Salutare fetelor. Cuvintele sunt de prisos şi în astfel de cazuri, doar timpul vindeca ranile. Poate cineva sa descrie simptomele unui avort spontan? La primul nu am avut nici un semn decât sângerare, mi-e teama pt sarcina actuala şi mi-ar fi de folos raspunsurile voastre.
Buna ,
Pe 5 aprilie am pierdut si eu o sarcina , un sufletel pe care nu am apucat sa il vad la eco. S-a intamplat cu cateva zile inainte sa merg la eco sa vad minunatia pe care o asteptam cu totii ( eu sotul si printisorul nostru de 5 anisori) .
Intr-o dimineata m-am trezit bn , dupa vre-o ora la serviciu am mers la baie unde .... am incremenit cand am vazut ca sangerez. Au curs cateva chiaguri .... am ajuns direct la urgente unde la eco bebe nu mai exista :( uterul era deja curat . am facut doua zile repetata Beta HCG,, care a scazut f tare de la o zi la alta .... mi s-a spus direct avort spontan . am revenit dupa doua sapt la un control unde ce sa aud : endometrul meu este la fel de mare ca i acea zi in care am pierdul ingerasul.
Acum urmez un tratament , am facut si analize. Mai sunt mamici care au pierdut si endometrul nu a scazut asa cum trebuie? mi-e foarte teama , nu as vrea sa ajung la chiuretat.... imi doresc foarte mult unh al doilea colilas.
multa sanatate dragi mamici ....
Copiii simt. Am o fetita de 4 ani, si de cand a venit pe lume mi-am propus sa nu o las singura, sa-i ofer un fratior sau o surioara. Desi imi doream, o parte din mine se opunea cu vehementa. Noul job, care s-a dovedit a fi indeplinirea dorintei mele din facultate, ma facea sa aman momentul unei a doua sarcini. Sub presiunea constientului meu, a sotului si familiei am ramas intr-un final insarcinata. Undeva in mintea mea nu-mi doream sarcina si uneori impinsa de acest impuls nu tineam cont. Munceam pana la epuizare, nu mancam si nu ma feream de viroze. Apoi am racit, puternic. Cu tuse si febra puternica. Nu am luat nimic, constienta fiind de sarcina. Intr-un final am ajuns la control. Nu aveam nicio tresarire, pana cand, doctorita mi-a spus.... sarcina oprita din evolutie. In acel moment s-a prabusit un zid de vinovatie peste mine. Nu mai conta nimic... munca, cariera... totul mi se parea ca o gluma proasta. Imi tremurau mainile.... n-am mai fost in stare sa leg cateva cuvinte... m-am pierdut. Mintea mea o luase razna.... polii ratiunii se inversasera... ce e bine si ce e rau nu mai era asa clar. Ca prin vis, mi-aduc aminte ca am fost programata peste cateva zile la maternitate pentru chiuretaj. Stiind ca micutul din mine, care a avut totala incredere in mama lui, e acolo, dar nu mai e viu... mi-a dovedit cat sunt de vinovata. Inainte cu doua zile de chiuretaj am pierdut sarcina printr-un avort spontan cu sangerare puternica. M-au luat cu salvarea... dar in acel moment as fi vrut sa mor. Probabil ca daca nu era cineva langa mine... n-as fi chemat pe nimeni... doar sa mor. Durerile pe care le-am simtit...nu se compara cu cea pe care o am in suflet acum. Ma simt vinovata.... pentru tot. Pentru ca munca a fost prioritatea mea... pentru putinul timp pe care l-am petrecut cu fiica mea si cu sotul meu. Un pui mic de nici 12 saptamani m-a facut sa-mi dau seama ce este important si ca poate a inteles ca mama lui nu l-a dorit cu toata inima. Poate ca a simtit.
