Cea mai frumoasã declaratie de dragoste

Acasa > In 1 sau in 2 -

1 | 26/1/2011

Cea mai frumoasã declaratie de dragoste

• Acest forum creeazã dependentã. Asa scrie pe prima pagina a site-ului DC. Zâmbetul de lângã acest avertisment te poate face sã crezi cã este o glumã, cã un forum e doar un loc unde îþi dai cu pãrerea. În fond de ce ar fi forumul DC altfel decât celelalte… Dacã nu sunteti deja membru al forumului, probabil pânã la urmã veti deveni. Pentru cã nu e doar un loc unde ne dãm cu pãrerea, ci e un adevãrat spectacol al vietii si al mortii, în care suntem toti implicati...

n sectiunea

Acest forum creeazã dependentã. Asa scrie pe prima pagina a site-ului DC. Zâmbetul de lângã acest avertisment te poate face sã crezi cã este o glumã, cã un forum e doar un loc unde îti dai cu pãrerea. În fond de ce ar fi forumul DC altfel decât celelalte…

Dacã nu sunteti deja membru al forumului, probabil pânã la urmã veti deveni. Pentru cã nu e doar un loc unde ne dãm cu pãrerea, ci e un adevãrat spectacol al vietii si al mortii, în care suntem toti implicati. Se stie cã pãrintii si mai ales mamele, capãtã o sensibilitate accentuatã, dupã ce li se nasc copiii. Existã chirurgi care nu se mai simt în stare sã opereze copii dupã ce devin pãrinti. Ai tendinta ca în toti cei pe care îi privesti sã cauti scânteia aceea de divinitate pe care o percepi atunci când aduci pe lume o viatã. Si ochii ti se umezesc mai usor, mai des, în circumstante în care altadatã poate ai fi zâmbit sau ai fi gãsit mai degrabã o replicã acidã, usor rãutãcioasã. Numai mamã sã nu fii!.

E minunat pe forum: vedem cum ne cresc burticile, asteptãm împreunã sã nastem si apoi încercãm sã ne consolãm când apar colicii, vânãtãile, crizele de personalitate, problemele de cuplu, problemele cu socrii, cu copiii mai mari sau mai mici. Ce ne tine la un loc (în ciuda unor dispute care fac sã ni se parã cã tremurã imaginea pe monitoare) e dragostea. Pentru cei mici si pentru cei mari, pentru o anume carte, pentru o echipã de fotbal, pentru o muzicã mai putin ascultatã de altii. Ne gãsim mai devreme sau mai târziu locul pe DC. Mai întâi noi, cãutând informatii despre copii, sarcinã, educatie, diete. Apoi sotii nostri, încercând sã afle ce mai facem… Au început sã aparã si adolescentii, care ne spun mai degrabã aici cum ar trebui sã fim si unde gresim din punctul lor de vedere.

Am fost zilele astea martorii tãcuti ai uneia dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste. Pornind de la un eveniment neasteptat:

(“Anul trecut am deschis un subiect cu legarea trompelor (…). Aflasem cã existã riscul ca si cu trompele legate, sã rãmâi însãrcinatã si parcã nu-mi venea sã cred.  Ei bine, acum cred, pt cã am pãtit-o pe pielea mea. Mi s-au legat trompele în urma nasterii prin cezarianã a celei de a doua fetite, în 4 febr. 2002, deci acum 4 ani. Pana acum n-am avut absolut nicio problemã, toamna si primãvara se mai întâmpla sã-mi întârzie ciclul menstrual, dar luna asta am început sã am si greturi, ameteli... si tot tacâmul. Azi e a 10-a zi de întârziere, bãnuiam, dar tot nu-mi venea sã cred, pânã am facut testul care mi-a iesit pozitiv. Sã vã spun cã mi s-a-ntors tot universul cu fundu-n sus, cred ca vã dati seama. Sunt disperatã, vorbeam cu 2 prietene care-mi spuneau cã ele au rãmas cu pilule. Deci oare nu existã nimic sigur? Vasectomia este sigurã sau nu?” RoxanaC),

trecând printr-o dilemã:

(Nu stiu ce sa fac, am fost cu fiica cea mare si a facut niste raze . N-am intrat cu ea, am ramas la usa, dar ma gandesc...era o usa normala, din lemn, oare razele alea au ajuns la mine sau nu? Dupa aceea am fost chiar inauntru, cand am luat-o, cand a intrat, cand am luat rezultatul. Cei care sunt medici, spuneti-mi si mie, exista vreun risc? Am mai luat Humex si Paracetamol sinus. Nu stiu ce-i cu mine, dar vad ca am predilectie ca sa fiu 1 caz din nu stiu cate mii: am avut listerioza, in timpul sarcinii, s-a terminat nasol, acum faza asta m-a dat iar peste cap. Inca ceva: la extrauterina nu te doare ? Eu n-am nicio durere, nimic, doar niste greturi cumplite. Sau e prea devreme pt dureri? Deci nu stiu ce sa fac, am mai spus, am deja 2 fete, nu-mi mai trebuia unul, dar nici avort nu prea imi vine. Ma programez la doctor si mai vad. (…)Daca ma gandesc cu mintea, nu-l pot tine, trebuie sa ma gandesc ca trebuie sa am ce sa le ofer celorlalte 2 pe care le am, la inceput as putea face fata, dar peste cativa ani, cand vor fi la scoala toti, si cu locul de munca nu poti sa stii nimic sigur, azi il ai, maine poti sa nu-l mai ai, nu as putea face fata, mai ales ca exista o vorba:"cresc copiii, cresc si nevoile". Pe alta parte, daca ma gandesc cu sufletul, mi-e mila sa fac avort, mai ales dupa ce am citit ce ati mai scris voi,si mai ales ca am mai facut unul si m-a pedepsit Dumnezeu la prima mea nastere. Si cum nimeni nu ma sustine, nici macar sotul meu, si cum trebuie sa ma gandesc in primul rand la fetele pe care le am...cred ca asa voi face, chiar daca ma veti condamna si voi.) ...si sfârsind într-o mare de emoticoane…

Pe un site despre copii, avorturile nu-s tocmai subiectul tratat cu cel mai mare calm.  Asa cã aparenta decizie a Roxanei pentru un avort a fost deopotrivã condamnatã: (“Daca peste toate obstacolele puse de om in calea unui bebelus, totusi Dumnezeu vrea sa ti-l dea, nu stiu cum ai puterea sa te gandesti macar ca trebuie sa faci un avort, pentru ca, printre altele, "cresc nevoile"...” – Medeea; “La inceput este mai greu sa te obisnuiesti cu inevitabilul. Dar nu este oare un semn de la Dumnezeu ca acest copil este o minune. Oare cat de mult s-a luptat ca sa ajunga pe lume? Oare sotul tau nu s-ar bucura sa aiba si el un baiat? Daca nu-l puteti creste sunt sigura ca se va gasi o mamica pentru copilasul vostru. Eu stiu cat mi-am dorit candva sa infiez un copil... Se mai spune ca atunci cand te opui destinului, Dumnezeu iti schimba soarta si iti da alte greutati si boli....Nu vreau sa supar pe nimeni, am trecut prin multe si ma lupt in continuare cu viata pentru viata...Sper sa luati o hotarare inteleapta si sa nu regretati niciodata nici una din faptele voastre, nici macar in ultimul ceas ...cand toata viata ni se perinda prin fata ochilor ca un film demult consumat.” – Simina2005)
dar si respectatã  (“Medeea, un avort e un pacat, nu trebuie sa i-o spunem noi ca sa mai punem sare pe o rana care sigur doare. Dar de judecat si de dat verdicte, nu e treaba noastra. E intre ea, sotul ei si Dumnezeu. Noi habar nu avem si nu avem nici un drept din fata cafelutei noastre de dimineata sa spunem: Dumnezeu a facut, Dumnezeu ti-a dat...” – Natasa).

Dilemã mare… (“Aseara am stat de vorba si am incercat sa-l conving sa tinem si pe bebe nr3, dar oricate argumente i-am adus, el o tinea una si buna ca nu stim ce va fi peste 10-15 ani..., ma rog, sa va spun ca pe la 22 m-am bagat in pat iar pe la 3,30 bantuiam prin casa? )

Mesajul lui Marius, sotul Roxanei, a fost poate cea mai frumoasã declaratie de dragoste pe care am vãzut-o în ultima vreme pe DC:

“Buna seara, Doamnelor si Domnisoarelor,
Eu sunt Marius C, sotul Roxanei C.
Din prima trebuie sa-ti cer iertare Roxana, fiindca mi-am permis sa intru in treburile tale de pe aici, dar eram sigur ca ai postat vreun subiect pe aici ! Din nou IARTA-MI indiscretia.
Asadar:
- da, am citit tot ce este postat aici;
- Roxana, daca nu ti-am impartasit ideea asta nu inseamna cu "nu-ti sunt alaturi" cum ai scris mai sus;
- alaturi ti-am fost mereu si-ti voi fi, TU STII MAI BINE DECAT ORICINE !;

DRAGA MEA,
DACA TU TII ATAT DE MULT SA FACEM SI ACEST COPIL....FIE....VEDEM NOI CE O SA FACEM !!!
SA STII CA TE IUBESC ENORM SI TOT TIMPUL VOI FI ALATURI DE TINE, DE FETE SI CE-O MAI VENI CU BARZA
TE SARUT CU MULTA DRAGOSTE
MARIUS C.”

Si uite-asa, în uralele comunitãtii, Roxana se alãturã grupului de mãmici de noiembrie-decembrie 2006!
(“Dimineata am plecat, iar acum 2-3 ore m-am intors si am intrat aici. Ce sa va zic, ca am ramas masca cand am venit de la servici, am intrat sa vad ce s-a mai scris, si am vazut ca postasem eu, cand de fapt eu la ora aia eram in pat? Mi-a trebuit ceva timp sa-mi revin… M-am programat pt maine la ora 15 la control, sa vad ce va zice si daca totul e ok, in 15-20noiembrie va apare. (dupa calculele mele)".)

Sarcinã usoarã, Roxana! Felicitãri Marius, pentru felul în care stii sã fii lângã familia ta, la bine si la greu!

A consemnat: Andreea Demirgian, Redactor Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2006

Forumuri recomandate:

• In unul sau in doi... mergem mai departe!
• Odiseea sarcinii in 40 de saptamani ...
• Nasterea unei stele
• Clubul scutecelor (0-4 ani)
  
  

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️