buna,pe data de 25 feb.2011 am aflat groaznica veste k bebelusului mei i se oprise inimuta,aveam aproape 3 luni,este ceva ce nu voi uita in viata mea mi l_am dorit asa de mult fiind prima sarcina,mai rau apoi chiuretajul la fel primul din viata meafoarte greu nu stiu ce sa mai fac,sunt alaturi de toate mamele ce si_au pierdut pruncii si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu un alt ingeras.Sa nu ne pierdem speranta.Doamne ajuta...
Luni 06.02.2012 am aflat ca bebitza al meu a incetat sa mai traiasca,nu s-a mai dezvoltat din saptamana a 9.....a fost cea mai groaznica zi din viata mea.......cea mai trista........nu cred ca exista cuvinte care sa exprime sentimentul pe care il traiesti in momentul cand doctorul iti spune asa ceva........marti am facut chiuretajul,alta experienta noua din viata mea.A fost prima sarcina a mea,primul chiuretaj pana la varsta de 34 ani..........nu imi revin nici acum...........de marti nu am iesit din casa........sunt in concediu medical.sper ca intr-o zi am sa pot sa imi tin in brate si eu copilasul me..........sunt alaturi de toate mamele care au trecut sau trec prin asa ceva
Pe 21 decembrie am descoperit ca sarcina mea a incetat in evolutie la 7 saptamani desi eu eram in 9 saptamani. Am fost la ecograf si asteptam sa vad acel semn care ii indica ritmul cardiac....dar nimic ..a fost un soc, in special a doua zi cand am facut intrerupere de sarcina. Refuzam inconstienta chiuretajul, vroiam copilul, mi-l doream nespus.Cea mai urata zi din viata mea. Nici azi, 4 februarie, nu am reusit sa depasesc tristetea care ma copleseste pe dinauntru,sentimentul de vinovatie.. Indiferent ce as face, indiferent unde as merge sau ce activitati as avea, nu pot umple golul dinauntrul meu. Desi ma consider o femeie puternica, am 36 de ani, pot spune ca pentru astfel de momente nu exista remediu ..decat,, timpul si sunt alaturi de toate femeile care intampina o astfel de pierdere. Sper , cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-o zi sa tin in brate copilasul meu... Multa sanatate tuturor!
A trecut o saptamana de cand am pirdut-o pe fetita mea...la 27 saptamani de sarcina. Totul mergea bine,imi amintesc cum ii simteam pumnisorul plimbandu-se prin burta mea,chiar incepusem sa comunicam,caci pe unde ma simtea,incepea sa miste si daca la inceput nu ma puteam atasa de sarcina asta,gasind motive ca am deja un baietel de 1 an si 9 luni pe care mi l-am dorit si il iubesc enorm,si nu mai aveam fiorii de emotie pe care i-am trait in prima sarcina,pe zi ce trecea tot mai mult o iubeam si mi-o doream,mai ales cand am primit vestea ca este fetita! Dar,dintr-o data,n-am mai simtit-o...nu mai misca,o simteam din ce in ce mai slab...iar cand au trecut 2 zile fara sa o mai simt,am mers la control...mi s-a spus ca avea o malformatie la inimioara. Am simtit ca mi se rupe pamantul de sub picioare! A doua zi,am facut morfologia fetala,acvelasi lucru. A treia zi m-a chemat la spital,sa o asculte cu doppler-ul.....dar......era prea tarziu..Parca aud vocea medicului,si nu mi-o pot scoate din minte.
Tuturor mamelor care trec prin aceeasi experienta: e teribil, durerea din inima trece greu, dar nu va pierdeti speranta. Iar pentru cele care cred in Dumnezeu, eu cred ca toti bebelusii pierduti o sa ii primim inapoi in cer.
Am 28 de ani si eu am pierdut primul meu bebelus in saptamana a noua de sarcina. Am avut de doua ori infectie puternica la rinichi, cu temperaturi foarte mari - prima oara nici nu am stiut ca sunt insarcinata si am mers la spital cam tarziu. Dar se pare ca bebelusul a supravietuit a prima infectie, caci la a doua internare era viu si se dezvolta normal. In seara zilei cand m-am externat a doua oara, am observat ca am o scurgere de sange din vagin: cand am vazut sangele pe hartia igienica am stiut ca ceva nu e in regula: parca mi-a dat cineva cu parul in cap. Am fost la ecografie si mi-au spus ca bebele e mort..... Al doilea par. Speram ca imi va spune ca totul e in regula cu copilasul (ei il numesc fat, dar pentru mine a fost copilas din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata). A doua zi am fost iar la ecograf, ca sa fie siguri ca e mort si apoi m-au curatat. Imi era o groaza de nedescris - dar doctorul nu a inceput procedura pana nu m-a linistit si mi-a promis ca nu va durea aproape deloc. Mi-a facut anestezie locala (aproape ca nici nu am simtit cand mi-a facut injectia in uter) si o injectie in vena. Asadar mi-a eliminat durerea considerabil. Am simtit cum imi umbla inauntru, dar a fost o durere suportabila si a durat putin. Acum ramane durerea din suflet, dupa iluziile pe care ni le-am facut eu si sotul meu in legatura cu acest bebelus - ne hotaraseram si cu privire la nume. Este vorba de un copil pe care l-am pierdut inainte de a-l avea. Sper ca viitoarea sarcina sa ma faca sa trec peste asta si sa nu se repete ce a fost acum.Si nu voi intelege niciodata femeile care se duc de buna voie la avort.
Am Fost la ecograf si aveam 5 saptamani totul era bine, dar dupa 2 zile am avut crampe si singerari am Fost la control si mi- au zis ça sunt 50 la suta sa- l pierd, a trebuit sa stau la pat o sapatamana, am facut analizele marti , iar dupa vineri sa vedem evolutia , din pacate m- au anuntat ça am pierdut sarcina , nivelul hormonului de sarcina a scazut de la 1650 la 375, nici macar nu am simtit cind l- am pierdut!! Am incercat mai mult de un an sa il am, am facut tratament hormonal timp de o luna si s- a prins imediat? Eram CEA mai fericita pers din lume , nu inteleg ce s- a intimplat, toate analizele męle erau perfecte, nu stiu cum o sa pot tręce peste asta , urasc tôt si pe toata lumea in jurul meu, dak m- as fi dus si eu poate era mai bn !
DA ...si eu am pierdut o sarcina la 28 de sap,,nu credeam ca o sa am vreodata puterea sa vb despre asta....a fost fff greu numai cn a trecut pe aici poate intelege....nu am avut curajul sa vb despre asta togmai ptr ca nu am simtit ca persona de langa mn ar putea intelege ba mai mult vezi pe chipul lor ca mesajul nu a ajuns la ei nu inteleg de ce atata suferinta ptr un ;;avort;;nu este chiar asa spun doar atat ..atat femeilor mai alrs care sunt mame ar trebui sa intelega ca si noi am trait perioada sarcini cu ,copilul in pantece...am trait nastere la fel ca el numai ca la sfarsitul nasteri am primit un copil mort........timpul trece dar urma din sufletul nostru o sa ramana nu asteptati sa va inteleaga toata lumea ..........nu se poate....acum sunt din nou insarcinata si traiesc cu frica ca se poate intampla la fel e greu...poate ca acest copil poate sa mi umple oarecum o parte din gol ...............sa ne rugam ca d zeu sa nu ne incerce pe nici una cu copii nostri ...amin.
Durerea pierderii unei sarcini este foarte mare, cele ce au trecut prin asta inteleg perfect. Am avut si eu experienta neplacuta sa pierd prima sarcina, s-a intimplat spontan, oprire in evolutie, fara sa mi se dea vreo explicatie. Aveam doar 23 de ani si nu intelegeam unde e problema... Lacrimi, durere, pareri de rau, mai ales ca era un copil planificat si asteptat. Am avut mare noroc de forumuri si internet, ceea ce ma ajutat ft mult sa trec peste. In unul din forumuri am citit la o mamica despre Sf. Nectarie, facatorul de minuni, nu mai auzisem pana atunci de acest sfant. Mi-am cumparat iconita, am scos Acatistul de pe net si m-am rugat neincetat. Peste doar cateva luni am ramas din nou insarcinata, am avut o sarcina extrem de usoara, iar acum am o fetita dulce si cuminte, care ne bucura inimile in fiecare clipa. Ii multumesc Domnului si Sf. Nectarie pt aceasta minune din viata mea, si va sfatuiesc pe voi, cele ce treceti prin experiente neplacute, sa va rugati neincetat
am pierdut si eu mai multe sarcini,urmate de depresii dupa depresii. M-am hotarat sa adopt si acum ma gandesc ca am pierdut atatia ani si am suferit atat de mult, cand sunt copii care se chinuie in orfelinate, copii abandonati pe care nu-i vrea nimeni. Sunt fericita cu alegerea mea si sper sa ne dea D-zeu sansa sa fim parintii unui copilas. E dureros sa pierzi o sarcina,dar ganditi-va la alternative. POate D-zeu vrea sa fiti mamele unor astfel de copii;nu le intoarceti spatele! Va pup!
Dragele mele, stiu si va inteleg ce simtiti, am pierdut si eu o sarcina si oricat de puternice am incerca sa fim, si oricat de mult ne-ar sustine cei din jur, nu e usor sa treci peste... Dar Dumnezeu e mare si necunoscute sunt caile Lui. De aceea va zic sa aveti credinta puternica si o sa fie totul bine, si o sa vina alta sarcina care o sa va stearga durerea din suflet. Dupa ce am pierdut sarcina, am citit pe unul din forumuri despre Sfantul Nectarie, am gasit pe net Acatistul si va sfatuiesc pe toate sa faceti acelasi lucru, sa va rugati neincetat si minunea nu va intarzia sa apara! Daca aveti ocazia, mergeti si la sfintele moaste ale Sf Nectarie, la Bucuresti, eu o s-o fac cu prima ocazie. Pe mine rugaciunile catre Sf Nectarie facatorul de minuni m-au ajutat foarte mult, acum sunt din nou insarcinata, multumesc Domnului. De aceea va indemn pe toate sa aveti credinta puternica, sa va rugati Sf Nectarie ca prin intermediul puternicilor sale rugaciuni, sa va Dea Domnul o noua sarcina. Doamne ajuta!
si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine
buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra
buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup
buna fetelor inainte de orce vreau sa va sp ca imi pare extrem de rau si va inteleg suferinta!pe 11 ianuarie am pierdut si eu o sarcica la 18 saptamani cosmaru meu a incepu pe 9 ianuarie cand am fost la control pt ca asa eram programata in acea zi doc meu a constatat ca am colu deschis si punguta cu lichid iesita de la capu locului mia zis ca numai sunt sanse si ca in orce clipa urmeaza sa mi-sa rupa apa! nu am cuvinte sa va sp ce am simtit in acel moment toate cuvintele sunt de prisos :(( nu am vrut sa accept ce va urma sa se intampla pt nimic in lume am zis nuu nu se poate am simtit cum viata mea ia o intorsatura imensa:(( de 5 ani am asteptat acel copil si intro secunda am ramas fara ea sp ea ca am avut o fetitza pe care nu o voi uita nici o data si pe care o voi iubi toata vita mie greu sa accept ca am pierduto mie greu sa accept ca nu o mai simt in pantecul meu simt ca traescu un cosmar din care nu pot sa ma trezesc :(( am plans can am citit comtariile voastre am simtit durerea voastra :( ar mai fi multe de povestit din intamplarea mea nefericta dar prefer sa ma opresc aici ca ma doare fiecare clipa pe care mio aduc aminte!!! va doresc multa sanatate putere si d-zeu sa va bine cuvanteze pe toate cu copilsul mult dorit!va pup pe toate.
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 56 comentarii
buna,pe data de 25 feb.2011 am aflat groaznica veste k bebelusului mei i se oprise inimuta,aveam aproape 3 luni,este ceva ce nu voi uita in viata mea mi l_am dorit asa de mult fiind prima sarcina,mai rau apoi chiuretajul la fel primul din viata meafoarte greu nu stiu ce sa mai fac,sunt alaturi de toate mamele ce si_au pierdut pruncii si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu un alt ingeras.Sa nu ne pierdem speranta.Doamne ajuta...
Luni 06.02.2012 am aflat ca bebitza al meu a incetat sa mai traiasca,nu s-a mai dezvoltat din saptamana a 9.....a fost cea mai groaznica zi din viata mea.......cea mai trista........nu cred ca exista cuvinte care sa exprime sentimentul pe care il traiesti in momentul cand doctorul iti spune asa ceva........marti am facut chiuretajul,alta experienta noua din viata mea.A fost prima sarcina a mea,primul chiuretaj pana la varsta de 34 ani..........nu imi revin nici acum...........de marti nu am iesit din casa........sunt in concediu medical.sper ca intr-o zi am sa pot sa imi tin in brate si eu copilasul me..........sunt alaturi de toate mamele care au trecut sau trec prin asa ceva
Pe 21 decembrie am descoperit ca sarcina mea a incetat in evolutie la 7 saptamani desi eu eram in 9 saptamani. Am fost la ecograf si asteptam sa vad acel semn care ii indica ritmul cardiac....dar nimic ..a fost un soc, in special a doua zi cand am facut intrerupere de sarcina. Refuzam inconstienta chiuretajul, vroiam copilul, mi-l doream nespus.Cea mai urata zi din viata mea. Nici azi, 4 februarie, nu am reusit sa depasesc tristetea care ma copleseste pe dinauntru,sentimentul de vinovatie.. Indiferent ce as face, indiferent unde as merge sau ce activitati as avea, nu pot umple golul dinauntrul meu. Desi ma consider o femeie puternica, am 36 de ani, pot spune ca pentru astfel de momente nu exista remediu ..decat,, timpul si sunt alaturi de toate femeile care intampina o astfel de pierdere. Sper , cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-o zi sa tin in brate copilasul meu... Multa sanatate tuturor!
A trecut o saptamana de cand am pirdut-o pe fetita mea...la 27 saptamani de sarcina. Totul mergea bine,imi amintesc cum ii simteam pumnisorul plimbandu-se prin burta mea,chiar incepusem sa comunicam,caci pe unde ma simtea,incepea sa miste si daca la inceput nu ma puteam atasa de sarcina asta,gasind motive ca am deja un baietel de 1 an si 9 luni pe care mi l-am dorit si il iubesc enorm,si nu mai aveam fiorii de emotie pe care i-am trait in prima sarcina,pe zi ce trecea tot mai mult o iubeam si mi-o doream,mai ales cand am primit vestea ca este fetita! Dar,dintr-o data,n-am mai simtit-o...nu mai misca,o simteam din ce in ce mai slab...iar cand au trecut 2 zile fara sa o mai simt,am mers la control...mi s-a spus ca avea o malformatie la inimioara. Am simtit ca mi se rupe pamantul de sub picioare! A doua zi,am facut morfologia fetala,acvelasi lucru. A treia zi m-a chemat la spital,sa o asculte cu doppler-ul.....dar......era prea tarziu..Parca aud vocea medicului,si nu mi-o pot scoate din minte.
Tuturor mamelor care trec prin aceeasi experienta: e teribil, durerea din inima trece greu, dar nu va pierdeti speranta. Iar pentru cele care cred in Dumnezeu, eu cred ca toti bebelusii pierduti o sa ii primim inapoi in cer.
Am 28 de ani si eu am pierdut primul meu bebelus in saptamana a noua de sarcina. Am avut de doua ori infectie puternica la rinichi, cu temperaturi foarte mari - prima oara nici nu am stiut ca sunt insarcinata si am mers la spital cam tarziu. Dar se pare ca bebelusul a supravietuit a prima infectie, caci la a doua internare era viu si se dezvolta normal. In seara zilei cand m-am externat a doua oara, am observat ca am o scurgere de sange din vagin: cand am vazut sangele pe hartia igienica am stiut ca ceva nu e in regula: parca mi-a dat cineva cu parul in cap. Am fost la ecografie si mi-au spus ca bebele e mort..... Al doilea par. Speram ca imi va spune ca totul e in regula cu copilasul (ei il numesc fat, dar pentru mine a fost copilas din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata). A doua zi am fost iar la ecograf, ca sa fie siguri ca e mort si apoi m-au curatat. Imi era o groaza de nedescris - dar doctorul nu a inceput procedura pana nu m-a linistit si mi-a promis ca nu va durea aproape deloc. Mi-a facut anestezie locala (aproape ca nici nu am simtit cand mi-a facut injectia in uter) si o injectie in vena. Asadar mi-a eliminat durerea considerabil. Am simtit cum imi umbla inauntru, dar a fost o durere suportabila si a durat putin. Acum ramane durerea din suflet, dupa iluziile pe care ni le-am facut eu si sotul meu in legatura cu acest bebelus - ne hotaraseram si cu privire la nume. Este vorba de un copil pe care l-am pierdut inainte de a-l avea. Sper ca viitoarea sarcina sa ma faca sa trec peste asta si sa nu se repete ce a fost acum.Si nu voi intelege niciodata femeile care se duc de buna voie la avort.
Am Fost la ecograf si aveam 5 saptamani totul era bine, dar dupa 2 zile am avut crampe si singerari am Fost la control si mi- au zis ça sunt 50 la suta sa- l pierd, a trebuit sa stau la pat o sapatamana, am facut analizele marti , iar dupa vineri sa vedem evolutia , din pacate m- au anuntat ça am pierdut sarcina , nivelul hormonului de sarcina a scazut de la 1650 la 375, nici macar nu am simtit cind l- am pierdut!! Am incercat mai mult de un an sa il am, am facut tratament hormonal timp de o luna si s- a prins imediat? Eram CEA mai fericita pers din lume , nu inteleg ce s- a intimplat, toate analizele męle erau perfecte, nu stiu cum o sa pot tręce peste asta , urasc tôt si pe toata lumea in jurul meu, dak m- as fi dus si eu poate era mai bn !
DA ...si eu am pierdut o sarcina la 28 de sap,,nu credeam ca o sa am vreodata puterea sa vb despre asta....a fost fff greu numai cn a trecut pe aici poate intelege....nu am avut curajul sa vb despre asta togmai ptr ca nu am simtit ca persona de langa mn ar putea intelege ba mai mult vezi pe chipul lor ca mesajul nu a ajuns la ei nu inteleg de ce atata suferinta ptr un ;;avort;;nu este chiar asa spun doar atat ..atat femeilor mai alrs care sunt mame ar trebui sa intelega ca si noi am trait perioada sarcini cu ,copilul in pantece...am trait nastere la fel ca el numai ca la sfarsitul nasteri am primit un copil mort........timpul trece dar urma din sufletul nostru o sa ramana nu asteptati sa va inteleaga toata lumea ..........nu se poate....acum sunt din nou insarcinata si traiesc cu frica ca se poate intampla la fel e greu...poate ca acest copil poate sa mi umple oarecum o parte din gol ...............sa ne rugam ca d zeu sa nu ne incerce pe nici una cu copii nostri ...amin.
Durerea pierderii unei sarcini este foarte mare, cele ce au trecut prin asta inteleg perfect. Am avut si eu experienta neplacuta sa pierd prima sarcina, s-a intimplat spontan, oprire in evolutie, fara sa mi se dea vreo explicatie. Aveam doar 23 de ani si nu intelegeam unde e problema... Lacrimi, durere, pareri de rau, mai ales ca era un copil planificat si asteptat. Am avut mare noroc de forumuri si internet, ceea ce ma ajutat ft mult sa trec peste. In unul din forumuri am citit la o mamica despre Sf. Nectarie, facatorul de minuni, nu mai auzisem pana atunci de acest sfant. Mi-am cumparat iconita, am scos Acatistul de pe net si m-am rugat neincetat. Peste doar cateva luni am ramas din nou insarcinata, am avut o sarcina extrem de usoara, iar acum am o fetita dulce si cuminte, care ne bucura inimile in fiecare clipa. Ii multumesc Domnului si Sf. Nectarie pt aceasta minune din viata mea, si va sfatuiesc pe voi, cele ce treceti prin experiente neplacute, sa va rugati neincetat
am pierdut si eu mai multe sarcini,urmate de depresii dupa depresii. M-am hotarat sa adopt si acum ma gandesc ca am pierdut atatia ani si am suferit atat de mult, cand sunt copii care se chinuie in orfelinate, copii abandonati pe care nu-i vrea nimeni. Sunt fericita cu alegerea mea si sper sa ne dea D-zeu sansa sa fim parintii unui copilas. E dureros sa pierzi o sarcina,dar ganditi-va la alternative. POate D-zeu vrea sa fiti mamele unor astfel de copii;nu le intoarceti spatele! Va pup!
Dragele mele, stiu si va inteleg ce simtiti, am pierdut si eu o sarcina si oricat de puternice am incerca sa fim, si oricat de mult ne-ar sustine cei din jur, nu e usor sa treci peste... Dar Dumnezeu e mare si necunoscute sunt caile Lui. De aceea va zic sa aveti credinta puternica si o sa fie totul bine, si o sa vina alta sarcina care o sa va stearga durerea din suflet. Dupa ce am pierdut sarcina, am citit pe unul din forumuri despre Sfantul Nectarie, am gasit pe net Acatistul si va sfatuiesc pe toate sa faceti acelasi lucru, sa va rugati neincetat si minunea nu va intarzia sa apara! Daca aveti ocazia, mergeti si la sfintele moaste ale Sf Nectarie, la Bucuresti, eu o s-o fac cu prima ocazie. Pe mine rugaciunile catre Sf Nectarie facatorul de minuni m-au ajutat foarte mult, acum sunt din nou insarcinata, multumesc Domnului. De aceea va indemn pe toate sa aveti credinta puternica, sa va rugati Sf Nectarie ca prin intermediul puternicilor sale rugaciuni, sa va Dea Domnul o noua sarcina. Doamne ajuta!
si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine
buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra
buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup
buna fetelor inainte de orce vreau sa va sp ca imi pare extrem de rau si va inteleg suferinta!pe 11 ianuarie am pierdut si eu o sarcica la 18 saptamani cosmaru meu a incepu pe 9 ianuarie cand am fost la control pt ca asa eram programata in acea zi doc meu a constatat ca am colu deschis si punguta cu lichid iesita de la capu locului mia zis ca numai sunt sanse si ca in orce clipa urmeaza sa mi-sa rupa apa! nu am cuvinte sa va sp ce am simtit in acel moment toate cuvintele sunt de prisos :(( nu am vrut sa accept ce va urma sa se intampla pt nimic in lume am zis nuu nu se poate am simtit cum viata mea ia o intorsatura imensa:(( de 5 ani am asteptat acel copil si intro secunda am ramas fara ea sp ea ca am avut o fetitza pe care nu o voi uita nici o data si pe care o voi iubi toata vita mie greu sa accept ca am pierduto mie greu sa accept ca nu o mai simt in pantecul meu simt ca traescu un cosmar din care nu pot sa ma trezesc :(( am plans can am citit comtariile voastre am simtit durerea voastra :( ar mai fi multe de povestit din intamplarea mea nefericta dar prefer sa ma opresc aici ca ma doare fiecare clipa pe care mio aduc aminte!!! va doresc multa sanatate putere si d-zeu sa va bine cuvanteze pe toate cu copilsul mult dorit!va pup pe toate.
Scrie un comentariu