buna imi pare f f rau de ce sa intimplat.nici nu stiu de unde sa incep.dar voi increca in 2006 am a avut o sar cina care sa oprit in evolutie la 9 sapt dupa am tot fost la doctor si am ramas din nou insarcinata in mai 2007 pe 30iunie am avut nunta toate super bine si cu mare grija la un control de ruina sa zicem intr o simbata la 19sapt sa depistat ca este colul deschis si ca si a modificat forma.de aici incepe o intreaba istorie cu fiecare si dar fetita mea la 20 sapt nu a mai traitin aceea simbata m au internat dar doctorita care ma luat in evidenta nu avea voie decit garzi si ma preluat medicul de garda care m a tinut internata 1 sapt fara sa mi se faca serclaj(se coase colul)tot felul de analize si secretii cert este ca ma programat pentru serclaj peste 1 sapttimp in care am stat in pat si cu tablete am cerut externarea joi pina luni si simbata dim cind am mers la baie am simtit ceva in vagin am mers de urgenta la spital iar doctorul de garda a vrut sa ma consulte cu valvele nu l am lasat deoarece pe f o scria consult fara valve at mi a spus sa merg acasa sa i au no spa si sa vin luni la serclaj.dupa 10 ore a inceput o singerare puternica si am plecat de urgenta la spital acelaci spital era in camera de garda doctorul care ma ingrijit la prima sarcina pierduta.nu stiam ce sa fac?sa intru sau sa plec dar imi era tare rau.la momentul cind ma vazut mi a spus ca 5 luni nu am stiut de el sia acum sa ma ajute ca singerez cert este ca ma internat direct la sa la de travaliu si nu a mai avut ce face pt ca era f tirziu si intrasem in avort spontan pt ca nu se facuse serclaj m am chinuit cumplt 5 ore pina la 4 dim cind am nascut singura deoarece 1 moasa dormea iar alta era in sala de nasteri intr un chin teribil cert este ca dupa aceea a fost chemat doctorul si sa constatat ca fetita murise dar tot in chinuri groaznice .eu a si dori sa continui cu povestea dar este f trista.nu stiu daca o sa mai am vreodata curajul de a mai avea o sarcina prin ce am trecut.
buna , e greu pentru majoritatea femeilor cand se intampla o tragedie de acest fel , si eu am avut 2 experiente neplacute , unul a fost avortul spontan la 11 saptamani , si pentru care nu am primit nici o explicatie , deci nu stiu de ca s-a provocat , un timp mi-am urat propriul corp pentru ca nu a vrut sa tina bebele si l-a scos afara , ca eu l-am pierdut jumate acasa si jumate la spital , apoi dupa un an am avut o extrauterina , si pentru ca mi-am urat corpul parca au stiut asta medicii si mi-au facut o operatie de la buric pana jos de toata frumusetea , adio strand cu costum de baie in 2 piese , asa ca au trecut de atunci 5 ani , ani in care am asteptat sa vad daca mai pot , dar nimik. Parca nici nu mai am incredere ....dupa cate aud in jurul meu ....am o prietena care maine naste prin cezariana , va fi fetita , dar si ea saraca a trecut prin multe , parca mi-e groaza sa povestesc , dar cu ajutorul unui doctor bun din timisoara a reusit , maine va tine fetita pentru prima oara in brate , ma bucur enorm pentru ea . Din pacate locuiesc in Resita si aici avem doctori de toata jena , macelari cu diploma , si majoritatea femeilor merg la timisoara sa nasca , si sunt monitorizate de doctori de acolo. Rusine sa le fie celor de aici ...As mai avea de povestit intamplari urate ale unor prietene dar poate alta data , parca m-au obosit amintirile ...
vreau sa va zic ca mam chinuit de 2 ani sa fac un copil si an sfarsit ramasesem ansarcinata am facut toate ecografile si mia zis ca e foarte sanatoasa iar la varsta sarcini la 6 luni am racit si miam sunat medicul si mia spus sa beau ceai ca nu o sa se antample nimika la 32 de saptamani mi sa rupt apa am mers la spital si mia spus ca nu sunt de nascut eu pierdeam sange si un medic rezident mia spus ca am probleme cu rinichii,erea an seara acea medicul meu de garda dar la trimes pe ecel medic care mi spus ca am probleme cu rinichii,eu iam spus la rezident ca vreau la alt spital sa fiu transefrata si ca nu o sa mai stau acolo mia chemat an sfarsit medicul meu si mia spus ca nu o sa ma mai vada am stat pana a doua zi s vina medicii la lucru si am vb cu un medic si mia spus ca nu pot sa nasc normal mama mea la rugat sa nasc normal si nu avrut ma lasat fara lichid o saptamana pana ia zis mama cat o costa sa ma bage sa nasc odata si ia spus mamei ca 300 de euro o costa ia dat mama bani si ma bagt am nascut o fetita de 1700 kg erea perfect sanatoasa la nastere asa nea spus docora de copii iar dupa trei zile mia murit fetita cauza nu se stie la autopsie mia spus ca am fost eu racita si sa transmis raceala la ea ce trebuie sa fac cine este de vina va rog ajutatima sami revin
Am citit ceea ce ati scris,nu am cuvintele potrivite pentru a exprima aceeasta durere a noastra a femeilor eu cred ca nu exista inca cuvintele potrivite pentru a exprima aceasta durere a noastra care ne va insoti mereu oriunde am fi si orice am face.Important e sa luptam sa putem merge inainte si dragostea,afectul sa il oferim copilului care se va naste ca doi copilasi.va doresc doar bine si va salut.multumesc.
DIN INTAMPLARE AM DESCOPERIT ACEST SITE,DAR CU TOATE ASTEA AM STAT SA CITESC TOATE POVESTIOARELE TRISE PRIN CARE TRECEM SUTE DE FEMEI.PE LANGA SUFERINTA PE CARE TI-O PROVOACA O ASEMENEA INTAMPLARE NEFERICITA ESTI NEVOITA SA SUFERI IN CONTINUARE PENTRU CA NU STI CAUZA PROVOCARII ACESTEI NENOROCIRI PENTRU A PUTEA SPERA CA INTR-O BUNA ZI VOM PUTEA FII MAMICI.SARCINA MEA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE LA 22 SAPTAMANI DIN CAUZA PLACENTEI CARE ERA MATURA(MULT MAI MATURA DECAT UNA LA TERMEN).AM DESCOPERIT ACEASTA TRISTA VESTE IN TIMPUL EFECTUARII UNEI ECOGRAFII NORMALE LA CEREREA MEA DE DRAGUL BAIETELULUI MEU PE CARE NU IL PREA. SIMTEAM SI DE ACEEA FACEAM ECO.MAI DES ,FARA A MA GANDI VREO CLIPA CA S-AR PUTEA INTAMPLA CEVA RAU,PTR CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI EFECTUASEM MORFOLOGIA FETALA DE CARE ERAM FOARTE INCANTATA,VAZANDU-L CUM ISI SUGEA DEGETELUL,CUM DUCEA MANUTELE LA OCHISORI,CUM SE HRANEA(PRECUM UN PESTISOR)...A TRECUT UN AN FIX DE CAND S-A INTAMPLAT ACEASTA MARE TRAGEDIE,INTAMPLANDU-SE EXACT IN JOIA MARE A PASTELUI TRECUT.EU NU MI-AM PIERDUT INCA SPERANTA CA VOI AVEA UN COPIL DAR MA SPERIE FAPTUL CA NU MI S-AU DAT DE FACUT DECAT ANALIZELE PE CARE LE FACUSEM INAINTEA SI IN TIMPUL; SARCINII DESPRE CARE AM VORBIT,FARA A-MI DA CEVA SPECIAL DE FACUT,CEVA CARE SA RELATEZE CAUZA PTR CARE PLACENTA MAE ARATA CA O
Multumesc pt articol.Descrie tot ce am simtit eu in ultimele 4 saptamani, de cand am pierdut baietelul meu, la o zi de la nastere. E un calvar care nu stiu cand se va termina si ceea ce ma tine cat de cat intreaga e dorinta de a mai avea un copilas si gandul ca si alte mame au trecut prin aceeasi suferinta.
Am dat din intamplare peste acest site,am citit toate articolele care m-au interesat,insa in mod special le-am simtit aproape pe cele referitoare la pierderea unei sarcini deoarece asa dupa cum cred ca v-ati dat seama si eu am pierdut o sarcina.Prima mea sarcina,in timpul varstei de 26 de ani .Am aflat in urma efectuarii unei ecografii pe care decisesem singura sa o fac ,medicul cu care ma tratam spunandu-mi ca nu ma ajuta cu nimic ecografia,ca sarcina mea era oprita in evolutie la 12 saptamani desi eu ma aflam deja in a 18-a saptamana.In afara acestei vesti socante am trait si spaima si trauma unui chiuretaj si a tratamentului post-operator.Mai tarziu am aflat ca in timpul chiuretajului mi s-a facut o rana pe col pe care am cauterizat-o si am tratat-o pana cand mi s-a spus ca totul este ok si ca putem trece mai departe, ba chiar putem incerca sa avem un alt copil.Atunci cand am cerut detalii despre chiuretaj ,despre cauzele pierderii sarcinii ,despre cum arata copilul ,toti au ridicat din umeri.Cu sotul meu nu am vorbit prea mult despre acest incident, el punandu-si spernta mai mult intr-o sarcina viitoare insa eu am ramas in continuare cu tot felul de intrebari.Eu stiu f bine ca nu-mi este de folos sa stau si sa-mi plang de mila sau sa ma plafonez in aceeasi idee obsedanta ,insa au trecut 6 ani si am incercat ,fara tragere de inima din partea mea, sa mai avem un alt copil,iar acum aceste incercari s-au rarit din ce in ce mai mult.Si peste toate acestea timpul trece!
Articolul acesta este extraordinar si tin sa va multumesc pentru el. Eu am pierdut 2 sarcini, ambele oprite in evolutie (18 respectiv 19 saptamani) si inca nu am reusit sa formulez ceea ce simt. Acest articol a reusit sa exprime in cuvinte toate, absolut toate sentimentele, emotiile, trairile mele, inclusiv reactiile celor din jur. Cu ajutorul lui am ajuns sa discut cu mamici aflate in situatii similare, cu care
Buna, ma numesc Anca si vreau sa va felicit pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce simt eu acum in urma pirderii sarcinii au simtit si ale femei, ma simteam atat de vinovata ca nu vreau sa o vad pe prietena mea care la 3 luni dupa ce am pirdut copilasul a ramas insarcinata iar acum sunt nevoita sa o vad cum ii creste burtica, sincer uneori chiar imi este necaz pe ea. Eu am pierdut sarcina la 35 saptamini, de necrezut in secolul nostru, dar dupa cum spuneati natura si dumnezeu hotarasec uneori pentru noi. Atunci cand sa intamplat am crezut ca totul sa prabusit si nu vroiam nimic decat sa fiu lasata sa plang intruna, nu am vrut nici macar sa incerc sa ma misc deoarece eu am cezariana in incercarea de a fi salvat baitelul meu, nu cred ca cineva poate intelege durera pe care o simti, o spun din experienta pentru ca atunci spuneam cu detasare ca mama mea a pierdut 4 sarcini toate intre 6 si 8 luni nu mi se parea o foarte mare pirdere sau nici macar nu ma gandeam la sentimentele pe care le-a avut, dar dupa cele intamplate si dupa ce am trait propria experienta am inteles ca durerea este imensa, ca legatura se formeaza din primele saptamani de viata nu dupa ce ai nascut, eu ii vorbeam in permanenta, ii cantam, il intrebam daca ii place ce am mancat, ii spuneam noapte buna sau buna dimineata, sau uneori cand ma sacaia il certam binenteles in gluma. Au trecut 9 luni de atunci chiar azi cand va spun povestea mea, pe data de 8 este ziua in care l-am inmormantat pentru ca sotul meu asa a dorit sa il inmormantam, eu nu l-am vazut pentru ca fusesem anesteziata total, am insa fotografii pe care insa nu le-am vazut inca, poate va intrebati de ce sincer imi este teama. Nu stiu cand voi scapa de durerea pe care o simt sau sa nu ma mai gandesc incepand cu momentul in care a inceput hemoragia si pana in momentul in care am adormit, nu pot sa il uit pe medicul meu curannt catodata simt nevoia sa il vad ma gandesc ca el la vazut ca a incercat sa il salveze ca la atins. Imi este dor de el si il intreb ce face si sper ca sa intalnit acolo sus cu tatal meu iar el are grija de el asa cum as fi avut eu, nu cred ca voi uita vreodata cu toate ca acum sunt din nou insarcinata in 10 saptamani, si sunt trista pentru ca eu tot la el ma gandesc mai mult decat la bebele din burtica si binteles ca imi este teama sa nu se repete motiv pentru care parca incerc sa neg sarcina acesta in loc sa fiu fericita, imi este necaz pe mine pentru ceea ce simt si sper ca cu timpul o sa ma comport ca si cu primul copilas, o sa incep sa ii vorbesc si sa il mangai. Acum o sa inchei felicitanduva inca odata pentru articol.
Am pierdut o sarcina dupa ce la 7 saptamani si 2 zile si-a incetat evolutia. Am suferit foarte mult. Am avut insa puterea de a trece peste si datorita fetitei mele, pe atunci de 3 ani si 8 luni, care avea multa nevoie de mine. In general acel an a fost unul de cosmar pentru noi. Regrat si acum acea pierdere, si, in general, cand merg la biserica aprind o lumanare si pentru sufletul acelui pui pierdut.Este foarte bun acest articol, pentru ca o femeie sa incerce sa-si revina dupa o asemenea pierdere. Imi doresc inca un copil, dar care intarzie sa apara. De cand am pierdut sarcina nu am mai ramas insarcinata, dar inca mai sper.
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 56 comentarii
buna imi pare f f rau de ce sa intimplat.nici nu stiu de unde sa incep.dar voi increca in 2006 am a avut o sar cina care sa oprit in evolutie la 9 sapt dupa am tot fost la doctor si am ramas din nou insarcinata in mai 2007 pe 30iunie am avut nunta toate super bine si cu mare grija la un control de ruina sa zicem intr o simbata la 19sapt sa depistat ca este colul deschis si ca si a modificat forma.de aici incepe o intreaba istorie cu fiecare si dar fetita mea la 20 sapt nu a mai traitin aceea simbata m au internat dar doctorita care ma luat in evidenta nu avea voie decit garzi si ma preluat medicul de garda care m a tinut internata 1 sapt fara sa mi se faca serclaj(se coase colul)tot felul de analize si secretii cert este ca ma programat pentru serclaj peste 1 sapttimp in care am stat in pat si cu tablete am cerut externarea joi pina luni si simbata dim cind am mers la baie am simtit ceva in vagin am mers de urgenta la spital iar doctorul de garda a vrut sa ma consulte cu valvele nu l am lasat deoarece pe f o scria consult fara valve at mi a spus sa merg acasa sa i au no spa si sa vin luni la serclaj.dupa 10 ore a inceput o singerare puternica si am plecat de urgenta la spital acelaci spital era in camera de garda doctorul care ma ingrijit la prima sarcina pierduta.nu stiam ce sa fac?sa intru sau sa plec dar imi era tare rau.la momentul cind ma vazut mi a spus ca 5 luni nu am stiut de el sia acum sa ma ajute ca singerez cert este ca ma internat direct la sa la de travaliu si nu a mai avut ce face pt ca era f tirziu si intrasem in avort spontan pt ca nu se facuse serclaj m am chinuit cumplt 5 ore pina la 4 dim cind am nascut singura deoarece 1 moasa dormea iar alta era in sala de nasteri intr un chin teribil cert este ca dupa aceea a fost chemat doctorul si sa constatat ca fetita murise dar tot in chinuri groaznice .eu a si dori sa continui cu povestea dar este f trista.nu stiu daca o sa mai am vreodata curajul de a mai avea o sarcina prin ce am trecut.
