Acei anonimi care pot scoate Romania din anonimat

Acei anonimi care pot scoate Romania din anonimat

Acei anonimi care pot scoate Romania din anonimat

  • Aceste randuri le-am scris pentru copilul meu (cel care a fost pacient atat de mult timp), sotia mea (care este cea mai buna mama) si medicii care au suflet si sunt buni profesionisti. Imi e greu sa scriu despre aceasta poveste, mai ales ca sunt implicat. O sa incerc sa scriu fara sa fiu atins de subiectivismul celui care traieste drama pe care o relateaza. Sunt un constant cititor al presei si, in general, consumator de stiri, insa sunt in total dezacord cu oameni care habar n-au de presa, dar incearca sa impuna sloganuri gen Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul ...

Aceste randuri le-am scris pentru copilul meu (cel care a fost pacient atat de mult timp), sotia mea (care este cea mai buna mama) si medicii care au suflet si sunt buni profesionisti.
Imi e greu sa scriu despre aceasta poveste, mai ales ca sunt implicat. O sa incerc sa scriu fara sa fiu atins de subiectivismul celui care traieste drama pe care o relateaza.

Sunt un constant cititor al presei si, in general, consumator de stiri, insa sunt in total dezacord cu oameni care habar n-au de presa, dar incearca sa impuna sloganuri gen Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul  si nici cu cei care clameaza faptul ca "s-au saturat de Romania".

Ei se ocupa de politicieni, sunt intr-un permanent razboi, in care noi, marea masa a anonimilor din tara asta nu suntem implicati.

Presa se ocupa doar de senzational (fie ca el exista, fie ca este creat), adesea stabilind, implicit, repere (false) pentru public.

Acum, apropos de autorul sloganului& eu am observat ca tipului (nu pot sa-i spun altfel, pt. ca ziarist nu e) nu-i ocupa tot timpul sa apara la TV, ci numai cca 2 h& si trec peste penibilele exercitii de karate si alte cateva chestii banale (unii le considera haioase, insa cert este ca prind bine la public) si revin la individ: Nu stiu ce fac altii, insa eu chiar traiesc in Romania si asta imi ocupa cam 12-14h pe zi de munca.

Desi exista numeroase stereotipuri si cutume legate de functionarea societatii romanesti (a se vedea, spre ex., spaga ce trebuie data in spitale), eu am cunoscut si oameni care sunt bucurosi ca traiesc in Romania, fara ca asta sa le ocupe tot timpul...

E mult prea complicat ceea ce vreau sa scriu, asa ca o iau cu prezentul:

Medicina Generala:

Dulapul cu medicamente

Sanatatea femeii:

 Comunitate, grup de suport

Clinica Virtuala DC
Consultanta medicala online.

Cap.1 Mama anonima
Deci, ieri, am intrat in spital, iar infirmiera mi-a spus: deci, dvs, sunteti dl. X, vreau sa va spun ceva: (dupa ce mi-a dat halatul  care este obligatoriu la intrarea in spital, desi n-am inteles de ce) aveti o sotie, pe care ne gandim sa o dam drept mama-model. Niciodata in cariera mea (zice femeia, care arata de vreo 40-50 ani) nu am intalnit o mama, care sa se sacrifice astfel: nu doarme, nu merge la toaleta, absolut nimic, pt. ca vrea sa-si supravegheze fiul.

Mi-a zis:  Dl. X, am vazut multe la viata mea, mame care se odihnesc alaturi de copilul-pacient, ies la o tigara, care merg acasa o zi-doua, insa sotia dvs. parca e la razboi: isi supravegheaza fiul fara incetare, nu doarme noaptea, nu stiu ce o sa faceti cu ea& Oricum, mi-a spus doamna in cauza, cred ca ati gasit sotia si mama ideala si cred ca ati cautat-o mult & De ce spun astea?
Pt. ca dna infirmiera nu stia ca aceeasi mama a stat cu fiul meu in spital zi de zi inca de la momentul nasterii (peste 6 saptamani de incubator) si ulterior, la toate celelelate operatii, plus alte internari care insumeaza circa 4 luni de spitalizare..

Cap.2 Fiul anonim
X jr. s-a nascut prematur (la cca 8 luni) si a avut doar 1 kg. Medicul neonatolog nu i-a dat sanse mari de supravietuire, insa dupa 6-7 saptamani de incubator si de lupta pt. supravietuire, a reusit: a invins moartea!
Mult timp dupa, dna dr. neonatolog ne-a marturisit ca X jr. a fost unul dintre miracolele care fac viata profesionala a unui medic sa fie frumoasa: a infirmat prognozele si a trait doar pentru ca a luptat pt. viata lui.
Inca de la nastere, medicul a observat ca are hipospadias.
In scurt timp, la recomandarea medicului neonatolog, am intrat in relatie cu dna dr. D.F. Este una dintre persoanele care reusesc sa-ti confere incredere ca mai exista o sansa pentru Romania. Una din persoanele care cu profesionalism si foarte multa rabdare, te fac sa crezi ca nu e prea tarziu sa ne revenim ca natiune, ca nu e prea tarziu sa redevenim oameni.

De atunci si pana sa scriu aceste randuri, fiul meu a suferit 5 interventii chirugicale, insa numai ultimele doua au avut legatura directa cu hipospadias-ul. Ultimele doua interventii chirurgicale au avut loc la diferenta de 10 zile.
Eu, ca adult, va spun ca nu stiu cati dintre noi am fi suportat chinurile prin care el trece. Ca tata, va spun ca nimic nu e mai dramatic decat sa-ti vezi copilul bolnav. In cazul lui X jr. - 2 tuburi care ies din el, o drena (scoasa intre timp) si branula (care i-a fost schimbata de vreo 6 ori).

Iar sotia, mea, in tot acest timp, l-a supravegheat ca, nu cumva, peste noapte, sa-si scoata vreun tub afara (ceea ce ar fi presupus reluarea procedurii chirurgicale). In sfarsit, nu va incarc memoria cu procedura chirurgicala si riscurile ei, insa trebuie sa evidentiez faptul ca sotia mea are o disponibilitate de sacrificiu dincolo de orice limite, ceea ce ma indreptateste sa o consider (ca si dna infiermiera de la spital) ca este cea mai buna mama din lume.

Trebuie sa fac o paranteza: pentru a-l convinge pe fiul nostru sa vina la spital, sotia mea i-a inventat o intreaga poveste legata de prezenta lui acolo, o lume cu magicieni (medicii) si super-eroi (el si alti copii, cu care concureaza), fara de care probabil nu ar fi rezistat mai mult de 3-4 zile (la precedenta internare a plans continuu, se auzea de la intrarea in spital).
Acum schimbam un pic povestea, in care el (care intre timp a prins puteri si a crescut mai mult decat alti copii) ar putea avea o sansa ca castige competitia... dar numai daca va rezista pana la final (asta pt. ca deja nu mai are rabdare) in urma careia ar putea primi o cupa (deja i-am luat-o).

E foarte complicat de spus in cuvinte ceea ce gandesti cu inima& insa, pe scurt, am mare incredere, inca de cand s-a nascut, in steaua lui norocoasa !
Revin, la dna infiermiera, ea mi-a spus urmatoarele:  cazul copilului dvs. este atat de cunoscut in spital incat, dat fiind si sacrificiul sotiei dvs, dna doctor D.F. (cea care l-a operat) se gandea sa cheme TV sa faca un reportaj. Nu am intalnit un astfel de caz in cei peste 20 de ani de experienta .

Cap. 3 Medicii anonimi
Nu o sa intru in detalii sa va explic in ce constau interventiile chirurgicale, vreau doar sa spun atat: am cunoscut personal medical (pt. ca acestei categorii ii dedic articolul) care nu s a saturat de Romania si nici nu-i ocupa tot timpul faptul ca traiesc in tara asta.

Unul dintre medicii anestezisti, dna dr. D.I. - aflata in tura de noapte (deci fara a se plictisi de Romania), atunci cand fiul meu a fost operat a 5-a oara - a fost atat de impresionata de istoricul lui X jr., incat nu numai ca a refuzat sa primeasca ceva de la noi, ci s-a legat sufleteste de fiul meu. Dupa ce au stat de vorba si s-au imprietenit, i-a promis ca ii va aduce baloane (fiul mea a vrut baloane de sapun) si, daca va vine sa credeti, acea dna. (la orele 24.00) i-a umflat baloane, iar a doua zi i-a trimis si un aparat de facut baloane din sapun. Ulterior, l-a vizitat si i-a adus din nou baloane (mai tarziu, fiul meu avea sa cedeze un balon pt. alt copil  la sala de pansamente. De altfel, sotia mea a avut initiativa de a decora sala pre-operatorie cu desene animate din acelea care se lipesc pe perete, pt. ca peretii erau prea albi si goi, seci, incolori si inodori pt. un copil in suferinta).

Revenind la dna dr. D.I. nu a vrut absolut nimic  apropos de unii care numai de asta vorbesc si, vezi Doamne, de-aia s-au saturat de Romania - ci, doar, ca fiul meu sa fie bine, intrucat stia ca este un caz complicat.

La fel si dna dr. D.F. care l-a operat pe fiul meu: nu poate dormi noaptea (o suna pe sotia mea la miezul noptii, a venit la spital in fiecare sambata si duminica pentru a vedea, printre altele, evolutia fiului meu, l-a operat pe fiul meu intr-o seara, desi programul ei se incheiase de la 16,00 iar a doua zi urma sa intre de garda, a venit cu un prof. dr. la consultatie etc.). Ca sa o citez (desi nu am acceptul dumneaei),  parca am devenit o familie . Este o persoana demna de tot respectul, care pune suflet in ceea ce face si care face onoare acestei categorii socio-profesionale.

Nu cred ca acesti medici s-au saturat de Romania& ci din contra. E posibil sa se fi saturat de politicieni, de presa, de mizerii, de coruptie, de saracie, de indolenta si indiferenta, dar nu s-au saturat de romani ori de Romania. Altminteri, sunt convins ca ar fi plecat de mult timp din tara&
Si iata ca la circa 19 zile de la a 4-a operatie si 10 zile de la a 5-a se pare ca ne pregatim de externare si de un nou capitol in viata noastra si a lui X jr.

Indiferent de cate operatii ar urma (cel mai optimist scenariu: inca una), vreau sa multumesc, in numele fiului meu, tuturor cadrelor medicale din tara asta care nu au uitat sa fie oameni !
Iar personalul medical din acel spital anonim continua sa-si faca datoria, sa se confrunte cu cazuri ca cel al nostru, poate mai simple, poate mai complicate, insa fiecare cu istoria si drama lui.

Consider ca astfel de oameni - anonimi - sunt cei care pot si trebuie sa scoata Romania din anonimat si pot reda speranta altor anonimi (cum suntem noi, cei mai multi dintre romani) ca inca suntem o societate si o comunitate puternica si ca nu ne-am pierdut credinta, bunul simt si reperele morale intr-o perioada in care e tot mai greu sa-ti mentii echilibrul.

autor: un tatic membru Desprecopii.com - urmariti comentariile si discutiile despre acest subiect AICI

Va recomandam sa mai cititi: Sanatatea familiei:

 Comunitate, grup de suport

Clinica Virtuala DC

Ajutor Umanitar
Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

Actiuni umanitare la Desprecopii.com

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 1 comentarii

  1. Monica
    Monicatrimis la 27/11/2014

    M-au impresionat randurile scrise de dv.aici, ca tata.Opinia dv de“simplu cetatean”,tatal lui X jr.,conteaza,cred,mai mult decat oricare alta opinie emisa din orice functie.Mai ales ca se refera la un spectru larg de sentimente foarte inalte:de la iubirea paterna, pana la cea de tara.Citind cele scrise de dumneavoastra(aici si nu doar) mi-am dat seama ca si dumneavoastra sunteti una dintre persoanele care “te fac sa crezi ca nu e prea tarziu sa ne revenim ca natiune, ca nu e prea tarziu sa redevenim oameni”,asa cum spuneti despre profesionistii din spital care fac cinste vocatiei lor,in cele povestite in legatura cu fiul acesta extraordinar si sotia cu “disponibilitate de sacrificiu dincolo de orice limite”.Si ceea ce spuneti aici se inscrie in seria celor despre nevoia de schimbare.Iar in acest articol,schimbarea,vazuta prin acesti minunati anonimi,e pusa sub lupa.Si o astfel de opinie lansata, desi “e foarte complicat de spus in cuvinte ceea ce gandesti cu inima”,este utila,intarind

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII