Avem nevoie de mai mult respect si toleranta

Tema: Topicul lunii pe forum | 0 | 14/1/2013

Despre respect si toleranta atunci cand vine vorba despre integrarea copiilor cu dizabilitati in societate.

Mai mult respect si toleranta

Disclaimer 1: Ana Stroe, pe lista mea, e cea mai grozava mama.
N-a aceptat nici o clipa ca copilul ei nu poate fi ajutat, nu s-a lasat data la o parte, nu lasa pe nimeni sa se atinga de fiul ei nici macar cu o vorba. A luptat sa il transforme dintr-un copil cu eticheta "nici o sansa" (pusa de medici, nu de alde neica-nimeni) in adolescentul de azi cum nu stiu daca eu as fi fost vreodata capabila. Si n-a obosit niciodata!

Sa mi-l imaginez pe fiul Anei, prin comparatie cu ceea ce este el astazi, asa cum ar fi fost daca mama lui n-ar fi fost atat de puternica e un exercitiu care imi imbolnaveste sufletul.

Discalimer 2: E plin de mame ca Ana peste tot, aici pe forum, pe strada, in scoli. Trebuie doar sa le respectam.

Disclaimer 3: M-a ajutat Dumnezeu si copiii mei sunt asa cum m-am asteptat eu sa fie, asa cum mi-i imaginam pe vremea cand eram gravida. Sint o norocoasa.

De-aia si scriu mesajul asta.

Pentru ca vreau sa le amintesc femeilor / mamelor ca mine, norocoase, ale caror copii se integreaza singuri in societate, ca avem noroc. Ca dezbinarea genetica produsa ca sa apara un copil cu Sindrom Down, sau unul cu autism, sau cu orice alta boala genetica putea sa se produca la noi. Nu s-a produs? Noroc, sansa, mana lui Dumnezeu. Ziceti-i cum vreti. Dar nu-mi mai spuneti ca voi, daca aveati un copil cu dizabilitati ati fi avut acelasi zambet, ati fi putut sa mergeti la culcare linistite, fara sa va intrebati ce o sa faca copilul vostru cand voi n-o sa mai puteti sa il ingrijiti, sa ii fiti pavaza si vantul de sub aripi...

Va recomandam sa mai cititi si:

Vad copii cu nevoi speciale tot timpul. Parintii lor se lupta pentru fiecare pas inainte pe care il face copilul lor. Si sunt acolo, si incearca, bat la usi inchise, intra pe fereastra cand i-ai dat afara pe usa...

Si ii inteleg si ma dau la o parte pentru ca stiu ca fiu-meu, daca isi da cu stangul in dreptul, o face din vina lui: n-a muncit destul, nu s-a straduit, n-a stiut unde sa inceapa sau unde sa se opreasca.

Eu sunt aici ca sa il indrum, jobul meu de parinte e infinit mai usor decat al parintelui de copil cu nevoi speciale, pentru ca al meu a intrat in viata gata "integrat". A plans de apgar 10, a supt ca la carte, a mancat, a dormit, a racit de cateva ori, face nu-s cate sporturi si e brici (cand vrea) la scoala, e frumusel si fermecator... Si ca el sunt 29 in clasa, pe strada, la strand, la schi, in autobuz... Doar sa vrea si sunt gata integrati!

Al 30-lea... Daca mama lui nu era acolo, sa mobilizeze forte, sa se impotriveasca curentului "marginalizati!", sa il ajute, sa lupte pentru el, pentru ca acel copil nu putea sa o faca singur, in toata copilaria mica si scoala generala, copilul acela, ajuns la varsta liceului, ar fi fost pierdut pentru el insusi, pentru familie, pentru societate.

De-aia parintii copiilor cu nevoi speciale par "agresivi" celor care nu vor sau nu au capacitatea sa inteleaga. Pentru ca ei, acesti parinti, stiu ca au un timp limitat in care pot sa actioneze si se duc pana in panzele albe pentru copiii lor. Si asta le face cinste!

Si de-aia, noi, parintii de copii fara nevoi speciale ar trebui sa ne tinem gura pe topice de-astea, pentru ca nu stim cum e de cealalta parte a baricadei, acolo unde te duci la culcare seara de seara cu inima stransa pentru copilul tau!

Acest mesaj a fost desemnat Topicul lunii decembrie 2012 si a castigat ACEST premiu.

Va recomandam sa cititi in totalitate subiectul de pe forumul desprecopii.com AICI

Topicul lunii pe forum

Voce si suflet a comunitatii Desprecopii

Forumuri recomandate

Discutii generale
In discutii generale puteti posta orice doriti!

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti
(Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)