Cum sa bagi o criza-n priza
Cum sa bagi o criza-n priza
- Anul trecut, povesteam despre viata mea plina de nefericire, de oboseala cronica pe care o simteam cu fiecare fibra, despre un job prea lung si prea anost, despre un salariu la care nu mi venea sa renunt, despre un copil pe care vedem prea rar...
 |
Material original publicat in sectiunea Bloguri Desprecopii.com. Va invitam si pe dumneavoastra sa va construit un colt de suflet pe site-ul nostru. Blogurile sunt foarte vizionate si populare in randul Comunitatii Desprecopii. |
Anul trecut, povesteam despre viata mea plina de nefericire, de oboseala cronica pe care o simteam cu fiecare fibra, despre un job prea lung si prea anost, despre un salariu la care nu mi venea sa renunt, despre un copil pe care vedem prea rar...
Asa ca zis si facut. In ianuarie, mi am dat demisia intr un mod suficient de nebunesc ca sa para un gest de fronda la adresa sistemului. Se vorbea deja de criza, dar parca nu se simtea atit de tare. Iar nebuna si a dat demisia. Wow! Fara nici un back up, fara alta varianta. "dar unde pleci?" "Acasa".
|
Cind am iesit din birou, cu cutia in brate, dupa 7 ani, imi venea sa rid si sa pling. Am urcat in Matiz, am dat la maxim muzica (noroc ca am doar doua boxe, dintre care una functioneaza aleator, de regula dupa cite o hirtoapa care probabil reconecteaza un cablu). Weeee are the champions my friiiiiiieeeend! Mi-am aprins o tigara, mi-am dat cu parfum asa, de verificare si, cu ochelarii pe nas, am plecat spre noul meu job: acasa. Duceam cu mine un sentiment intens de usurare si de bucurie, pe ala de panica si regret nu l auzeam pentru ca tipam din toti rarunchii. Pardon, cintam. Am pus bona pe liber, mi am luat sotiorul (liber profesionist) si am facut niste calcule, apoi mi am inceput viata asa cum o vroiam eu. Am uitat repede traumele de la birou si mi am savurat copilul cu virf si-ndesat. Salariul mi l-am luat in fiecare dupa masa cind, inainte de somn, Tudor ma lua in brate si mi spunea la ureche: Mami nu se duce la sebici, mami sta acasa cu dodo si e bine. |
alte 15 Supe pentru suflet...
Mai multe supe pentru suflet >> |
Acum nu mai spune, ca s a obisnuit, dar cind sare rau de tot calul ii spun ca ma duc la sebici si se potoleste. Ar trebui sa nu mai fac asta, dar e prea la indemina ca sa renunt. Nici bau bau nu e la fel de eficient ca sebiciu.
Colegii ma mai suna sa-mi spuna cind aud de joburi iar eu le spun pas, fara nici un regret sau stringere de inima. Sint cu totii nefericiti pentru ca domeniul nostru e tare afectat de criza asta afurisita, asa ca se munceste pe brinci pe bani mai putini si e permanent o stare de nesiguranta obositoare. Macar eu mi am facut o cu mina mea. Am bagat criza n priza si am facut lumina!
Din toamna, o sa-l tirasc pe Tudor la gradi cu program scurt si o sa incerc
si eu sa mai fac cite ceva, dar toate la timpul lor, in ritmul nostru. E prima
data in viata mea cind nu mai vreau sa ma grabesc, eu grabindu-ma cronic de
felul meu. Nu mi-am dat seama ce bine poate fi sa iei lucrurile usor. INCET...sa
le savurezi pe masura ce le traiesti. Sint senina ca o zi de primavara si
impacata cu lumea. Ma bucur de timp, secunda cu secunda si nu simt ca as irosi
ceva, dimpotriva. La vita e bella!
Urmariti aceasta discutie interesanta despre criza, decizii si timp pretios pe Blogul Desprecopii.com (Blogul Ruxandraru).
autor: Ruxandraru, membra a comunitatii
Desprecopii.com
Urmariti continuarea si comentariile pe Blogul
Ruxandraru
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2009
Mai multe supe pentru suflet >>
Mai cititi:
La Medicul va
Raspunde veti gasi sute de raspunsuri la intrebarile puse medicilor
Desprecopii.com
Comunitate, grup de suport
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Vreeaaau si ioooooooooo!!!!!!!!!!!!!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII