanata care inca dupa atatia ani nu s-a consumat , in 3 luni de cand ne am intalnit ne - am casatorit desi eram burlaci convinsi .Sincer ti as recomanda o astfel de relatie decat o ciorba calduta la adapostul comoditatii.Astfel de relatii intebnse sunt greu de sustinut ,,alive,, tocmai pentru ca ii consuma pe ambii partenerii total si uneori oamneii nu prea stiu cum sa intretina acest foc (stockholm )