buna , e greu pentru majoritatea femeilor cand se intampla o tragedie de acest fel , si eu am avut 2 experiente neplacute , unul a fost avortul spontan la 11 saptamani , si pentru care nu am primit nici o explicatie , deci nu stiu de ca s-a provocat , un timp mi-am urat propriul corp pentru ca nu a vrut sa tina bebele si l-a scos afara , ca eu l-am pierdut jumate acasa si jumate la spital , apoi dupa un an am avut o extrauterina , si pentru ca mi-am urat corpul parca au stiut asta medicii si mi-au facut o operatie de la buric pana jos de toata frumusetea , adio strand cu costum de baie in 2 piese , asa ca au trecut de atunci 5 ani , ani in care am asteptat sa vad daca mai pot , dar nimik. Parca nici nu mai am incredere ....dupa cate aud in jurul meu ....am o prietena care maine naste prin cezariana , va fi fetita , dar si ea saraca a trecut prin multe , parca mi-e groaza sa povestesc , dar cu ajutorul unui doctor bun din timisoara a reusit , maine va tine fetita pentru prima oara in brate , ma bucur enorm pentru ea . Din pacate locuiesc in Resita si aici avem doctori de toata jena , macelari cu diploma , si majoritatea femeilor merg la timisoara sa nasca , si sunt monitorizate de doctori de acolo. Rusine sa le fie celor de aici ...As mai avea de povestit intamplari urate ale unor prietene dar poate alta data , parca m-au obosit amintirile ...
nu cred ca pot sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie o asemenea pierdere.E mult prea greu!
vreau sa va zic ca mam chinuit de 2 ani sa fac un copil si an sfarsit ramasesem ansarcinata am facut toate ecografile si mia zis ca e foarte sanatoasa iar la varsta sarcini la 6 luni am racit si miam sunat medicul si mia spus sa beau ceai ca nu o sa se antample nimika la 32 de saptamani mi sa rupt apa am mers la spital si mia spus ca nu sunt de nascut eu pierdeam sange si un medic rezident mia spus ca am probleme cu rinichii,erea an seara acea medicul meu de garda dar la trimes pe ecel medic care mi spus ca am probleme cu rinichii,eu iam spus la rezident ca vreau la alt spital sa fiu transefrata si ca nu o sa mai stau acolo mia chemat an sfarsit medicul meu si mia spus ca nu o sa ma mai vada am stat pana a doua zi s vina medicii la lucru si am vb cu un medic si mia spus ca nu pot sa nasc normal mama mea la rugat sa nasc normal si nu avrut ma lasat fara lichid o saptamana pana ia zis mama cat o costa sa ma bage sa nasc odata si ia spus mamei ca 300 de euro o costa ia dat mama bani si ma bagt am nascut o fetita de 1700 kg erea perfect sanatoasa la nastere asa nea spus docora de copii iar dupa trei zile mia murit fetita cauza nu se stie la autopsie mia spus ca am fost eu racita si sa transmis raceala la ea ce trebuie sa fac cine este de vina va rog ajutatima sami revin
Am citit ceea ce ati scris,nu am cuvintele potrivite pentru a exprima aceeasta durere a noastra a femeilor eu cred ca nu exista inca cuvintele potrivite pentru a exprima aceasta durere a noastra care ne va insoti mereu oriunde am fi si orice am face.Important e sa luptam sa putem merge inainte si dragostea,afectul sa il oferim copilului care se va naste ca doi copilasi.va doresc doar bine si va salut.multumesc.
DIN INTAMPLARE AM DESCOPERIT ACEST SITE,DAR CU TOATE ASTEA AM STAT SA CITESC TOATE POVESTIOARELE TRISE PRIN CARE TRECEM SUTE DE FEMEI.PE LANGA SUFERINTA PE CARE TI-O PROVOACA O ASEMENEA INTAMPLARE NEFERICITA ESTI NEVOITA SA SUFERI IN CONTINUARE PENTRU CA NU STI CAUZA PROVOCARII ACESTEI NENOROCIRI PENTRU A PUTEA SPERA CA INTR-O BUNA ZI VOM PUTEA FII MAMICI.SARCINA MEA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE LA 22 SAPTAMANI DIN CAUZA PLACENTEI CARE ERA MATURA(MULT MAI MATURA DECAT UNA LA TERMEN).AM DESCOPERIT ACEASTA TRISTA VESTE IN TIMPUL EFECTUARII UNEI ECOGRAFII NORMALE LA CEREREA MEA DE DRAGUL BAIETELULUI MEU PE CARE NU IL PREA. SIMTEAM SI DE ACEEA FACEAM ECO.MAI DES ,FARA A MA GANDI VREO CLIPA CA S-AR PUTEA INTAMPLA CEVA RAU,PTR CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI EFECTUASEM MORFOLOGIA FETALA DE CARE ERAM FOARTE INCANTATA,VAZANDU-L CUM ISI SUGEA DEGETELUL,CUM DUCEA MANUTELE LA OCHISORI,CUM SE HRANEA(PRECUM UN PESTISOR)...A TRECUT UN AN FIX DE CAND S-A INTAMPLAT ACEASTA MARE TRAGEDIE,INTAMPLANDU-SE EXACT IN JOIA MARE A PASTELUI TRECUT.EU NU MI-AM PIERDUT INCA SPERANTA CA VOI AVEA UN COPIL DAR MA SPERIE FAPTUL CA NU MI S-AU DAT DE FACUT DECAT ANALIZELE PE CARE LE FACUSEM INAINTEA SI IN TIMPUL; SARCINII DESPRE CARE AM VORBIT,FARA A-MI DA CEVA SPECIAL DE FACUT,CEVA CARE SA RELATEZE CAUZA PTR CARE PLACENTA MAE ARATA CA O
Multumesc pt articol.Descrie tot ce am simtit eu in ultimele 4 saptamani, de cand am pierdut baietelul meu, la o zi de la nastere. E un calvar care nu stiu cand se va termina si ceea ce ma tine cat de cat intreaga e dorinta de a mai avea un copilas si gandul ca si alte mame au trecut prin aceeasi suferinta.
Am dat din intamplare peste acest site,am citit toate articolele care m-au interesat,insa in mod special le-am simtit aproape pe cele referitoare la pierderea unei sarcini deoarece asa dupa cum cred ca v-ati dat seama si eu am pierdut o sarcina.Prima mea sarcina,in timpul varstei de 26 de ani .Am aflat in urma efectuarii unei ecografii pe care decisesem singura sa o fac ,medicul cu care ma tratam spunandu-mi ca nu ma ajuta cu nimic ecografia,ca sarcina mea era oprita in evolutie la 12 saptamani desi eu ma aflam deja in a 18-a saptamana.In afara acestei vesti socante am trait si spaima si trauma unui chiuretaj si a tratamentului post-operator.Mai tarziu am aflat ca in timpul chiuretajului mi s-a facut o rana pe col pe care am cauterizat-o si am tratat-o pana cand mi s-a spus ca totul este ok si ca putem trece mai departe, ba chiar putem incerca sa avem un alt copil.Atunci cand am cerut detalii despre chiuretaj ,despre cauzele pierderii sarcinii ,despre cum arata copilul ,toti au ridicat din umeri.Cu sotul meu nu am vorbit prea mult despre acest incident, el punandu-si spernta mai mult intr-o sarcina viitoare insa eu am ramas in continuare cu tot felul de intrebari.Eu stiu f bine ca nu-mi este de folos sa stau si sa-mi plang de mila sau sa ma plafonez in aceeasi idee obsedanta ,insa au trecut 6 ani si am incercat ,fara tragere de inima din partea mea, sa mai avem un alt copil,iar acum aceste incercari s-au rarit din ce in ce mai mult.Si peste toate acestea timpul trece!
Articolul acesta este extraordinar si tin sa va multumesc pentru el. Eu am pierdut 2 sarcini, ambele oprite in evolutie (18 respectiv 19 saptamani) si inca nu am reusit sa formulez ceea ce simt. Acest articol a reusit sa exprime in cuvinte toate, absolut toate sentimentele, emotiile, trairile mele, inclusiv reactiile celor din jur. Cu ajutorul lui am ajuns sa discut cu mamici aflate in situatii similare, cu care
Buna, ma numesc Anca si vreau sa va felicit pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce simt eu acum in urma pirderii sarcinii au simtit si ale femei, ma simteam atat de vinovata ca nu vreau sa o vad pe prietena mea care la 3 luni dupa ce am pirdut copilasul a ramas insarcinata iar acum sunt nevoita sa o vad cum ii creste burtica, sincer uneori chiar imi este necaz pe ea. Eu am pierdut sarcina la 35 saptamini, de necrezut in secolul nostru, dar dupa cum spuneati natura si dumnezeu hotarasec uneori pentru noi. Atunci cand sa intamplat am crezut ca totul sa prabusit si nu vroiam nimic decat sa fiu lasata sa plang intruna, nu am vrut nici macar sa incerc sa ma misc deoarece eu am cezariana in incercarea de a fi salvat baitelul meu, nu cred ca cineva poate intelege durera pe care o simti, o spun din experienta pentru ca atunci spuneam cu detasare ca mama mea a pierdut 4 sarcini toate intre 6 si 8 luni nu mi se parea o foarte mare pirdere sau nici macar nu ma gandeam la sentimentele pe care le-a avut, dar dupa cele intamplate si dupa ce am trait propria experienta am inteles ca durerea este imensa, ca legatura se formeaza din primele saptamani de viata nu dupa ce ai nascut, eu ii vorbeam in permanenta, ii cantam, il intrebam daca ii place ce am mancat, ii spuneam noapte buna sau buna dimineata, sau uneori cand ma sacaia il certam binenteles in gluma. Au trecut 9 luni de atunci chiar azi cand va spun povestea mea, pe data de 8 este ziua in care l-am inmormantat pentru ca sotul meu asa a dorit sa il inmormantam, eu nu l-am vazut pentru ca fusesem anesteziata total, am insa fotografii pe care insa nu le-am vazut inca, poate va intrebati de ce sincer imi este teama. Nu stiu cand voi scapa de durerea pe care o simt sau sa nu ma mai gandesc incepand cu momentul in care a inceput hemoragia si pana in momentul in care am adormit, nu pot sa il uit pe medicul meu curannt catodata simt nevoia sa il vad ma gandesc ca el la vazut ca a incercat sa il salveze ca la atins. Imi este dor de el si il intreb ce face si sper ca sa intalnit acolo sus cu tatal meu iar el are grija de el asa cum as fi avut eu, nu cred ca voi uita vreodata cu toate ca acum sunt din nou insarcinata in 10 saptamani, si sunt trista pentru ca eu tot la el ma gandesc mai mult decat la bebele din burtica si binteles ca imi este teama sa nu se repete motiv pentru care parca incerc sa neg sarcina acesta in loc sa fiu fericita, imi este necaz pe mine pentru ceea ce simt si sper ca cu timpul o sa ma comport ca si cu primul copilas, o sa incep sa ii vorbesc si sa il mangai. Acum o sa inchei felicitanduva inca odata pentru articol.
Am pierdut o sarcina dupa ce la 7 saptamani si 2 zile si-a incetat evolutia. Am suferit foarte mult. Am avut insa puterea de a trece peste si datorita fetitei mele, pe atunci de 3 ani si 8 luni, care avea multa nevoie de mine. In general acel an a fost unul de cosmar pentru noi. Regrat si acum acea pierdere, si, in general, cand merg la biserica aprind o lumanare si pentru sufletul acelui pui pierdut.Este foarte bun acest articol, pentru ca o femeie sa incerce sa-si revina dupa o asemenea pierdere. Imi doresc inca un copil, dar care intarzie sa apara. De cand am pierdut sarcina nu am mai ramas insarcinata, dar inca mai sper.
Scrie un comentariu