Traiesc cea mai mare durere de pana acum....pe 8August testul a iesit pozitiv,am fost fericita dar si tematoare ca ceva rau se poate intampla cu minunea din burtica mea.Pe 13 aug am mers la eco,unde ni s-a spus ca este ffffff mic si pt confirmare am facut un Beta Hcg care a avut o valoare de 3245ui/ml.Am avut niste secretii maronii pt care mi s-a prescris Utrogestan.Pe 27 august la eco ni s-a spus ca este f mic si ca este posibil sa se fi oprit din evolutie,am merg si la camera de garda unde ni s-a spus ca fie am ovulat mai tz,fie s-a oprit din evolutie,nu prezenta activitate cardiaca....am crezut ca mor chiar acolo....inima mi s-a rupt in mii de bucati.a doua zi am mers la un ecograf performant,unde am vazut fatul,la 5 sapt si 6 zile avea 2,5 mm si 106 batai pe minut,am auzit inimioara cum bate,a fost cel mai frumos sunet pe care mi-a fost dat sa il aud,dar sambata au aparut sangerarea si durerile pelviene si de spate,am suferit un avort spontan;asa ca puiul meu in ziua in care facea 6 saptamani in burtica,a disparut.....nu stiu cum si daca voi trece peste aceasta durere sufleteasca!?Doar Dumnezeu ma poate ajuta acum!
Pe 23 august 2015 am pierdut o sarcina de 11 saptamani. As vrea un singur raspuns, DE CE?????? Era totul perfect, eu sanatoasa, el foarte bine - i-am auzit inimoara, era bine prins in fundul uterului. Nu inteleg de ce s-a intamplat asta. Doctorul in afara de ,,probleme cromozomiale " nu a stiut sa imi zica. imi este frica ca nu voi mai putea ramane sarcina, dar daca acest lucru se va intampla imi este si mai frica sa pierd din nou, nu voi mai putea trece a doua oara peste acest teribil eveniment. Tin sa mentionez ca am incercat sa raman insarcinata 6 luni si eram dezamagita luna de luna cand imi venea menstruatia. Rog sa ma ajutati voi, cele care ati trecut prin acest lucru, pentru ca eu simt ca cei din jurul meu nu ma inteleg si nu percep suferinta pierderii copilului meu. Doamne ajuta!
Ramasesem gravida eram foarte ferikiti si am pierdut mult sange de 2 ori cheaguri eram in 2 luni dar plancenta era mare si bebele meu eram mik nu se dezvoltase a doua zii mau chiutat si am simtit o durere lam pierdut de sf petru si pavel nu o sa uit nikiodata
buna fetelor si eu am pierdut o sarcina gemelara la 27 de saptamini am plins incontinuu 2 zile miam facut atitea sperante is tare suparata dar trebuie sa inteleg ca asa a fost voia lui dumnezeu si nam ce face,ma consolez cu gindul ca so facut 2 ingeras si de acolo ne vegheaza erau 2 fetite
Buna fetelor, pe 24 iulie, anul acesta, am pierdut si eu un ingerash....Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost putin speriata,nepregatita dpdv psihic, insa dupa 2 saptamani m-am obisnuit cu idea, am inceput sa-mi fac iluzii si implicit sa iubesc fiinta ce crestea in mine, la 6 saptamani I-am auzit inimioara batand, am fost extrem de fericita.......insa dupa doar 3 saptamani a venit vestea oribila...cand am mers la ecograf, mi-a zis doctora ca inimioara lui nu mai bate.....sunt foarte trista!Mi-e teama ca a doua oara voi pati acelasi lucru....nu stiu ce sa mai fac....dupa 3 luni as vrea sa incerc din nou....
tocmai am trecut prin al doilea chiuretaj in decurs de 9 luni...simt ca mor..numai ganduri negre imi trec prin minte...nu gasesc forta sa merg mai departe..ma doare sufletul..nu am aer sa respir simt ca mi se sfarseste viatza...prima sarcina sa oprit la 9 saptamani iar acuma al doua sarcina la 12 saptamani...atatea sperante...atatea vise..atatea rugaciuni fara sa-mi fie ascultate, atatea intrebari fara raspuns...imi doresc sa ma fi luat pe mine nu pe bebele meu ...cum sa mai privesc spre viitor? viatza mea parca ar fi prinsa intr-un labirint. nu pot intelege altele cum pot merge de bunavoie sa faca avort cu copii sanatosi..doamne unde esti? unde iti e dreptatea???Intr-un fel ma simt vinovata ..am 28 de ani si m-am casatorit acuma 6 ani..nu vroiam nici in ruptul capului copii pe atunci..vroiam o casa..o afacere..visul oricarui cuplu..acuma m-am realizat financiar si platesc pe partea cealalta pt gresala comisa.
Cu citeva zile in urma am trecut si eu prin durerea pierderii unei sarcini,cu toate ca nu a fost planificata ne-am bucurat mult cind am aflat vestea,dar la 5 sapatmini am pierdut-o..........pling mereu si nu ma pot impaca cu ideia,mai avem un baietel de 5 anisori incerc sa fiu tare dar cind il vad imi dau lacrimile.......atitea planuri,atitea vise spulberate.....sotul sufera si el dar incearca sa ma faca sa uit e destul sa vad femei insarcinate sau bebelusi si mi se rupe sufletul......de ce trebuie sa trecem prin asa ceva .......
fetelor , ma doare sufletul pt voi si pt mine....am patit-o la fel acum , recent , pe 12 august 2012 ....a murit baiatul meu in mine de 4 zile si de abia a 5 l-am nascut .....la 37 de saptamanai .......ma apropiam de termen ...s-a strangulat in cordonul ombilical ....stiu ce simtiti , plang si nu pot sa-mi revin ......il vreau langa mine si ma intreb de ce s-a intamplat asa ???? cine-i vinovat ??? Sper sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta ...si sa ne binecuvinteze c-un bebe cat mai curand !! Va puup pe toate si va sunt alaturi cu sufletul pt ca stiu ca este groaznic si de neimaginat ce-am patit !
Bebelusa mea care avea totul pregatit, pana si numele (Sofia)mi-a murit in burtica la 35 de saptamani ...........pe 7 iunie 2012 am nascut o fetita de 1700 gr...fara viata din cauza preeclamsiei declansata in saptamana 32......nici nu mai stiu a cui e vina....dar am decis ca trebuie sa arat putere macar ptr sotul meu care n-a sprijinit cu toata fiinta lui si mi-a zis ca inebuneste de durere cand ma vede plangand...bineinteles ca am zile de nu ma regasesc orice as face.......trebuia sa nasc la 1 iulie si dupa nici 3 sapt a nascut nasa mea de cununie un beietel minunat........cand am fost la ea sa o vedem si mi-a dat copilul in brate am crezut ca ma inghite pamantul de durere,i l-am dat inapoi si am fugit plangand de disperare inchizandu-ma in baie..........si azi imi pare rau ca am reactionat asa dar pur si simplu nu m-am putut controla..........nimeni in afara de sot nu m-a mangaiat.....parca .toata lumea imi arunca vesnica sintagma : "lasa draga ca esti tanara si faci altii.... "nu caut mila nimanui doar respect ptr cand vreau sa plang sa pot plange nu sa ma ascund prin colturile casei ca ma poate vedea cineva sa ma judece........si mai regret un singur lucru ca nu am avut taria sa imi vad fetita........poate ar fi fost mai rau cine stie.............dar era fetita mea ..iar eu am refuzat sa mi-o intiparesc in memorie..........
pe 12 iulie anul acesta am pierdut cel mai de pret lucru care avea sa ne umple inima de bucurie... nu am gasit nici o explicatie... nu am sa uit nikiodata ... era prima data care ramasesem insarcinata si era un copil asa de dorit ... dr nujtiu cu ce am gresit in viata de mi sa int asta pt ca cei ce nu isi doresc copii se duc si face avort ca si cum ar scapa de un obiect... si cele care isi doresc cu adevarat si are posibilitatea sa cresca un copil fara lipsuri ...i se int sa i se opreasca sarcina din evolutie la 3 luni fara o zii ... fara nici o explicatie...se spune ca e ceva de la natura...poate oprii suferinta celei mai mari pierderi din viata cu cuvintele acestea? ... oare sau gandit vreodata ca i se poate int si lor asa ceva si nici ei nu ar fii multumiti cu cuvintele astea? a fost ca si cum te.ai fii dus de buna voie si ai fii sp ca vrei sa faci chiuretaj ca nu iti doresti un copil... este prea nedrepta viata asta :(( pot sa mai fac 10 copii si tot nu voi uita niciodata de aceasta pierdere mare:(
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 56 comentarii
Salutare fetelor. Cuvintele sunt de prisos şi în astfel de cazuri, doar timpul vindeca ranile. Poate cineva sa descrie simptomele unui avort spontan? La primul nu am avut nici un semn decât sângerare, mi-e teama pt sarcina actuala şi mi-ar fi de folos raspunsurile voastre.
Buna , Pe 5 aprilie am pierdut si eu o sarcina , un sufletel pe care nu am apucat sa il vad la eco. S-a intamplat cu cateva zile inainte sa merg la eco sa vad minunatia pe care o asteptam cu totii ( eu sotul si printisorul nostru de 5 anisori) . Intr-o dimineata m-am trezit bn , dupa vre-o ora la serviciu am mers la baie unde .... am incremenit cand am vazut ca sangerez. Au curs cateva chiaguri .... am ajuns direct la urgente unde la eco bebe nu mai exista :( uterul era deja curat . am facut doua zile repetata Beta HCG,, care a scazut f tare de la o zi la alta .... mi s-a spus direct avort spontan . am revenit dupa doua sapt la un control unde ce sa aud : endometrul meu este la fel de mare ca i acea zi in care am pierdul ingerasul. Acum urmez un tratament , am facut si analize. Mai sunt mamici care au pierdut si endometrul nu a scazut asa cum trebuie? mi-e foarte teama , nu as vrea sa ajung la chiuretat.... imi doresc foarte mult unh al doilea colilas. multa sanatate dragi mamici ....
Copiii simt. Am o fetita de 4 ani, si de cand a venit pe lume mi-am propus sa nu o las singura, sa-i ofer un fratior sau o surioara. Desi imi doream, o parte din mine se opunea cu vehementa. Noul job, care s-a dovedit a fi indeplinirea dorintei mele din facultate, ma facea sa aman momentul unei a doua sarcini. Sub presiunea constientului meu, a sotului si familiei am ramas intr-un final insarcinata. Undeva in mintea mea nu-mi doream sarcina si uneori impinsa de acest impuls nu tineam cont. Munceam pana la epuizare, nu mancam si nu ma feream de viroze. Apoi am racit, puternic. Cu tuse si febra puternica. Nu am luat nimic, constienta fiind de sarcina. Intr-un final am ajuns la control. Nu aveam nicio tresarire, pana cand, doctorita mi-a spus.... sarcina oprita din evolutie. In acel moment s-a prabusit un zid de vinovatie peste mine. Nu mai conta nimic... munca, cariera... totul mi se parea ca o gluma proasta. Imi tremurau mainile.... n-am mai fost in stare sa leg cateva cuvinte... m-am pierdut. Mintea mea o luase razna.... polii ratiunii se inversasera... ce e bine si ce e rau nu mai era asa clar. Ca prin vis, mi-aduc aminte ca am fost programata peste cateva zile la maternitate pentru chiuretaj. Stiind ca micutul din mine, care a avut totala incredere in mama lui, e acolo, dar nu mai e viu... mi-a dovedit cat sunt de vinovata. Inainte cu doua zile de chiuretaj am pierdut sarcina printr-un avort spontan cu sangerare puternica. M-au luat cu salvarea... dar in acel moment as fi vrut sa mor. Probabil ca daca nu era cineva langa mine... n-as fi chemat pe nimeni... doar sa mor. Durerile pe care le-am simtit...nu se compara cu cea pe care o am in suflet acum. Ma simt vinovata.... pentru tot. Pentru ca munca a fost prioritatea mea... pentru putinul timp pe care l-am petrecut cu fiica mea si cu sotul meu. Un pui mic de nici 12 saptamani m-a facut sa-mi dau seama ce este important si ca poate a inteles ca mama lui nu l-a dorit cu toata inima. Poate ca a simtit.
Si eu mi-am pierdut baietelul iubirea mea mica a incetat din viata la 4 luni de sarcina. nu il voi uita niciodata pe ingerasul meu.
Traiesc cea mai mare durere de pana acum....pe 8August testul a iesit pozitiv,am fost fericita dar si tematoare ca ceva rau se poate intampla cu minunea din burtica mea.Pe 13 aug am mers la eco,unde ni s-a spus ca este ffffff mic si pt confirmare am facut un Beta Hcg care a avut o valoare de 3245ui/ml.Am avut niste secretii maronii pt care mi s-a prescris Utrogestan.Pe 27 august la eco ni s-a spus ca este f mic si ca este posibil sa se fi oprit din evolutie,am merg si la camera de garda unde ni s-a spus ca fie am ovulat mai tz,fie s-a oprit din evolutie,nu prezenta activitate cardiaca....am crezut ca mor chiar acolo....inima mi s-a rupt in mii de bucati.a doua zi am mers la un ecograf performant,unde am vazut fatul,la 5 sapt si 6 zile avea 2,5 mm si 106 batai pe minut,am auzit inimioara cum bate,a fost cel mai frumos sunet pe care mi-a fost dat sa il aud,dar sambata au aparut sangerarea si durerile pelviene si de spate,am suferit un avort spontan;asa ca puiul meu in ziua in care facea 6 saptamani in burtica,a disparut.....nu stiu cum si daca voi trece peste aceasta durere sufleteasca!?Doar Dumnezeu ma poate ajuta acum!
Pe 23 august 2015 am pierdut o sarcina de 11 saptamani. As vrea un singur raspuns, DE CE?????? Era totul perfect, eu sanatoasa, el foarte bine - i-am auzit inimoara, era bine prins in fundul uterului. Nu inteleg de ce s-a intamplat asta. Doctorul in afara de ,,probleme cromozomiale " nu a stiut sa imi zica. imi este frica ca nu voi mai putea ramane sarcina, dar daca acest lucru se va intampla imi este si mai frica sa pierd din nou, nu voi mai putea trece a doua oara peste acest teribil eveniment. Tin sa mentionez ca am incercat sa raman insarcinata 6 luni si eram dezamagita luna de luna cand imi venea menstruatia. Rog sa ma ajutati voi, cele care ati trecut prin acest lucru, pentru ca eu simt ca cei din jurul meu nu ma inteleg si nu percep suferinta pierderii copilului meu. Doamne ajuta!
Ramasesem gravida eram foarte ferikiti si am pierdut mult sange de 2 ori cheaguri eram in 2 luni dar plancenta era mare si bebele meu eram mik nu se dezvoltase a doua zii mau chiutat si am simtit o durere lam pierdut de sf petru si pavel nu o sa uit nikiodata
buna fetelor si eu am pierdut o sarcina gemelara la 27 de saptamini am plins incontinuu 2 zile miam facut atitea sperante is tare suparata dar trebuie sa inteleg ca asa a fost voia lui dumnezeu si nam ce face,ma consolez cu gindul ca so facut 2 ingeras si de acolo ne vegheaza erau 2 fetite
sii eu am pierdut baietelu la 39 de sapt a murit in mine din pacate sa sufocat cu cordon ombilical
Buna fetelor, pe 24 iulie, anul acesta, am pierdut si eu un ingerash....Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost putin speriata,nepregatita dpdv psihic, insa dupa 2 saptamani m-am obisnuit cu idea, am inceput sa-mi fac iluzii si implicit sa iubesc fiinta ce crestea in mine, la 6 saptamani I-am auzit inimioara batand, am fost extrem de fericita.......insa dupa doar 3 saptamani a venit vestea oribila...cand am mers la ecograf, mi-a zis doctora ca inimioara lui nu mai bate.....sunt foarte trista!Mi-e teama ca a doua oara voi pati acelasi lucru....nu stiu ce sa mai fac....dupa 3 luni as vrea sa incerc din nou....
tocmai am trecut prin al doilea chiuretaj in decurs de 9 luni...simt ca mor..numai ganduri negre imi trec prin minte...nu gasesc forta sa merg mai departe..ma doare sufletul..nu am aer sa respir simt ca mi se sfarseste viatza...prima sarcina sa oprit la 9 saptamani iar acuma al doua sarcina la 12 saptamani...atatea sperante...atatea vise..atatea rugaciuni fara sa-mi fie ascultate, atatea intrebari fara raspuns...imi doresc sa ma fi luat pe mine nu pe bebele meu ...cum sa mai privesc spre viitor? viatza mea parca ar fi prinsa intr-un labirint. nu pot intelege altele cum pot merge de bunavoie sa faca avort cu copii sanatosi..doamne unde esti? unde iti e dreptatea???Intr-un fel ma simt vinovata ..am 28 de ani si m-am casatorit acuma 6 ani..nu vroiam nici in ruptul capului copii pe atunci..vroiam o casa..o afacere..visul oricarui cuplu..acuma m-am realizat financiar si platesc pe partea cealalta pt gresala comisa.
Cu citeva zile in urma am trecut si eu prin durerea pierderii unei sarcini,cu toate ca nu a fost planificata ne-am bucurat mult cind am aflat vestea,dar la 5 sapatmini am pierdut-o..........pling mereu si nu ma pot impaca cu ideia,mai avem un baietel de 5 anisori incerc sa fiu tare dar cind il vad imi dau lacrimile.......atitea planuri,atitea vise spulberate.....sotul sufera si el dar incearca sa ma faca sa uit e destul sa vad femei insarcinate sau bebelusi si mi se rupe sufletul......de ce trebuie sa trecem prin asa ceva .......
fetelor , ma doare sufletul pt voi si pt mine....am patit-o la fel acum , recent , pe 12 august 2012 ....a murit baiatul meu in mine de 4 zile si de abia a 5 l-am nascut .....la 37 de saptamanai .......ma apropiam de termen ...s-a strangulat in cordonul ombilical ....stiu ce simtiti , plang si nu pot sa-mi revin ......il vreau langa mine si ma intreb de ce s-a intamplat asa ???? cine-i vinovat ??? Sper sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta ...si sa ne binecuvinteze c-un bebe cat mai curand !! Va puup pe toate si va sunt alaturi cu sufletul pt ca stiu ca este groaznic si de neimaginat ce-am patit !
Bebelusa mea care avea totul pregatit, pana si numele (Sofia)mi-a murit in burtica la 35 de saptamani ...........pe 7 iunie 2012 am nascut o fetita de 1700 gr...fara viata din cauza preeclamsiei declansata in saptamana 32......nici nu mai stiu a cui e vina....dar am decis ca trebuie sa arat putere macar ptr sotul meu care n-a sprijinit cu toata fiinta lui si mi-a zis ca inebuneste de durere cand ma vede plangand...bineinteles ca am zile de nu ma regasesc orice as face.......trebuia sa nasc la 1 iulie si dupa nici 3 sapt a nascut nasa mea de cununie un beietel minunat........cand am fost la ea sa o vedem si mi-a dat copilul in brate am crezut ca ma inghite pamantul de durere,i l-am dat inapoi si am fugit plangand de disperare inchizandu-ma in baie..........si azi imi pare rau ca am reactionat asa dar pur si simplu nu m-am putut controla..........nimeni in afara de sot nu m-a mangaiat.....parca .toata lumea imi arunca vesnica sintagma : "lasa draga ca esti tanara si faci altii.... "nu caut mila nimanui doar respect ptr cand vreau sa plang sa pot plange nu sa ma ascund prin colturile casei ca ma poate vedea cineva sa ma judece........si mai regret un singur lucru ca nu am avut taria sa imi vad fetita........poate ar fi fost mai rau cine stie.............dar era fetita mea ..iar eu am refuzat sa mi-o intiparesc in memorie..........
pe 12 iulie anul acesta am pierdut cel mai de pret lucru care avea sa ne umple inima de bucurie... nu am gasit nici o explicatie... nu am sa uit nikiodata ... era prima data care ramasesem insarcinata si era un copil asa de dorit ... dr nujtiu cu ce am gresit in viata de mi sa int asta pt ca cei ce nu isi doresc copii se duc si face avort ca si cum ar scapa de un obiect... si cele care isi doresc cu adevarat si are posibilitatea sa cresca un copil fara lipsuri ...i se int sa i se opreasca sarcina din evolutie la 3 luni fara o zii ... fara nici o explicatie...se spune ca e ceva de la natura...poate oprii suferinta celei mai mari pierderi din viata cu cuvintele acestea? ... oare sau gandit vreodata ca i se poate int si lor asa ceva si nici ei nu ar fii multumiti cu cuvintele astea? a fost ca si cum te.ai fii dus de buna voie si ai fii sp ca vrei sa faci chiuretaj ca nu iti doresti un copil... este prea nedrepta viata asta :(( pot sa mai fac 10 copii si tot nu voi uita niciodata de aceasta pierdere mare:(
Scrie un comentariu