Calatorii in Romania anilor 2010 - Bucovina - Pensiunea Mugur de fluier

Acasa > VIATA DE FAMILIE > Supa pentru suflet - ganduri si emotii

Tema: Ciocolata pentru suflet | 0 | 26/8/2010

Calatorii in Romania anilor 2010 - Bucovina - Pensiunea Mugur de fluier

• “Bucovina, devenita Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorica cuprinzand un teritoriu care acopera zona adiacenta oraselor Radauti, Suceava, Campulung Moldovenesc, Siret si Vicovu de Sus din Romania, precum si Cernauti si Storojinet din Ucraina.” Asa arata o documentare rapida a cuiva care doreste informatii via Google/Wikipedia.

Va invitam si pe dumneavoastra sa va construit un colt de suflet pe site-ul nostru. Blogurile sunt foarte vizionate si populare in randul Comunitatii Desprecopii.

“Bucovina, devenita Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorica cuprinzand un teritoriu care acopera zona adiacenta oraselor Radauti, Suceava, Campulung Moldovenesc, Siret si Vicovu de Sus din Romania, precum si Cernauti si Storojinet din Ucraina.”

Asa arata o documentare rapida a cuiva care doreste informatii via Google/Wikipedia. Desigur poate sa navigheze ca orice cautator ale internetului si va gasi imagini, propozitii scurte concise. Poate ca va fi insuficient in a se decide daca sa petreaca o parte din zilele de vara sau de iarna in aceasta zona. Sau poate ca  ca totusi va hotari ceva de genul:

”De ce nu?” si isi va croi un itinerar prin nordul Moldovei.

“Hai tata sa mergem cu bagajele ca nu va sta trenul in gara!” asa incat iata-ne pe culoar “cu catel cu purcel” asteptand sa apara si gara, ce s-a itit imediat dupa un larg viraj al trenului.

Am coborat noi in gara si eram deja asteptati de o masina care sa ne duca spre pensiunea unde aveam noi cazarea. Vorbisem dinainte sa fim siguri ca vom avea camere, dar totul a decurs ca la carte. Urcam noi bagajele in portbagajul masinii si o luam agale spre pensiune. Pe drum legam noi doua vorbe cu baiatul ce conducea masina, zdravan barbat, si aflu ca este fiul celei care detine pensiunea unde urma sa ramanem. Intreb si eu de inundatii, aflu ca in zona lor a plouat dar nu au avut inundatii, ca drumurile sunt in stare buna insa cei de la televizor filmeaza in doua locuri si apoi ai senzatia ca peste tot este ca si in locurile unde au filmat.
 
“Oamenii nu au de unde sa stie ca nu este chiar asa” – si simt in vocea lui o umbra de tristete.

 Ma uit pe geam si vad in goana masinii localnici ce  stau si te-mbie cu afine si zmeura de munte. Le intreb si pe fete daca vor nu de alta dar nu vad unde ar mai putea gusta asa ceva si ne hotaram sa ne cumparam zilele urmatoare. Aveam sa avem o supriza insa la care nu m-am asteptat. Administratoarea avea sa ne serveasca cu zmeura proaspat culeasa a doua zi. Hmmm, nu am mai intalnit asa ceva. Dar voi mai reveni pe aceasta tema.
 
 La un moment dat cotim la stanga si intram pe un drum de piatra. Il intreb intr-o doara daca vor asfalta drumul si aflu spre suprinderea mea ca nu.

“Ce farmec ar mai avea daca ar fi totul ca in oras?” – raspunde el si reflexul meu citadin ma indeamna sa cred ca ar fi mai bine sa fie asfalt. Nu e rau drumul dar e din piatra, este un drum local. Brusc realizez ca eu gandesc ca si acasa, iar aici e altfel. Hmmm, interesant. Nu dupa multa vreme o tablie de indica sa o cotim la dreapta “Pensiunea Mugur de fluier” si un pod tras in piatra ne permite sa traversam un parau tumultos. Aveam senzatia ca intram intr-o cetate trecand acel pod, insa dupa primul viraj se deschide o pajiste in mijlocul careia apare pensiunea. Nu scap ocazia in a-l intreba de ce tocmai Mugur de fluier si imi spune zambind ca mama lui a botezat cladirea dar gandul meu fugea spre Phoenix una din formatiile de muzica a tineretilor mele.

 Coboram noi din masina si o doamna ne intampina si banuiala mea se adevereste. Era adminiatratoarea acelei pensiuni si care ne intreba cum am calatorit, daca suntem obositi, si ne pofteste sa intram. Aflu pe scurt ca si ea este un fan Phoenix – asa ca un zambet mi se iteste in coltul gurii in timp ce mergem spre scarile de la intrare. Nu scap ocazia sa trag cu coltul ochilor un tur de orizont si sa constat mirifica asezare. Aveam un colt de munte ce parca statea de paza in exact spatele pensiunii. Un izvor tasnea nebunatic pe sub pietre mestesugit aranjate, clincanind cu sunetu-i specific, si stropi argintii lucind in soarele darnic isi imprastiau prospetimea in aerul din jur. Ma tenta sa stau cateva clipe pe pietrele din juru-i insa mi-am zis ca voi reveni. Mai incolo am descoperit un teren de volei, o masa de ping pong, doua sezlonguri, doua hamace, o terasa imensa de vara acoperita cu mese si banci din lemn si … o piscina. Ma frec eu la ochi, intreb, mi se confirma. Da era o piscina - nu mare dar suficienta pentru a sta in apa verii. Nu mai vazusem in mijloc de  munte asa ceva. Nu ajung sa mai vad altceva in afara de trandafirii infloriti – cred ca erau pe putin 10 specii diferite, ce isi clatinau corolele parfumate in bataia usoara a vantului, si patrund in holul pensiunii.

 De la bun inceput ma izbeste mirosul de curat, totul este impecabil de curat, lemnul se imbina in mod perfect cu tehnologia noua a gresiei si pietrei naturale. Mi-e un pic sfiala sa calc vazand totul lucios dar adminiatratoarea ma imbie:

”Poftiti! Poftiti!”

 Urmeaza zona cazarii, ni se prezinta camerele, ne lasa sa ne alegem ce dorim noi, spre ce parte vrem, cu ce orientare vrem, zici ca am fi fost presedinti de stat. Asa incat dupa ce ne-am decis am inceput sa despachetam. Camerele erau impecabile. Totul era tras ca si la liniar. Cochete, curate, avea o baie sic, clasica as putea spune si un pat dublu pe care aveam sa il tin minte la revenirea acasa cand i-am spus sotiei:

“Stii, patul era mai comod decat al nostru !”

Si asta nu pentru ca patul nostru ar avea vreo problema ci pentru ca realmente era un pat extrem de confortabil. Asternuturile erau atat de albe incat aveai senzatia ca sunt din zapada, si moi si miroseau a proaspat. Tin minte ca m-am lasat prada desfatarii lor in prima noapte.

A doua zi am coborat in sala de servit masa. Acolo tronau multe mese si scaune frumos aranjate, cu fete de masa impecabil de albe. Eram un pic incurcati pentru ca nu stiam unde sa ne punem, insa doua fete care serveau, ne-au zambit si ne-au invitat sa ne asezam exact unde ne place mai mult, asa incat am luat la nimereala o masa si am luat loc. Ce sa va spun? A sosit un platou plin cu sunca, telemea, rosii, ceapa rosie, rulouri din branza, rolouri din carne, ne intrebam cat putem sa mancam, aveam impresia ca este si pentru altii dar ni s-a precizat ca este pentru noi, sa nu ne sfiim. Asa incat pofta de muncare care se instalase odata cu aerul curat de afara si-a zis cuvantul. Cand eram pe la trei sferturi din gloit platoul mi se spune asa discret ca ar fi bine sa ma pastrez ca mai urmeaza si altceva si exact in clipa urmatoare a sosit o omleta mare cat o roata cred ca era din vreo 8-9 oua facuta. Am facut si eu ochii mari. Era doar pentru noi, si ma intrebam cine mai poate consuma si omleta? Dar asta era. Apoi a sosit la alegere, cafea, ceai de vreo 5-8 feluri la alegere, lapte locco proaspat fiert, paine prajita sau neprajita, gemuri facute local din zmeura, capsuni, afine la alegere. O nebunie gemurile astea. Aveau o aroma de ti se urca pana in crestetul capului. Nimic nu era cumparat, totul era facut strict din productia zonei. In mod clar nu mi s-a mai intamplat asa ceva pana acum.

Am biruit cumva mancarurile si ghifuiti am zburat afara unde ne-am rasturnat care cum ba pe o bancheta, ba pe un sezlong, ba pe un scaun si aerul ne imbia sa mai tragem un pui de somn. Am rezistat eroic. Nu stiu cand au trecut cateva ore bune, soarele stralucea sus pe cer, era o liniste brazdata de latratul unui caine undeva in vale, impletit cu zgomotul apei ce parea sa nu aiba sfarsit. Uite stand asa ma gandeam ca mi-ar place sa tina o vesnicie, nimeni sa nu ma intrebe de nimic, sa ma las pierdut, sa ma las furat, sa uit de toti si de toate, sa uit de mine. Parea ca aceasta dorinta sa se infiripe dar… nu atunci. Pentru ca invariabil ceva intrerupe feeria. Insa motivul era unul sec. Venise pranzul. Era ora de servire a mesei. Nu ca m-ar fi obligat cineva. Dar nu stiu cum, nu stiu cand a trecut timpul. Poate totusi sa fi adormit? In fine. Cert este ca si masa de pranz si masa de seara au fost originale. A nu se citi  made in Romania. Nuuu, se poate scrie made in Vama, sau made in Pensiunea Mugur de Fluier.

Cel putin pentru noi cei sositi acolo vreau sa va spun ca mancarea era strict orientata pe specific local din resurse strict locale. Uite asa am ajuns sa refuz o supa de pui care se spunea ca este extrem de gustoasa si sa aleg o supa de hribi. Pentru cine nu stie este vorba de ciuperci culese din zona. A fost excelenta. In afara de supa de hribi mi-au atras atentia mamaliguta cu tocanita de hribi cu smantana – o nebunie nu alta, pastravi proaspeti plasati pe jar in staniol, de asemenea erau un fel de branzoici dupa denumirea pe care o stiu eu dar se numeau poale’n brau un fel de prajituri dospite umplute cu branza dulce de vaca, o nebunie si astea. Dimineata nu pot sa uit zacusca de vinete si zacusca din ciuperci – aici am fost chiar curios pentru ca si noi facem zacusca, e clar reteta diferita ceea ce era de asteptat dar au nota 10 din partea mea.

Poate ca nu ar trebui sa continui pe linia aceasta – culinara – dar din cate drumuri am facut si in cate locuri am avut ocazia sa fiu servit si sa mananc trebuie sa recunosc ca mi-au retinut atentia si sa le acord un 10 cu steluta. Desigur si pe partea serviciilor de cazare am acelasi calificativ. Si nu in ultimul rand pentru zona care este exceptionala si a modului in care am fost asteptati, tratati au de asemenea un 10 cu steluta.

Asa incat daca vreodata ajungeti in zona – eu va recomand la modul cel mai sincer, exista o pensiune Mugur de Fluier, parca prea necunoscuta fata de ceea ce este in realitate. Sau sa fie acelasi destin ca si al unui diamant? Greu de gasit in splendoarea lui?
Ramane sa decideti voi.

autor: Marius Pernes - moderator DC

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️