O carte si anii ce-au trecut ...
- O lume intreaga cu detalii covarsitoare, cu nesperate culori si cuvinte, cu ani si timpuri si chipuri de odinioara iti invadeaza mintea si trupul de amintiri placute...demult uitate. Deschid o carte cu bucuria fetisului blamat, imi caut pozitia confortabila pentru calatoria in lumea slovelor iubite, imi reglez respiratia satisfactiei crescande...da, in sfarsit citesc.
Material original publicat in sectiunea Bloguri Desprecopii.com. Va invitam si pe dumneavoastra sa va construit un colt de suflet pe site-ul nostru. Blogurile sunt foarte vizionate si populare in randul Comunitatii Desprecopii. |
Una din cartile adolescentei mele, volumul 2 din "La Medeleni".
Dar cata
bucurie simt in buricele degetelor nerabdatoare sa intoarca inca o pagina, ce
desfatare a ochilor grabiti sa cuprinda tot intr-o secunda...
Simt ca sunt
acasa la ai mei, ca am din nou 16 ani, ca stau in fotoliul rosu din camera mea
si zambesc multumita pe deplin. Am adorat cititul, de cand am invatat sa o fac,
din clasa I, cand bibliotecara Scolii Generale nr.23 din Braila a venit in clasa
si ne-a facut pe toti musterii ei... Atunci am primit sa-mi exersez talentul
proaspat dobandit "Punguta cu doi bani", si lesne se putea vedea dezamagirea
crescanda pe fata mea.
Nu imi amintesc ce anume am citit dupa "Punguta", dar imi amintesc cu drag ca eram dispusa sa imi sacrific pauza mare o data la saptamana, cand ma duceam la biblioteca sa imprumut alte trei carti... Imi amintesc ca la 8 ani am incercat sa citesc "Pe aripile vantului", dar fara succes, imi amintesc cum citeam din "Mizerabilii" doar capitolele referitoare la Cozette, pentru ca doar atat puteam pricepe la 9 ani. Stiu ca la 10 ani am reusit sa citesc "Pe aripile vantului" in intregime, chiar daca erau pasaje ce imi scapau intelegerii, iar in fiecare an reciteam cu fervoarea credinciosului cele 4 volume...pana am "uzat" de tot paginile si infatisarea cocheta. A ramas cartea cea mai draga sufletului meu, ea cu cele 4 infatisari minunate de care tata s-a lipsit din biblioteca-i frumoasa acum 1 an, pentru ca aflase ca ea e preferata mea... Nu am cum sa nu uit cartea pe care mama mi-a rupt-o in cap, cand a gasit-o ascunsa sub geometria de clasa a VIII a si reprosurile ca in loc sa invat matematica (capitolul vesnic deficitar al vietii mele) fara de care nu am cum sa intru la liceu, stau si citesc romane. |
alte 15 Supe pentru suflet...
Mai multe supe pentru suflet >> |
Cand mancam la pranz, aveam "romanul" in fata, un obicei nu foarte sanatos de altfel, preluat de la ai mei. Am avut de unde citi, acasa aveam o biblioteca valoroasa si frumoasa. Curand insa, preferintele mele se indreptau catre biblioteca publica a orasului, unde m-am inscris entuziast la 13 ani. A comentat tata ceva de genul ca nu am citit ce era in casa, dar imi caut de drum...si poate ca avea dreptate, era evadarea mea saptamanala de acasa, in care puteam sa stau mai mult de 2 ore cu justificari intemeiate...
In liceu in ultimul an, chiuleam si ma gasea diriga in biblioteca liceului. Radea, zicea ca trebuie sa brevetez un nou stil de chiulit, tot in scoala... La 17 ani aveam sa il descopar pe Eliade, dar nu cu vreun tratat de istorie a filosofiilor, ci cu " Romanul adolescentului miop". Dar asta a fost declikul pentru interesul meu ulterior pentru filosofie. In facultate am citit atatea carti, tratate, despre paradigme si axiome, si teorii rasturnate, si filosofi furiosi, incat in 2002, cand am terminat, eram parca intoxicata si am simtit nevoia sa fac o "pauza" de citit. Si am facut-o, dar nu pentru mult timp, cand am revenit la prima dragoste, beletristica.
La 23 de ani aveam sa primesc un cadou de pret, carte pe care mi-o dorisem foarte mult, dar pentru care nu aveam resurse materiale "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" de George Calinescu. Am fost atat de incantata incat vreo doua saptamani, nu imi amintesc sa fi iesit din casa decat ca sa merg la munca.
Ani de zile am suferit ca un caine cand intram in librarii sau ma aflam printre standurile cu carti, caci preturile vizualizate imi dadeau ameteli. Nu imi puteam permite sa "rup" atatia bani din salariu pentru carti. Acum sunt fericita, umila mea multumire se indreapta spre cele doua cotidiene ce editeaza cele mai frumoase si mai citite carti, la preturi mai mult decat accesibile. Si dat fiind faptul ca stau intr-un spatiu ametitor de mic, cartile isi gasesc si ele loc prin sifonier, prin cutii de carton depozitate langa cuier, pe unitatea calculatorului... Inca visez la casa mea mare, unde sa imi pot face "biblioteca mea" adica trei pereti ticsiti de sus pana jos cu ale mele "taine sfinte", un fotoliu confortabil si multa liniste.
Sper sa pot sa imi educ copilul in spiritul cartii citite in fapt, nu toate
"prescurtarile" virtuale si pacaleli frustrante, sa ii pot explica de ce mintea
se deschide altfel, si sufletul se transforma fara cale de intoarcere. Tin minte
si acum ce a zis profesorul meu de filosofie din liceu :"imi pare rau ca am
renuntat la fotbal si m-am apucat de citit..." Stiu mai bine decat oricine ca
nici dansul nu credea ce spunea, si ca nu regreta nici o secunda alegerea
facuta, pentru ca este unul din cei mai bogati si mai frumosi oameni ce mi-a
fost dat sa cunosc pana acum.
Sunt fericita pe deplin cand citesc, pentru ca
este o calatorie fara de sfarsit intr-o lume fara frontiere...
Lectura placuta sa aveti....
autor: leeloo5979 , membra a comunitatii Desprecopii.com - 2010
Urmariti Jurnalul lui leeloo5979
Mai multe supe pentru suflet >>
Mai cititi:
La Medicul va Raspunde veti gasi sute de raspunsuri la intrebarile puse medicilor Desprecopii.com
Comunitate, grup de suport
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII