Comentarii la articole

Foarte frumos formulat articolul si destul de realist ,dar ce faci cu un copil hiperactiv in varsta de 1 an si 8 luni la care i se dau explicatii in toate felurile posibile ,dar tot ce vrea el face ?

Articolul e bun, putem invata de la fiecare cate ceva, dar nu cred ca e valabil in toate situatiile.Nu poti sa educi pe toata lumea intr-un singur mod, poti adapta acestea la educatia copilului, dar trebuie sa tinem cont si de temperamentul lui, de personalitate si sa incercam sa-i oferim o educatie cat mai apropiata de ceea ce se numeste

Mi-a placut articolul,chiar am un nepotel care face la fel.Am sa pun in aplicare ce am citit!

de ce toata lumea se fereste sa recunoasca ca in momentul in care nu reusesti sa te intelegi cu copilul tau sau face ceva ce poate chiar sa-i puna viata in pericol - pui mana pe nuielusa sau ii dau doua la fundulet. cate mamici pot spune ca in momentele de criza nu i-au dat o palma la fundulet copilului? binenteles ca nu sunt de acord cu bataia - respectiv palme peste fata, peste cap sau alte corectii care pot sa-i faca rau copilului. dar nu-mi spuneti ca si cel mai bun psiholog nu-si admonesteaza copilul asa. eu am o fetita de trei ani, care are o personalitate foarte puternica, dar cu care ma pot intelege si care e tare cuminte - atat cat e de cuminte un copil de trei ani. dar niciodata nu i-am permis sa se tranteasca pe jos - indiferent ca eram acasa sau in oras, sau sa-i permit sa dea in cineva.....si atunci cand nu reuseam sa ma inteleg cu ea - o palma peste fundulet sau un betigas peste manute o faceau sa inteleaga ca totul are o limita

nu inteleg de ce in societatea romaneasca e atat de importanta oamenilor de pe strada.... daca faci promisiuni si nu le vei respecta, increderea copilului in tine va disparea, mai mult de atat nu va intelege faptul ca comportamentul lui este gresit... situatia nu este aceeasi la un an jumatate si la trei ani...eu l-am lasat pe fiul meu sa se tavaleasca, sa urle, sa tipe...apoi a obosit si nu s-a mai intamplat sa reactioneze la fel..mesajul meu a ajuns deci la el...

Parerea mea este ca rabdarea fata de propriul copil e cea mai importanta.In cazul meu, fetita mea de 8 ani are noroc, deoarece de fiecare data incerc sa-i demonstrez cum ar fi daca nu am fi disciplinati,sa-i arat repercursiunile pe care le-ar avea la scoala daca ar uita sa faca ceva din neatentie.Metoda cea mai buna e sa-i trezesc constiinta nativa si sa i-o dezvolt continuu.Parintii au un rol hotarator asupra copiilor lor.Astept si alte pareri interesante.

Draga Carmen Si eu am aceiasi problema cu baietelul meu de 5 ani.In fiecare zi se plinge ori d-na educatoare ori vreun parinte ca i-a batut copilul,i-a rupt ochelarii i-a varsat supa sau apa de la pictura pe pantaloni.In parc tot asa numai el trebuie sa se dea la leagan sau tobogan,daca se apropie un copil il loveste sai il scuipa.Daca il cert riposteaza.Asa ca nu esti singura mamica care ii este rusine sa mearga in parc,in vizita la rude sau sa asteptam la vreo coada la ceva. In acest moment facem terapie la psihiatru.Asa ca te sfatuiesc sa ie-i masuri de pe acum ca sa nu ai probleme mai tirziu. Daca vrei sa mai stam de vorba imi poti scrie la adresa de mail de mai sus. Te pup,Ghiulya!

Articolul nu este rau, insa este plin de rgeseli de ortografie impardonabile. Nu ar trebui sa mai permiteti intrarea pe site a unui articol fara a-l verifica bine inainte, caci va faceti de rusine.

Am o fetita de 2 ani si 3 luni care face multiple crize de isterie oriunde se nimereste.Daca suntem in parc si ea nu mai vrea sa se dea in leagan dar obs un alt copil care se indreapta catre leaganul pe care ea se pregatea sa-l elibereze, se urca inapoi in el si urla continuu pana ce copilasul pleaca de langa ea sau il ia mamica lui.Daca nu i se da o jucarie sau ce doreste ea, fie ca este a ei sau a altui copil, procedeaza la fel, ba mai mult, se tranteste la pamant sau se musca sau isi da cu palmele in cap ori incearca sa faca rau celor din imediata apropiere. Multa vreme n-am inteles aceste iesiri mai ales ca in familie nu se ridica tonul intre noi, mai ales ca dna care o are in grija peste zi nu pateste astfel de experiente neplacute cu ea sau oricum au fost extrem de rare, si am incercat sa-i explic pe loc cu blandete ca greseste.Am obs. ca facea mai rau si parca nu avea putere de intelegere,dar daca ii intorceam spatele si pur si simplu plecam criza trecea mai repede. Am apelat la sfatul medicului pediatru la care este inscrisa fetita mea si acesta mi-a dat raspunsuri evazive de genul "asa fac toti copii care sunt singuri la parinti" ori eu stiu ca nu este asa.Practic, de ce sunt singura mamica careia ii este rusine sa iasa afara cu copilul din cauza crizelor de isterie ale acestuia si care nu stie cum sa procedeze, mai ales ca a-i intoarce spatele in vazul lumii este ceva de neiertat? Daca o mamica stie si intelege despre ce vorbesc ptr. ca atrecut prin asa ceva, o rog mult sa-mi raspunda, imi doresc tare ca fetita mea sa creasca frumos, cu incredere in ea si in noi ca parinti, nu cu frica aplicarilor corective.Va multumesc.

Baietelul meu de 4 ani imi facea si inca imi mai face astfel de crize, dar am adoptat o metoda care uneori tine, uneori nu tine. Cand mergem la cumparaturi scot toti banii din portofel si ii fac teancuri pe masa:astia sunt pt. paine, astia pt.fructe,etc.,nu avem bani pt.altceva, sau pun 10000 pt dulciuri.In felul acesta intelege ca nu se poate.

disciplinarea este uneori greu de realizat.Copilul meu bate in tot ce prinde de la scaun, pat, dula si orice face zgomot.Nu ar fi nimic daca nu ar iubi atat de tare geamul si oglinda care la urma urmei sint foarte periculoase. Inca nu am reusit sa-l opresc din cea mai mare placere, dar periculoasa.

Parerea mea este ca un copil trebuie sa invete de mic ce este disciplina, dar acest lucru trebuie facut insa, cu blidete. Dar cea mai buna metoda de educare este prin puterea exemplului. Copiii invata cel mai repede imitindu-i pe cei mari. Trebuie evitate iesirile nervoase ale parintilor in fata copiilor. Nu se poate da o reteta anume de educare a copiilor, pentru ca depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia in parte.Inainte de toate trebuie sa-ti cunosti foarte bine copilul si dupa aceea sa alegi metoda cea mai buna de educatie.Sint mama a doi copii si urmaresc cu foarte mult interes acest site.Va multumesc ca existati si as dori daca se poate cit mai multe lucruri legate de psihologia copilului.

Cu isteriile nu-i de glumit, am putea sa spunem noi, mamicile. Ce ne facem insa daca nu avem la indemana ceva cu care sa-i distragem atentia?

Draga Vilma, cand copilul are o criza de isterie practic nu mai vede, nu mai aude nimic. Ca urmare chiar daca ai cu ce sa-i distragi atentia, este foarte putin probabil ca vei reusi. Eu de cate ori am incercat nu am reusit decat sa amplific urletele si sa ma aduc si pe mine intr-o stare de nedescris. Cel mai bine era sa o las sa se linsteasca, iar apoi o imbratisam si ii aratam ca nu sunt suparata. Foloseam de regula urmatoarele vorbe "Ai dreptate sa fii suparata si nervoasa, nu este usor sa fii bebe si sa nu te poti intelege cu cei din jur". Dupa ce am inceput aceasta metoda, au mai urmat 2 crize si totul s-a sfarsit. Sa-ti spun ce mi s-a intamplat anul trecut in 24 decembrie(fiica mea avea un an si 10 luni). Veneam de la teatrul de papusi unde ne-am intalnit cu Mos Craciun si eram foarte vesele si incantate, mai ales ea pentru ca primise si ceva cadou, si urma sa mergem acasa sa impodobim pomul de iarna. Intr-un cuvant totul era Ok, se anunta o zi deosebita. Cand am ajuns in fata blocului, ne-am dat jos din masina si Daria s-a aruncat in cea mai mare balta si a inceput sa dea din picioare si sa urle. L-a inceput m-am speriat, pur si simplu nu-mi dadeam seama ce se intampla. Am incercat sa-i vorbesc, sa o iau in brate dar nu am reusit. Pentru ca era destul de frig si ea era uda toata am hotarat sa o duc in casa prin orice mijloc. In brate nu puteam sa o tin asa ca am tarat-o pe jos pana in casa. Toti vecinii se uitau pe gem. Distractiv nu? In casa am lasat-o sa faca ce vrea, plecand in alta camera. Cand s-a linistit m-am intors la ea si am facut ce ti-am zis. Daria se uita la mine ca si cum nimic nu s-a intamplat, ma strangea in brate si ma pupa. Asta e ! Am citit apoi undeva ca si o incarcatura emotionala foarte puternica poate provoca astfel de crize de isterie la un copil. Sa nu uitam ca ei nu au la indemana foarte multe modalitati de a se exprima.

la 9 luni la logoped?!? copilul meu dabea la 2 ani a inceput sa spuna mama si tata si nu are nici o problema...sigur la 9 luni?!?

sunt insarcinata in 6 luni si locuiesc in spaña,sunt foarte preocupata cum o sa fac sa vb.fata mea 2 limbi cum sa incep?cu spañola,cu romineste?care ati trecut prin aceasta etapa va rog datimi un sfat.

sunt romanca si sunt casatorita cu grec.avem doi copii:mihail si anna,de patru ani jumate si respectiv doi ani jumate.copiii vorbesc greceste f bine dar si romaneste aproape la fel de bine.soul meu nu prea are timp sa se ocupe de copii si asa sunt nevoita sa le vorbesc ambele limbi.mihali ,care merge la gradinita a inceput sa se perfectioneze in a vorbi limba greaca si asa invat si eu unele cuvinte noi.sunt amandoi f receptivi si daca aud un cuvant nou imediat ma intreaba cum se traduce in cealalta limba

Eu vorbesc cu fetita mea in limba germana si limba romana.Am observat ca intelege ambele limbi si se exprima destul de bine(pentru un copil de 16 luni).De un mare ajutor sunt site-urile in limba germana cu povesti, poezii, basme si alte jocuri pentru copii.Am inceput sa ii vorbesc fiicei mele in limba germana inca de la prima luna.Chiar daca e mai greu sa predai copilul o limba straina, rezultatele vor compensa efortul.

citit comentariile ,mi se pare un subuíect foarte bun.eu am doua fete gemene de 2ani si 6luni si locuiesc in Austria.ele inca nu pot vorbi bine dar nu-mi pot face griji.eu vorbesc cu ele romaneste si germana (mai putin)deoarece prietenul meu vorbeste numai ´germana cu ele.Ele si-au format limbajul lor dar comic este ca poezii vrea sa invete numai pe romaneste si nu pe germana.cand vorbesc romaneste cu ele ,pronunta mai clar cuvintele pe romaneste decat pe germana.lg Laura

Am 3 copii, 2 baieti de 9 si 11 ani si o fetita de 9 luni.Sotul meu e roman, si vorbim romaneste intre noi ,dar traim in Australia de 12 ani, toti copiii s-au nascut aici.BAietii vorbeau binisor romaneste, dar de cand au inceput scoala prefera sa vorbeasca engelza si am ajuns si eu sa vorbesc engleza cu ei.As dori sa o invat pe fetita limba romana, asa ca vorbesc doar roamaneste cu ea, dar baietii vorbesc engleza.Din pacate fetitei i s-a facut trimitere la logoped pentru ca la 9 luni nu combina silabe diferite,