Incepe scoala: lista secreta de lucruri necesare oricarei mamici

Acasa > Scolarul

Tema: Educatia copilului | 3 | 13/9/2015

Incepe scoala - lista secreta de lucruri necesare oricarei mamici

• Cand am devenit mamica de copil scolar, am avut grija sa respect stereotipul din literatura de specialitate. Adica sa lacrimez duios cand i-am calcat camasa de scoala, cand l-am vazut pe cel mic cu ghiozdanul in spate, cand a intrat in sala de clasa pentru prima oara. Intre timp am aflat insa ca exista o lista de lucruri utile pentru mamici iar in acest an voi avea grija sa o respect :)

Acum suntem mari...
Anul acesta apare, însă, o altă listă...
Un abonament la yoga
Un pachet de cafea în plus
Ceai de tei și lecitină
O doză de energizant
”Învățați matematica fără profesor” – ediție prescurtată și adaptată
O agendă bine organizată
Trusa cu farduri
Dopuri pentru urechi
Ace de tricotat

Cand am devenit mamica de scolar ...

Cand am devenit mamica de copil scolar, am avut grija sa respect stereotipul din literatura de specialitate. Adica sa lacrimez duios cand i-am calcat camasa de scoala, cand l-am vazut pe cel mic cu ghiozdanul in spate, cand a intrat in sala de clasa pentru prima oara. Am uitat însă cu repeziciune de orice sentimentalism și am lăcrimat din nou, la fiecare lovitură pe care am încasat-o în plină figură, până ce ultima fărâmă de nostalgie și duioșie maternă s-au evaporat în fața aspectelor practice de genul cumpărat parchet, dulapuri, perdele, consumabile – toate venite să-mi distrugă înduioșătoarea naivitate de mămică de proaspăt școlar.

Acum suntem mari...

Cu antrenamentul celor doi ani de până acum, am făcut față cu stoicism alocării unei alte săli de clasă care trebuie, nu-i așa, dotată. Așa că am anticipat toate șocurile și le-am amortizat încă din perioada vacanței mari. Din același motiv, pentru a eșalona oarecum cheltuielile, am cumpărat mare parte din necesarul piciului încă din toiul verii. Am mers pe principiul reciclării cât am putut. Așadar, după ce-am șters de pe ghiozdan urmele de la sandwichul cu unt din ultima zi de școală, am hotărât că e refolosibil. La fel, coperțile de caiete și de cărți. Cu penarul e o poveste aparte, nu mai corespunde nicidecum. ”Mami, am opt ani și jumătate. Chiar crezi că mai cred în Spiderman?” Bun, deci trebuie luat alt penar, care să corespundă credințelor actuale, oricare ar fi acelea. Are vesta de la uniforma de anul trecut, completăm cu pantaloni bleumarin și cămăși / bluze albe. Caiete de toate tipurile, ustensile de scris și de lucru manual, acuarele, pensule, etc. În mare, totul e pregătit.

Anul acesta apare, însă, o altă listă...

una absolut specială, pentru mine. Pentru că anii trecuți am simțit lipsa unor obiecte care ar trebui să apară pe lista dată de învățătoare la prima ședință cu părinții, pe lângă lista cu necesarul de obiecte al celui mic. Ce aș include pe această listă?

Un abonament la yoga

Un copil școlar implicat în numeroase proiecte școlare și extrașcolare aduce cu el o serie de responsabilități care anul trecut m-au copleșit prin numărul lor și prin doza de stres pe care o implică nu doar pentru copil, ci și pentru un părinte. Anul acesta, călită, și pentru a evita să fiu din nou luată prin surprindere precum face zăpada cu autoritățile în luna decembrie, îmi fac abonament la cea mai tare sală de yoga din oraș (adică la aia, singura care există). Și astfel, când copilul îmi va spune senin seara la 10: ”mama, pe mâine dimineață trebuie să duc la școală un arici făcut din scobitori, cartofi dulci și țelină chinezească” voi putea zâmbi cu detașare în timp ce o voce lăuntrică îmi va șopti: ”Respiră! Introdu mental mantra de relaxare!”

Un pachet de cafea în plus

Teama mea viscerală că într-o dimineață m-aș putea trezi fără cafea în casă se aseamănă cu cea a unui supraviețuitor al marii foamete care-și face stocuri de conserve de pateu în cămară și sub pat. Un pachet din cafeaua mea preferată nu e niciodată în plus atunci când, în fiecare dimineață, am de dus la bun sfârșit ritualul ”trezește copilul – pregătește-i micul dejun – mai trezește o dată copilul – dă-i să aleagă cămașa – pune-i pachetul cu mâncare”. Plus multe chestiuni neprevăzute ce intervin în acest ritual. Pentru aceasta pun ceasul la o oră atât de matinală încât tot orașul văzut de la fereastra mea încă doarme și, în liniștea bucătăriei, îmi beau în tihnă cafeaua aromată răsfoind paginile mele preferate pe internet înainte ca toată casa să se transforme într-un balamuc, 15 minute mai târziu. De multe ori, aceste 15 minute de relaxare totală înainte de plecarea spre diverse școli sunt singurele momente cu mine însămi. Nu-mi pot permite să n-am cafea. Fără cafeaua mea de dimineață, nu garantez că, în loc să las copilul la școală, nu mă opresc să-mi alimentez adicția în vreo cafenea de pe drum.

Ceai de tei și lecitină

”Trebuie să învăț poezia asta până mâine!” ”Nu știu care era tema!” ”Mi-am uitat cartea / penarul / ghiozdanul la școală!” ”Nu uita să-mi cumperi caiete tip 2, nu tip 1, ca data trecută!” ”Etichetele vreau să fie cu dungi orizontale și carouri, nu cu dungi verticale și steluțe!” și variațiuni pe aceeași temă. Suficient pentru a-ți crește tensiunea brusc, a face palpitații și a ridica tonul când nu e cazul. Mai ales dacă exact în acel moment tu trebuie să răspunzi la telefonul șefului. Anul acesta mi-am propus să fiu calmă. Un ceai de tei băut cu înghițituri mici, în timp ce număr din doi în doi de la 100 în ordine descrescătoare poate face minuni. Detensionează creierul, are efect calmant, emolient și ușor antispastic. Sigur, dacă trântești de pământ cana cu ceai are același efect calmant, însă nu mai are efectul diuretic pe care-l are consumat intern. Iar lecitina poate face, la rândul ei, minuni atunci când nu mai ești sigură dacă trebuia să cumperi coli cartonate format A4 de culoare verde crud sau verde pastelat.

O doză de energizant

N-am băut în viața mea. L-am mirosit o dată și mi s-a părut dezgustător. Însă voi proceda cu mine la fel cum am făcut cu fiul meu în perioada diversificării – voi insista. Până la urmă, îl voi accepta (cum a făcut și el cu supa de legume). Altfel, mi-e greu să găsesc modalitatea prin care voi rezista zilelor infernale la lucru – mai sunt și din astea – urmate de scoate copilul de la școală, du copilul la handbal, scoate-l de la handbal, du-l la engleză, scoate-l de la engleză, du-l acasă, fă-i de mâncare, spală vasele, verifică-i ghiozdanul pentru mâine, explică-i comportamentul bizonilor americani în perioada de rut, că a văzut el la televizor și-i curios. Doza de energizant ținută precaut în frigider îmi va da energie să le fac pe toate. Și să-i desenez, chiar, înainte de culcare, un bizon american care-și caută iubita în preerie.

”Învățați matematica fără profesor” – ediție prescurtată și adaptată

Există așa ceva? Sper din tot sufletul. Primii ani au fost în regulă, am putut să-i explic cu multă convingere că cifra 3 are buclele înspre stânga și că cinci minus opt nu se poate (știu că se poate, da? N-am vut să intru în prea multe detalii). Dar ați văzut programa de-a doua? Fracții! Noroc că am încredere atât în abilitățile doamnei învățătoare cât și în capacitatea lu’ ăsta micu’ de a înțelege matematica mult mai bine decât maică-sa a făcut-o la vremea ei. Oricum, de siguranță - și pentru a-mi împrospăta propriile cunoștințe în domeniu – voi avea grijă să am la îndemână cele mai bune culegeri, manuale și explicații. A, și numărul de telefon al colegei mele de matematică.

O agendă bine organizată

Este esențială pentru un an școlar reușit. Mai ales pentru o persoană care tinde să fie distrată și împrăștiată atunci când numărul și diversitatea responsabilităților o copleșește. O agendă împărțită pe ore, unde să scriu, negru pe alb: ”marți ora 16: dus copilul la chitară”. Sau, subliniat cu roșu: săptămâna viitoare, joi, nu este program prelungit”. Nu de alta, dar dacă ne trezim într-o seară de marți că e prea multă liniște în casă și nimeni nu zbiară la nimeni, să mergem la proful de chitară și să recuperăm cântărețul.

Lăsând gluma (sper) deoparte, o agendă bună e un real ajutor. Atunci când ai zece lucruri de făcut acasă, cinci lucruri de luat de la supermarket, trei telefoane de dat, șapte facturi de plătit și cinci creioane grafit tip HB de cumpărat, e ușor să uiți câteva dintre îndatoriri.

Trusa cu farduri

M-am săturat în acești doi ani de școală să ajung uneori la serviciu având pe mine un tricou tras peste cap în fugă și blugii pe care i-am luat în două secunde. Înțeleg că se poartă stilul casual și machiajul natural, dar hei. Enough is enough. Aș vrea să afle și colegii mei că părul meu stă și în bucle dacă-l pune cineva și că da, mă avantajează mascara maro și fardul gri închis. După cum spuneam, după momentul meu magic cu cafeaua, diminețile noastre sunt pe repede înainte, ca în filmele cu Benny Hill: fugim unii după alții prin casă, uneori cu diverse obiecte de îmbrăcăminte în mână, batem la ușa de la baie, tragem de ușa de la baie, ne împărțim pachete cu mâncare, scatoalce date în spirit de încurajare și șosete desperecheate. În condițiile astea, să fim serioși: ce machiaj?! Am noroc dacă apuc să mă spăl pe dinți, să-mi vâr în geantă cele trebuincioase lucrului și să-mi găsesc ambii cercei. Așa că, de anul acesta, mașina mea va găzdui una trusă farduri pentru a fi folosită la fiecare semafor până la școală. Iar rujul din geantă va aștepta pauza mare.

Dopuri pentru urechi

Am menționat că marți la ora 16 duc copilul la chitară (ați văzut, încă nu am agenda și deja își dovedește utilitatea). De prisos să spun că orele de practică ale copilului, de acasă, pe cont propriu, se vor desfășura doar în prezența sus-numitelor obiecte, fapt ce-mi va permite să-mi păstrez buna dispoziție, răbdarea și solicitudinea. De Crăciun, vecinii vor primi și ei câte un set în semn de prietenie și compasiune.

Ace de tricotat

Nu e niciodată târziu să-mi descopăr un nou și interesant hobby! Temele copilului sunt un subiect care nu mă preocupă încă foarte tare, deoarece la programul prelungit al școlii se rezolvă această problemă. Însă, ocazional, copilul nu rămâne la program. Se mai îmbolnăvește, sau apare vreo altă urgență. Iar atunci temele trebuie făcute acasă, motiv de tras de timp în toate direcțiile. După ce trecem – greu – de etapa ”chiar trebuie?” ”dar chiar acum?” ”dar nu se poate un pic mai târziu?” de obicei mă prăbușesc pe un scaun lângă biroul lui. Așa am certitudinea că nu pierde timpul. Iar într-un semestru școlar cred că aș putea tricota un frumos pulovăr bun de purtat în zilele ploioase. Ezit între asta și goblen, mai evaluez opțiunile câteva zile.

Și așa, echipați cu de toate, el cu ghiozdanul curat, eu zâmbind cu  toți dinții din pricina ceaiului de tei, putem purcede gospodărește în prima zi de școală. Și-mi voi permite să vărs artistic o lacrimă în timp ce-i calc cămașa albă în dimineața marii zile: nu-mi voi strica niciun machiaj,  rimelul meu așteaptă cuminte primul semafor la bordul mașinii. 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️