Drumul lung catre intelepciune al unui cuplu, cand afla ca vor avea un copil

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 18/1/2018

Cei mai buni prieteni ai nostri ne-au anuntat ca vor fi parinti. I-am felicitat si apoi am fost uimita sa descopar cata naivitate dulce se afla inca in mintile lor :) Dupa o ecografie si niste teste, ei au impresia ca stiu deja totul despre parenting.

Insa ... vai Doamne, cat de lung este drumul catre intelepciune... Cate mai au de invatat, cate vor mai descoperi...

in acest articol veti citi mai multe despre:
Da... inca nu stiu nici macar jumatate din ceea ce ii asteapta
Vreau sa ii avertizez pe viitorii parinti
Parenting-ul te supune la diferite teste
Vesnicile intrebari... "Dar daca...? De ce...?"
In unele zile, maine nu va fi mai bine decat azi

Cand te trezesti brusc ca vei avea un copil ...Vai Doamne...

Recent, cei mai buni prieteni ai nostri ne-au anuntat ca asteapta un copil. A fost o veste binevenita, insa nu planificata, cu alte cuvinte, metoda de contraceptie a esuat.

Dupa entuziasmul de a ne povesti detalii de la prima ecografie pe care au facut-o si dupa referirea la copil dupa numele fructului de a carui dimensiune era fatul (la timpul scrierii: zmeura) a fost o pauza in conversatie, timp in care a aparut o urma usoara de panica pe chipurile lor. Aceeasi panica pe care o au toti viitorii parinti, indiferent de cat de anticipata este sarcina. Acea panica ce se traduce simplu prin “Vai Doamne!”.

Da... inca nu stiu nici macar jumatate din ceea ce ii asteapta

OK si s-au apucat sa ne vorbeasca despre lucrurile absolut non-negociabile – precum scaunul de masina – care vor fi cercetate cu absoluta severitate, precum si despre modalitatile de monitorizare a respiratiei copilului. Eu si sotul meu ne-am aruncat unul altuia o privire aproape imperceptibila. “Oh, da, au intrat deja in joc... Si inca nu stiu nici macar jumatate din ceea ce ii asteapta.”

I-am amintit viitoarei mamici sa-si mentina la nivel optim acidul folic si sa se gandeasca la administrarea unor suplimente de fier. Am promis ca ii voi face o lista cu lucruri necesare, incercate si testate pe care trebuie sa le aiba, stiind foarte clar ca o va ignora complet, cazand in aceleasi capcane ca si restul dintre noi, cumparand lucruri care sunt aproape inutile.

insarcinata

M-a frapat modul in care facem fata la astfel de stiri monumentale, sarind de indata in modul practic. Este oare mecanismul nostru de aparare, doar pentru ca ideea de a purta si creste o noua viata este incredibil de coplesitoare? Creierile noastre regleaza inmuguritoarele sentimente de vulnerabilitate si teama, acoperindu-le cu asigurarea unui “da, cercetarea si organizarea este realizabila, totul va fi ok deoarece pot cerceta si organiza ceea ce se intampla”?

Vreau sa ii avertizez pe viitorii parinti

Vreau sa le spun ca parenting-ul este fara indoiala cel mai obositor lucru la care se angajeaza o persoana, pentru ca este atat de neinduplecat. Ca, desi toata lumea iti va spune ca este plin de satisfactii, ei nu iti vor spune ca uneori zilele, sau chiar si saptamanile trec fara nicio recompensa. Ei bine, am spus o minciuna, exista zile la rand cand ora de culcare reprezinta recompensa. Cand ma trezesc si socotesc literalmente orele in care nu am grija a doi omuleti si pot sa nu ma gandesc la asta, pentru o vreme. Fara a trebui sa le ghicesc starea de spirit, a planifica trei activitati in avans sau a ma ingrijora daca va manca vreunul cina pe care am pregatit-o complet.

Ad-Extra3:

Parenting-ul te supune la diferite teste

Vreau sa le spun ca uneori, parenting-ul le va supune la test relatia, ii va impinge pe marginea prapastiei. Ca in unele seri vor sta pe canapele separate si isi vor spune intr-adevar unul altuia “Imi pare rau, nu sunt suparata pe tine, insa chiar nu pot vorbi.” Ca in unele nopti se vor tara in pat si vor sta acolo in intuneric, dorind ca ei insisi sa initieze sexul fiindca nu au mai facut asta de trei saptamani, sau sa fie patru, insa sunt ataaaat de obositi incat ar dori sa poata dormi un an intreg.

Ca vor exista unele moment foarte reale si infricosatoare in care si-ar putea pune la indoiala relatia, deoarece abia asteapta sa scape de presiunea si corvoada inexorabila. Vor exista momente in care trebuie sa se aseze, sa discute despre aceasta si sa decida daca inca mai au un viitor impreuna, deoarece transformarea in unitate parinteasca ameninta sa distruga unitatea lor maritala. Ceea ce e naspa, caci unitatea maritala a fost mai intai, si nu se presupune ca Dumnezeu sau cineva a binecuvantat-o cu longevitate?

Vesnicile intrebari... "Dar daca...? De ce...?"

Vreau sa le spun despre atot-prezentul sentiment de frica, ce se transforma si se schimba pe masura ce trec lunile, insa pare a nu disparea niciodata. De ce nu face inca acest lucru? Daca nu poate intra la acea scoala? Are nevoie sa inceapa sa mearga acum la dentist? Daca s-a oprit din cresterea in greutate? Ce-i acel semn ciudat de pe scalpul sau? Daca sufera de autism? Daca o loveste cineva la gradinita? Trebuie sa cumparam mai multe haine. De ce este asa? Daca are cancer? De unde a invatat acea forma a cuvantului? Totul merge incontinuu.

In unele zile, maine nu va fi mai bine decat azi

Vreau sa le spun ca unele zile tot ceea ce putem face este sa le consideram ca fiind proaste si sa ne spunem noua insine ca maine va fi mai bine. Numai ca in unele zile, maine nu este mai bine, sau poimaine, iar apoi ne dam seama ca a trecut o saptamana si trebuie sa dam din umeri glumind pentru ca daca ne uitam indeaproape la cusaturi, vom da nastere la tot felul de indoieli parintesti nepotrivite.

Desigur ca nu le pot spune niciunul dintre aceste lucruri. In orice caz, experienta de parenting a unei persoane este complet diferita de a alteia, si totul este relativ, nu-i asa?

La fel, nu le prea pot spune nici despre lucrurile bune, caci totul este relativ, de asemenea. Nu le pot spune cum se vor simti cand bebelusul le este pus in brate pentru prima data, deoarece nu stiu asta. Nu le pot spune cat de minunat va fi cand copilul le va zambi pentru prima data, pentru ca, pentru a intelege pe deplin limita de sus a lor trebuie ca mai intai sa treaca prin limita lor cea mai de jos.

Deci, ce le spun? Wow, e o veste minunata! Pentru ca este. Si in acest moment, este tot ce am.

a consemnat o mamica redactor de la Desprecopii :)

De ce ar trebui sa fie parenting-ul un sport olimpic

Ok stim: deocamdata, parenting-ul nu este considerat un sport olimpic oficial, inca. Dar, oare nu ar putea fi? Este un efort fizic riguros ce necesita rezistenta si reflexe rapide. Orice mamica are timp record la anuminte probe :)

Iata de ce parenting-ul ar putea fi inclus pe lista de sporturi olimpice si la care probe anume