Capușele și copiii: Ce trebuie să știm cu adevărat despre riscuri, prevenție și reacția corectă

TEMA: Capuse si boala Lyme | 0 | 28/4/2025

Capusele si copiii: Ce trebuie sa stim cu adevarat despre riscuri, preventie si reactia corecta

Primăvara și vara vin cu bucuria naturii, dar și cu riscuri ascunse, unele dintre ele cât un vârf de ac, aproape invizibile. Capușele - aceste mici parazite - pot provoca îngrijorare justificată pentru sănătatea copiilor noștri. Totuși, în loc să reacționăm prin panică, este esențial să înțelegem ce sunt capușele, ce riscuri reale implică și cum putem acționa informat și echilibrat.

Ce sunt capușele și cum au ajuns un pericol cunoscut

Capușele există pe planeta noastră de milioane de ani. Primele fosile de capușe datează din era cretacică, sugerând că acești paraziți au evoluat alături de mamiferele pe care le parazitează astăzi. În România, speciile cele mai frecvente sunt Ixodes ricinus și Dermacentor marginatus.

Aceste mici artropode se hrănesc cu sânge, fiind capabile să treacă de la animale sălbatice la animale domestice și apoi la oameni. Deși de cele mai multe ori mușcătura unei capușe nu provoacă probleme, există situații în care ele pot transmite boli grave precum boala Lyme, encefalita de căpușă sau alte infecții bacteriene și virale.

Capușele nu sar și nu zboară. Ele așteaptă, uneori zile sau săptămâni, pe vârfuri de iarbă sau arbuști, până când detectează prezența unui potențial gazdă prin vibrații, miros sau căldură corporală. În acel moment, se prind de haine sau de piele și caută un loc potrivit pentru a se atașa și a se hrăni.

Cât de mare este riscul real pentru copii?

Realitatea este mai puțin alarmantă decât par impresiile populare. Nu toate capușele sunt infectate cu agenți patogeni. Studiile realizate în România arată că doar între 10% și 20% dintre capușele analizate sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia burgdorferi, cea responsabilă pentru boala Lyme.

Mai departe, chiar dacă o persoană este mușcată de o capușă infectată, riscul efectiv de a dezvolta boala Lyme este estimat la 2-4%. De asemenea, transmiterea bolii necesită ca capușa să rămână atașată de piele timp de mai multe ore (de obicei peste 24 ore).

Copiii sunt mai vulnerabili doar pentru că pielea lor este mai sensibilă și pentru că au un sistem imunitar în dezvoltare, dar majoritatea mușcăturilor nu duc la infecții, mai ales dacă capușa este îndepărtată corect și la timp.

Zone cu risc crescut în România

Studiile și rapoartele autorităților de sănătate publică indică următoarele județe cu incidență mai mare a bolii Lyme: Bihor, București, Iași, Sibiu, Satu Mare, Alba, Argeș, Maramureș, Sălaj, Harghita, Brașov, Botoșani.

Cum funcționează sistemul imunitar în fața capușelor

Sistemul imunitar al unui copil joacă un rol crucial în răspunsul la o mușcătură de capușă. Când o capușă mușcă, ea introduce saliva în piele, iar aceasta conține o serie de substanțe care ajută capușa să se atașeze și să se hrănească. Aceste substanțe pot conține și agenți patogeni (bacterii, viruși), care pot fi transmise către organismul uman.

În general, sistemul imunitar al copilului va recunoaște și va încerca să răspundă imediat la acești agenți patogeni. La copii, sistemul imunitar este în dezvoltare și poate răspunde mai rapid sau, dimpotrivă, poate avea dificultăți în a combate anumite infecții.

Cum răspunde organismul la o mușcătură de capușă?

Imunitatea înnăscută (prima linie de apărare a corpului) va detecta invazia și va încerca să protejeze zona afectată, declanșând o reacție inflamatorie locală. Aceasta poate include roșeață sau umflături în jurul mușcăturii.

Dacă o capușă transportă o bacterie precum Borrelia burgdorferi (care provoacă boala Lyme), sistemul imunitar va începe să producă anticorpi pentru a lupta împotriva infecției. În funcție de vârsta copilului și de cât de bine funcționează sistemul imunitar, acest proces poate fi mai rapid sau mai lent.

Deși capușele nu cauzează mereu infecții, în cazul în care agentul patogen este transmis, acesta poate suprima temporar sau prelungi reacțiile imune inițiale. În astfel de cazuri, este important ca părinții să monitorizeze simptomele și să consulte un medic dacă există semne de infecție.

Alte boli transmise de capușe (pe lângă Boala Lyme și encefalita de căpușă)

Deși Boala Lyme și encefalita de căpușă sunt cele mai cunoscute, capușele pot transmite și alte infecții mai rare, dar totuși periculoase. Este important ca părinții să fie conștienți de acestea pentru a înțelege mai bine riscurile posibile.

Principalele boli transmise de capușe sunt:

Rickettsioza: Această infecție bacteriană este cauzată de bacterii din genul Rickettsia, care pot provoca simptome precum febră, dureri de cap, dureri musculare și erupții pe piele. Dacă nu este tratată, rickettsioza poate duce la complicații grave, cum ar fi afectarea organelor interne. Este o boală mai rară în România, dar încă poate apărea, în special în zonele rurale sau pădurile de munte.

Babesioza: O altă boală transmisă de capușe care afectează celulele roșii din sânge. Această infecție poate cauza febră, oboseală extremă, și anemie. Este mai frecventă în zonele cu capușe infectate cu Babesia. Deși cazurile sunt mai rare, babesioza poate fi extrem de gravă și necesită tratament imediat cu antibiotice și medicamente pentru paraziți.

Semnele care trebuie urmărite atent, fără panică

După o mușcătură de capușă, nu este nevoie să intrăm imediat în panică sau să administrăm antibiotice "preventiv". Important este să observăm evoluția copilului. Primul semn care trebuie să ne atragă atenția este apariția unei erupții roșii în formă de cerc sau "țintă" (cunoscută ca eritem migrator), de obicei în 3-30 de zile de la mușcătură. Această erupție nu este dureroasă, nu mănâncă și, de regulă, se extinde lent.

Alte simptome pot include febră ușoară, oboseală intensă sau dureri musculare și articulare. La copii, uneori semnele sunt subtile: lipsa poftei de mâncare, somnolență sau iritabilitate inexplicabilă.

Important: Dacă nu apar simptome în 30 de zile, șansele ca infecția să se fi produs sunt extrem de mici.

Complicațiile unei infecții netratate

În cazurile rare în care infecția se instalează și nu este tratată, pot apărea complicații. Cea mai cunoscută este artrita Lyme, caracterizată prin inflamația articulațiilor, mai ales a genunchilor. Mai rar, infecția poate afecta sistemul nervos (producând paralizii faciale temporare, dureri severe sau probleme cognitive) sau sistemul cardiac (producând tulburări de ritm).

Este esențial de înțeles că aceste complicații apar de obicei la luni după mușcătură și, în majoritatea cazurilor, pot fi prevenite complet prin diagnostic precoce și tratament adecvat.

Ce trebuie să facem corect dacă găsim o capușă pe copil?

În primul rând, ne păstrăm calmul. Îndepărtarea corectă este esențială: cu o pensetă cu vârf fin sau un dispozitiv special din farmacie, apucăm capușa cât mai aproape de piele și o tragem ferm, vertical, fără să o răsucim. Zona trebuie apoi dezinfectată.

După îndepărtare, notăm data și urmărim apariția oricăror simptome în următoarele săptămâni. Nu trebuie să administrăm antibiotic preventiv decât dacă există motive medicale clare: de exemplu, dacă capușa a fost atașată mai mult de 36-48 de ore, dacă extragerea a fost incompletă sau dacă apar semne de infecție.

Consultația medicală este necesară dacă:

Capușa nu poate fi extrasă complet
Copilul dezvoltă o erupție suspectă sau alte simptome
Avem dubii sau anxietăți legate de situație

Tratamentul cu antibiotic se face după evaluarea riscului și, dacă este posibil, după analize de laborator (PCR pentru Borrelia din capușă sau teste serologice din sânge).

Cum ne ajută testele de laborator în diagnosticarea infecției

După ce o capușă este îndepărtată corect, medicii pot folosi teste de laborator pentru a confirma prezența infecției. Testele sunt utile pentru a identifica cu exactitate tipul de bacterie sau virus transmis, dar și pentru a diferenția infecțiile mai ușoare de cele mai grave.

Testele de laborator utilizate frecvent includ:

Testele serologice pentru Lyme: Acestea măsoară anticorpii produși de organism ca răspuns la infecțiile cu Borrelia burgdorferi. Aceste teste sunt cele mai comune în diagnosticarea bolii Lyme. Totuși, rezultatele pot fi negative în primele săptămâni după mușcătură, deoarece anticorpii se formează treptat.

Testele PCR (reacția în lanț a polimerazei): Aceste teste sunt foarte sensibile și pot detecta materialul genetic al bacteriilor sau virusurilor prezente în capușă sau în sângele pacientului. De obicei, PCR este folosit pentru a confirma infecțiile recente.

Este important de știut că, deși aceste teste pot oferi informații valoroase, un diagnostic corect nu se bazează doar pe un test de laborator. Medicul va lua în considerare și istoricul pacientului, simptomele și timpul scurs de la mușcătură.

În plus, nu toate mușcăturile de capușe duc la infecții, iar testele nu sunt de obicei necesare decât în cazuri specifice — de exemplu, dacă există o erupție tipică de Lyme sau simptome clare ale unei infecții.

Prevenția: Cum putem reduce riscurile fără să limităm bucuria naturii

Un comportament informat este cea mai bună armă împotriva capușelor.
Îmbrăcămintea adecvată, utilizarea produselor repelente sigure pentru vârsta copilului și obișnuința de a verifica pielea după plimbări sunt cele mai eficiente măsuri.
Nu este nevoie să evităm natura sau parcurile, ci doar să rămânem atenți și bine pregătiți.

Crearea unei rutine de "inspecție de seară" poate deveni un joc simpatic pentru copii, nu un motiv de stres. În plus, alegerea unor trasee bătătorite și evitarea zonelor cu vegetație înaltă scade semnificativ riscul de expunere.

Informația și echilibrul salvează sănătatea

Capușele nu trebuie să devină o sursă permanentă de panică.
Înțelegând riscurile reale și învățând cum să acționăm corect, protejăm sănătatea copiilor noștri fără a le răpi bucuria descoperirii naturii.

Informați, calmi și pregătiți, așa câștigăm lupta cu pericolele invizibile.

Surse științifice:
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – "Tickborne Diseases of the United States", actualizat 2024
Institutul Național de Sănătate Publică România – "Ghid pentru prevenirea bolii Lyme", 2023
Societatea Română de Boli Infecțioase – "Boala Lyme: diagnostic și tratament", 2022
European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) – "Factsheet – Lyme Borreliosis", 2024