Cum ne ferim copiii de limbajul obscen: tactici și exemple

TEMA: Educatia copilului | 0 | 18/5/2021

Cum ne ferim copiii de limbajul obscen - tactici si exemple

Conform unor cercetari, romanii sunt printre cele mai prolifice natii in materie de injuraturi. Nu e neaparat un record cu care sa ne mandrim. Dimpotriva, e trist sa auzi deseori gasti de adolescenti - dar si adulti, de multe ori - in a caror discutie organele genitale sunt personajul principal pe care-l invoca in fiecare replica.

Dar cum ne ferim copiii de limbajul obscen? Iata niste sfaturi excelente.

vei citi:

Cele mai prolifice natii in materie de injuraturi
Politica struțului
Interdicția
Tactica cea mai corectă este cea direct
Atenție, bineînțeles, la exemplul personal!

Cele mai prolifice natii in materie de injuraturi

Conform unor cercetari, romanii sunt printre cele mai prolifice natii in materie de injuraturi. Nu e neaparat un record cu care sa ne mandrim. Dimpotriva, e trist sa auzi deseori gasti de adolescenti – dar si adulti, de multe ori – in a caror discutie organele genitale sunt personajul principal pe care-l invoca in fiecare replica. Și dacă noi, adulții, suntem – din păcate – căliți și oarecum trist de imuni la vocabularul cotidian al multora dintre semenii noștri, ne ia un fior pe șira spinării când, vrând-nevrând, trebuie ca și fiul nostru sau fiica noastră să fie expus(ă) aceluiași tip de limbaj. Când era mic, era 100% sub controlul tău. Îi știai fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare respirație. Mediul din jurul lui era construit sau adaptat astfel încât să-i asigure confortul fizic și psihic. Și peste toate acestea, tu, mama, sau tu, tata, vegheai cu ochi de vultur, ca nu cumva vreun factor neplanificat să-i conturbe universul copilăriei.

Da, ar fi reconfortant să putem extinde globul acela de sticlă sub care crește copilul în primii săi ani de viață și mai târziu, când, inevitabil, controlul nostru asupra a ceea ce i se întâmplă celui mic se limitează considerabil. Ar fi frumos să putem să-i astupăm urechile ori de câte ori un coleg mai ”emancipat” folosește cuvinte colorate... Acele cuvinte vulgare pe care fiul tău sau fiica ta nu le-a auzit niciodată până acum (ai avut tu mare grijă de asta).

Din păcate, acest lucru este imposibil. Oricât de mult am încerca să îl ferim pe copil de acest tip de limbaj care ne repugnă, oricât de elevat ar fi mediul familial în care îl crești și oricât de îngrijit ar fi vocabularul familiei tale, vine și momentul în care puștiul va auzi acele cuvinte, la școală sau chiar la grădiniță. Probabil în mod repetat. Rareori există, cred, vreo clasă la școală în care să nu fie cel puțin un elev cu vocabular pestriț. De unde și cum ajunge un puști de 6-7 ani să audă și să folosească cuvinte vulgare e mai puțin important pentru tine, părintele unui copil pe care l-ai ferit până acum de un astfel de limbaj. Ce este însă într-adevăr frustant este că acum nu mai poți să-l ferești. Epoca defensivă s-a terminat. Este, deci momentul pentru o altă tactică.

Politica struțului

Poți - dar n-ar fi bine - să abordezi politica struțului. Să știi sigur că cel mic aude și cunoaște cuvinte vulgare (i-ai auzit colegii vorbind urât, a semnalat învățătoarea problema), dar să nu întreprinzi nicio acțiune, în ideea că oricum e ceva de care nu-l poți feri la infinit. Atitudinea de a ne face că nu știm este, probabil, o tehnică total demodată de ”părințeală”, soră cu tehnica informării celui mic de la colegii de clasă în ce privește aspectele așa-zis sensibile: sex, contracepție, relații amoroase, diverse modificări fiziologice specifice pubertății.

Interdicția

O altă tactică ar putea fi interdicția impusă copilului de a frecventa mediile în care înjurăturile și cuvintele obscene îi pot ajunge la urechi. Merge, într-o anumită măsură. Poți evita să-l duci pe stadion la meciul de fotbal, evident că nu îl duci prin baruri și poți, de asemenea, să eviți compania unui copil mai mare care folosește acest vocabular. Însă până unde împingi restricțiile? Nu mai mergi cu el în parc, pentru că mereu să găsește câte un copil - sau părinte - slobod la gură? Nu-l mai lași la școală? Imposibil. Mai devreme sau mai târziu, toți copiii vor auzi și cuvintele de care am dori să-i ferim cât mai mult.

Ad-Extra3:

Tactica cea mai corectă este cea directa

Pudibonderia părintelui nu-și are locul atunci când vrem să fim siguri că mesajul corect ajunge la copilul nostru. Sunt copii, în special cei mai mici, care deschid ei înșiși discuția despre cuvinte obscene cu părinții lor, ca urmare a faptului că aud cuvântul în diverse medii, sau au citit ei înșiși respectivele cuvinte în diverse locuri, scrise de indivizi certați cu normele comportamentului civilizat: pe ziduri, în toalete publice etc. La întrebarea ”Mami, ce înseamnă cuvântul ....”? răspunsul trebuie nuanțat în funcție de vârsta celui mic și de capacitatea lui de înțelegere. Cuvintele care desemnează organele sexuale – cele mai răspândite în aceste contexte – ar trebui explicate foarte direct.

Fiecare familie are modul său propriu, intim, de referire la organele sexuale, fie ele hazlii, amuzante sau, din contră, cele anatomice. Folosiți cuvântul pe care copilul îl folosește în mod obișnuit; nu e momentul de a spune că acel cuvânt înseamnă ”penis” când el până acum știa doar de ”cuculeț”. Neapărat insistați că e un cuvânt nepotrivit, că oamenii politicoși nu îl folosesc și că nici el nu trebuie să îl folosească. Cuvintele obscene nu au pentru copil aceeași semnificație pe care, datorită contextului cultural, o au pentru adulți: din acest motiv, copilul poate repeta vulgaritățile din simplul motiv că i se pare că astfel iese în evidență și obține atenție, fără a percepe caracterul lor tabu în societate. De aceea este esențial pentru părinte să explice foarte clar că, deși e ok să cunoască semnificația lor pe cât le permite vârsta, folosirea cuvintelor obscene și a înjurăturilor este un comportament necivilizat, care denotă lipsă de educație.

Dacă copilul mic, prea mic pentru a înțelege semnificația lor aude cuvintele cu pricina și le repetă, nu e cazul de explicații. Pe de altă parte, nu e nici motiv de râs. Am văzut nenumărați părinți care îl provoacă pe cel mic să repete cuvinte obscene, asta părându-li-se, dintr-un motiv necunoscut, extrem de amuzant. Nu e amuzant, e grotesc. Chiar dacă cel mic habar n-are ce spune, faptul că acele cuvinte provoacă distracția celor mari este cel mai bun stimulent. Va continua să le spună atât timp cât va obține același efect. Cea mai bună metodă în acest caz: ignorarea totală a cuvintelor obscene, schimbat vorba, distras atenția. Nu da ochii peste cap ”vaaaai, să nu mai spui niciodată asta că-i rușine”. Ignoră pur și simplu.

În general, interdicțiile duc de cele mai multe ori la rezultatul opus dacă nu sunt însoțite de explicații concludente pentru copil. Chiar dacă obscenitățile sunt o zonă tabu a limbajului, încearcă să treci peste simțul pudorii și să-i explici copilului mai mare de ce nu e voie să le includem în vocabular. Ai putea să ai o abordare empatică: ”acum, că știi ce înseamnă cuvintele alea, gândește-te cât de prost se simt cei cărora li se vorbește așa”. Sau ai putea insista pe felul în care înjurăturile și obscenitățile afectează negativ imaginea propriei sale persoane: ”Tu ești un copil inteligent și civilizat. Dacă oamenii te aud spunând cuvinte urâte, nu vor avea această impresie bună despre tine”.

Atenție, bineînțeles, la exemplul personal!

Dacă mai scapi înjurături în trafic sau când pierde echipa favorită, nu te mira dacă vei regăsi aceleași perle în vocabularul celui mic. Iar modelul pe care i-l oferi copilului tău nu mai ține de nimeni altcineva decât de tine personal. Sunt atât de numeroase lucrurile asupra cărora nu avem control, care îl vor afecta, cu care se va confrunta mai devreme sau mai târziu, atât de multe și pervers de sofisticate moduri de a-i distruge inocența specifică vârstei. Dar asta cel puțin ține de noi, doar de noi, părinții: să oprim vulgaritatea la ușa căminului nostru.

Obscenitati sau injuraturi: ce facem daca fac parte din vocabularul copilului

De la primii pasi la primele masini, etapele copilariei sunt motive de sarbatoare. Cu exceptia uneia: rostirea primului cuvand obscen!

Acest eveniment nedorit poate avea loc in biserica, in supermarket sau in casa socrilor - in gura mare, desigur. Pot parintii evita acest lucru? In cazul in care copilul dvs. a pronuntat cateva cuvinte obscene la intamplare, e momentul sa va cenzurati propriul limbaj, deoarece, cred psihologii, limbajul parintilor are o influenta foarte puternica asupra limbajului copiilor. Reactia potrivita la un limbaj obscen poate preveni in primul rand, injuraturile. Iata ce facem daca obscenitati sau injuraturi: fac parte din vocabularul copilului.