Comentarii la articole

Baietelul meu are 2 ani si 9 luni,vorbeste perfect româna,destul de bine chineza si mai nou i-am "introdus" engleza pe care o "digeră" uimitor de repede si bine.Nu a făcut niciodată confuzie intre limbi, propozitiile, oricât de lungi,contin cuvinte dintr-o singură limbă.

E o mare placere sa va pot citii situl cu articole interesante, care uneori intradevar mai complteaza din lipsa celor in virsta si cu experienta de viata de linga noi, iar pe de alta parte sa pot sa va impartasesc si din propria-mi experienta. Cred ca cel mai bun exemplu pentru parintii care se tem sa nu zapaceasca copilul cu prea multe limbi este cel de zi cu zi al familiilor care traiesc peste hotarele Romaniei.Noi sintem un exemplu viu. Fetita noastra are doar trei ani si de cind s-a nascut vorbim cu ea in trei limbi aproape simultan. Sotul meu - in limba lui materna, eu in romana, iar intre noi sau cind mergem la prieteni sau la gradinita: in a treia. Ba mai mult as putea adauga o a patra limba, pe care doar noi doi o folosim pentru a nu fi momentan intelesi de fetita. Nu am intimpinat nici o greutate in evolutia lingvistica a copilei, ba din contra, ii uimeste pe cei mari cu poezii si cintece in trei limbi, cu numaratoarea pina la 10 in trei limbi - a carorar alfabete difera complet! Noi luam drept firesc acest lucru si sper ca la scoala va invata inca doua limbi cel putin. Nu cred ca tine de o inteligenta nativa deosebita ci mai mult de participarea intensa a parintilor la imbogatirea si corectarea vocabularului fiecarei limbi in parte. Eu insami vorbesc, citesc si scriu in cinci limbi, iar de acasa am pornit doar cu romana... Cind am plecat din Romania aveam 20 de ani si stiam 3 limbi, de atunci am mai invatat inca doua si pot spune ca am doar de profitat din asta. Pentru copiii nostri limbile straine sint o binefacere in integrarea lor socio-mondiala. Asa cum spunea si George Calinescu " cite limbi cunosti de atitea ori esti om". Mai ales astazi,cind prin internet poti comunica cu oricine de oriunde din lume si cind granitele Romaniei sint relativ deschise, e o placere sa vizitezi o tara straina si sa te simti acasa prin simplul fapt ca ii vorbesti limba! Curaj parintilor si veti avea mari surprize cind veti vedea cu cita usurinta copilul vostru va prinde orice limba noua! Stiintific vorbind, orice copil poate invata cu usurinta cinci limbi! Nu le confunda si nici nu le amesteca! Cu cit veti privi voi mai firesc acest lucru, cu atit si copilul le va primi la fel. Iar de nu aveti in familie mai multe limbi materne, atunci cel care stapineste o limba straina bine sa se forteze sa-i vorbeasca copilului doar in acea limba, indicindu-i pentru inceput obiectele, culorile..., punindu-i in fundalul audio al orelor de joaca, muzica sau filme in limba respectiva, ajuta mult, macar la familiarizarea copilului cu muzicalitea limbii.

Aveti dreptate in ce spuneti si aveti multa delicatete. Problema mea se complica. Eu locuiesc intr-o tara a carei limba n-o prea vorbesc. Cu fata vorbesc romana pe care spre bucuria mea a inceput s-o vorbeasca. Tatal vorbeste limba tarii, fiind nativ. Doar ca nu intelege nimic din limba romana, iar noi doi comunicam in engleza. Va rog din suflet, daca puteti sa-mi dati vreo sugestie. Va multumesc!

Domnule dr.Iacob Coman, Trebuie sa va spun ca am citit de cateva ori acest articol si nu mi s-a parut ca ar intentiona sa descurajeze vorbirea la copii in doua sau mai multe limbi,ci din contra.Un singur pasaj spune ca "exista si cazuri in care copilul nu se va descurca bine in nici una dintre cele doua limbi, fapt care se poate rasfrange asupra performantelor sale intelectuale in scoli cu predare in oricare dintre cele doua limbi cunoscute de catre copil."Acestea sunt cazuri f. rare bineinteles si dupa cum se spune in continuare,pot fi datorate modului deficitar in care parintii se exprima cu copilul lor(ex.interferarea limbilor). In al doilea rand nu cred ca subiectul este abordat prea stiintific,asa cum spuneti dvs.Sunt doar cateva remarci destul de evazive si crampeie de traduceri din alte articole.De altfel,nici un articol de pe acest site nu se vrea "stiintific"-unele din ele fiind chiar trairi personale ale celor ce participa la bunul mers al acestui site.Nimeni nu iscaleste aceste articole "dl./dna.DOCTOR Cutare Cutarescu". In al treilea rand,trebuie sa va aduc la cunostinta ca majoritatea celor care scriu/traduc aceste articole traiesc in afara Romaniei si,in mod implicit sunt nevoiti sa-si educe copiii intr-un mediu bi sau chiar trilingv,asa ca stim si noi f. bine cat de usor invata copiii nostri mai multe limbi de la varste f. fragede. In al patrulea(si ultimul rand) puteti sa explicati ce inseamna pt. dvs. limba materna?Caci ,dupa umilele mele cunostinte,limba materna este limba a cel putin unuia dintre parinti-in speta cea a mamei.Dvs. spuneti "limba materna germana",cand nici dvs. nici sotia nu sunteti germani.A,probabil va refereati la limba oficiala.Asta e alta poveste! P.S.:Nu am avut intentia ca aceasta replica sa sune prea "acida",si sper ca n-am jignit pe nimeni.Pur si simplu nu m-am putut abtine. semnat:o simpla si foarte anonima mamica casnica cu un copil trilingv.

Modestia dumneavoastra ma dezarmeaza. Totusi, ca o mica explicatie: Limba materna germana in cazul celor cateva randuri, pe care eu le-am scris, nu se refera la ce limba vorbeste mama sau tata ci la caracterul scolii. Adica, nu este vorba de o scoala cu predare intensiva de o limba straina, cum de altfel exista multe scoli si gradinite la noi in tara, ci este vorba despre o scoala cu predarea limbii germane ca limba materna. Cat priveste remarca despre faptul ca acest site se face prin "crampeie de traduceri din alte articole" etc. si nu cu o acoperire reala stiintifica, cz atat mai mult nu are dreptul sa pozeze ca un cuvant autorizat despre ce si cum sa se poarte parintii cu copiii lor. In ceea ce priveste problema jignitului, fiti linistita, o doamna nu poate nicodata jigni un barbat. Cu inalta si frumoasa consideratiune Iacob Coman

Draga dl Iacob - va multumim pentru interesul acordat acestui site. Va respectam opinia si ne permitem sa sugeram posibilitatea ca punctele dvs de vedere sint totusi determinate de experiente personale. Realizatorii acestui site nu isi aroga nicidecum dreptul de specialisti. Acest site are un caracter informativ si asa cum este scris in disclaimer o mare parte din articole sint traduceri din site-uri de acelasi gen din Olanda, SUA, Franta si Canada. Articolul de fata este o compilare a mai mult de 5 articole, reprezentind un rezumat a aprox 30 de pagini de studii. Ne pare rau ca nu ii impartasiti punctul de vedere - probabil ca sunteti un caz special. Cu multa prietenie, DespreCopii.com

Comentariul cu privire la posibilitatea vorbirii mai multor limbi la copii este bine intentionat, dar este cu mari carente in raport cu realitatea. Se incerca argumentari in numele stiintei fara cunostinte si probe practice. Eu sunt roman si sotia mea este unguroaica. De la nastere sotia avorbit cu ei limba maghiara iar eu limba romana. De la 3 ani de cand au mers la gradinita, copii mei au mers la gradinita de limba materna germana si, respectiv, scoala de limba materna germana. Azi baiatul meu de 14 ani si fetita mea de 8 ani, vorbesc cursiv si fara dificultate oricare din cele trei limbi amintite mai sus. Asemenea cazuri sunt extrem de frecvente in Ardeal. Prin vorbire copilul nu invata structuri gramaticale, asa cum se incerca sa se explice in articol, si ca la un moment dat trebuie dat prioritate unei limbi sau chiar renuntat la una in favoarea alteia, prin vorbire, copilul invata sa vorbeasca. Asemenea afirmatii, ca cele amintite mai sus, sunt in mod real straine de realitate si, mai jenant, sunt justificate cu pretentii stiintifice. Un copil, poate sa invete prin auzire pana la patru limbi concomitent, nefacand niciodata confuzie in alegerea limbii cu care sa-si intretina interlocutorul. In 14 ani copilul meu nu ma abordat niciodata in limba maghiara si nici pe sotia mea in limba romana, iar cand a dorit sa se introduca in dialogul dintre mine si sotie o facea totdeauna in limba in care noi, deja, vorbeam. Probabil am fost putin prea categoric, dar am mai cunoscut chiar medici care descurajau vorbirea in doua sau tri limbi cu copii in familiile mixte sub pretextul ca acest lucru defavorizeaza copilul. Fie ca asemenea discutii sa fie supravizate si de realitatea practica nu doar de presupuneri. Cu multumiri, Dr. Iacob Coman

Foarte interesanta si binevenita initiativa acestui site. Felicitari! Am o problema care ma framanta recent si, din pacate, nu am gasit referiri in acest articol. Fiica mea are aproape 11 ani si din pacate nu am facut pregatiri la limba engleza acasa si totul s-a rezumat la ceea ce au facut la scoala, adica foarte putin. Am demarat meditatii intensive pentru limba engleza (urmeaza sa dea un test de limba engleza pentru a intra in clasa a cincea). Ar fi o gresala ca in aceasta faza sa inceapa si pregatiri la limba franceza (limba care-i place foarte mult, spre deosebire de limba engleza)? Ar exista pericolul sa le amestece sau ar ingreuna procesul de asimilare al limbii engleze??? Astept raspuns si va multumesc!!!

Dragut articolul, intr-adevar! Eu traiesc intr-o tara cu doua limbi oficiale, engleza si franceza,limbi cu aceeasi pondere in regiunea in care traiesc, iar baietelul meu, de 11 ani este perfect "trilingv". Adica, acasa vorbim romaneste (ce altceva?), la scoala vorbeste franceza (gramatica o stapineste foarte bine, are numai note bune la franceza), iar la joaca, la sport si alte activitati, vorbeste engleza (e drept, la gramatica nu sta atit de bine ca la franceza, dar se exprima corect, face fraze frumoase, corecte din punct de vedere gramatical si sintactic). Ce vreau sa spun cu asta, e ca niciodata nu am tolerat acasa amestecarea celor trei limbi, cum am auzit in alte familii gen: "ma burtica hurts", fraze care ma "zgirie" la ureche... Deci, chiar daca traim in strainatate (de multi ani), putem sa le insuflam copiilor nostri placerea de a vorbi limba noastra. Consider ca e foarte important, sa nu ne pierdem identitatea. Iar cei care considera ca limba romana nu e suficient de bogata pentru a exprima anumite stari sau fapte...aceia, cu siguranta nu-si cunosc limba! Multumiri pentru acest articol frumos si pentru tot site-ul.

Pentru mine nasterea va ramane cel mai placut moment din viata mea. E o poveste comica care a inceput intr-o zi de vineri si s-a terminat chiar de ziua mea... Aveam programare la cosmetica pt a fi pregatita pentru orice eventualitate intrucat momentul mult asteptat se apropia (cam peste o saptamana), dar de miercuri ma cam durea spatele in zona rinichilor, contrar tuturor stiam ca nu sunt durerile premergatoare nasterii... si dupa o zi de cosmetizare cu multa sudoare, cu telefon la ambulanta, cu cosmetizarea zonei X (ca nu s-a riscat cosmeticiana, si a picat pe sotul meu) in cele din urma am ajuns la spitalul polizu unde m-am internat cu o colica renala. Dupa doua zile de injectii de trei ori pe zi si multe povesti infricosatoare despre care eram convinsa ca nimic din toate acelea nu o sa mi se intample - luni dimineata era fffff plictisita si nu vroiam decat sa plec acasa intrucat marti era ziua mea iar eu aveam tort de mancat, urari de primit si altele... dar la controlul de dimineata dl doctor mi-a spus ca am dilatatie 3-4 cm si ca trebuie sa vina - eram cu zambetul pe buze - ca de la inceput - dar eu nu simteam nimic: nici contractii, nici membrane rupte nici nimic; de altfel doctorul imi tot spunea de o saptamana ca trebuie sa vina si deja nu-l mai bagam in seama (probabil si din cauza faptului ca incepuse sa mi se deschida colul destul de devreme); prin urmare am plecat suparata si cam nervoasa de la sala de consultatii - eram mare cat un butoias, mergeam legenat, aveam picioarele umflate (ca dupa o entorsa pe ultima suta de metri, ca doar miercuri imi dadusem jos ghipsul) si nu vroiam decat sa nu ma mai tina acolo pentru 3 injectii si sa ma duc acasa sa mananc tort de ziua mea... si asa, pana am ajuns inrezerva mi-am planuit o mica evadare pentru a doua zi... dar cum nu e niciodata cum vrem noi... la controlul de rigoare dl doctor imi spune iar, ca de obicei trebuie sa vina si in timp ce eu ma gandeam sa-l rog sa ma lase si pe mine acasa vreo doua-trei ore ca doar era ziua mea, el ma intreaba cand vreau sa nasc? - azi sau maine? - ???!!! cu multa mirare i-am spus ca nu simt nimic in acest sens si oricum voi naste cand o sa vrea bebe, nu eu, iar el mi-a imprumutat zambetul si mi-a spus - bine. nasti azi!!!!!!!!!!!!! Nu-mi puteam stapani hohotul de ras intrucat in afara de o burta mare eu nu simteam nimic in acest sens - dar am plecat voioasa la rezerva - era 8 dimineata - pe la 10 a venit asistenta si m-a instruit iar eu radeam intr-una si-i spuneam ca nu am cum sa nasc pt ca bb e cuminte si eu nu am nici o durere, dar ea m-a lasat asa... razand... apoi pe la 12 a venit infirmiera si mi-a spus sa-mi fac bagajelul ca plec - eu credeam ca totul a fost o gluma si ca-mi da voie acasa si mare i-a fost mirarea can eu am inceput cu repeziciune sa ma imbrac d plecare... "nu fetito, mergi la sala de nasteri, nu acasa!!!" am ras si i-am pus ca nastere fara dureri eu nu am auzit si cum sa nasc daca nu am contractii???!!!! - in fine , pe la 12.30 a venit dl docotr care mi-a rupt membranele si apoi se lua de mine pe holuri ca mergem cu fusta aia larga ridicata pana la sani, ca mi se scurgeau toate zemurile - hai mare a fost pe toti cei din sala de nasteri din cauza mea ca eu il tot boscorodeam spunand ca nastere fara travaliu nu s-a mai auzit - si n-am terminat bine de zis ca isi facu simtita prezenta... si da-i ... curand, f curand m-au mutat in sala de travaliu und edoua doamne ffffff dragute auacut cu randul la a ma tine de mana ... si nu stiu de ce dar imi venea sa tip numai cand plecau ele de langa mine, ca mai erau vreo doua nasteri in care una gemelara si striga femeea aia cat si pentru mine si uite asa de unde doctorul lecase la masasunandu-mi inainte ca se intoarce pe la 18 sa terminam treaba, la ora 14 l-au chemat inapoi ca eu imi faceam de cap dand cu pumnul in perete - paturile alea sunt facute strategic, stiati? - sa traga lumea de ele si tate sunt langa perete... de ce oare???!!! - noroc ca nu parasise cladirea dl doctor pt ca eu la 14.20 eram gata cu micutul langa mine si cu telefonul care zbarnaia intr-una... doua ore de travliu nu m-a sunat nimeni, iar dupa aceea toata lumea s-a gasit sa ma sune; dar dl doctor a fost dragut si le-a spus " dati-i fetei telefonul ca doar e ziua LOR astazi!!!" si uite asa cat m-a "reparat" dansul eu am impartasit primele urari de "la multi ani" cu puiutul meu - mihail-bogdan - e o poveste pentru unii incredibila, pentru mine haioasa si cea mai frumoasa din viata mea - am facut multe nebunii de-a lungul timpului, dar ca asta nu a fost nici una - un bb de ziua mea la ora tatalui - 02.11.2004, ora 14.20, 3.500kg, 52cm, scor abgar 9 (un mic hematom)... voi multumi toata viata dlui doctor SUCIU pentru ca mi-a dat ocazia sa port o sarcina si sa nasc in stilul meu caracteristic - cu zambetul pe buze, glumind pe seama intamplarilor de la inceput pna la sfarsit, MULTUMIM, teodora & mihhail.b

AM NASCUT IN DOAR ZECE MINUTE, DUPA UN TRAVALIU SCURT DE O ORA SI JUMATATE.CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SA AI INCREDERE IN MEDIC SI IN FORTELE TALE.

Din pacate a trebuit sa nasc prin cezariana si de-atunci am impresia ca paote sunt mai slaba decat alte femei...ca paote daca as fi facut altfel, s-ar fi nascut normal, cine stie? Oricum, de cand am nascut am devenit mult mai sensibila la durere, as lua tablete si pentru o banala durere de cap... Din pacate, alti copii nu imi mai doresc, de aceea nu voi sti niciodat cum e sa nasti pe cale normala. Insa sunt fericita ca am un copil extraordinar de frumos si fericit, si un sot de vis. Sunt fericita cu familia mea. Cum se spune asa frumos...Nu se poate avea chiar totul in viata :-)

M-a placut impresionat sa deschid calculatorul prima data de la nasterea bebelusului meu (pe 16 febr 2002)si sa -mi cada ochii pe articolul zilei care nu este altul decit cel despre neuitata zi a nasterii!!!!!ultima data cind l-am inchis(calculatorul)inainte sa plec la maternitate i-mi pusesem in gind ca la intoarcere sa povestesc pe site cum s-a derulat nasterea,dar.....acum cind tin in brate micul bulgare de zapada cu ochii albastrii inchis ce-mi suride larg de cum i-mi aude vocea nu-mi mai aduc aminte decit de superbul moment cind medicul mi-a spus/:-acum prideti-l cu propiile dv miini si trageti-l pe piept,haide-ti nu va fie teama noi sintem aici alaturi ;apoi l-am simptit cald pe pieptul meu tipind cu forta iar eu m-am trezit vorbindu-i si mingiindu-l cum faceam inainte de a se naste pentru a-l calma teama,apoi taticul i-a taiat cordonul ajutat de medic(ii cam tremurau miinile!!!)si mi l-au mai lasat un pic pe piept inainte de a-l lua sa-l curete si sa-l cintareasca;a fost intradevar de vis , restul ramine undeva in ceata lucruri ,dureri de care uitam cu toatele s-au pur si simplu nu vrem sa ne mai aducem aminte;

de multa vreme cam de1an jumate incercam sa avem un bebe.La 20ani am facut o intrerupere de sarcina la aproape 3luni de sarcina.Acum umblu pe la doctori si nu imi dau nimic, imi pierd speranta si eu si sotul.am aproape29 de ani.Ma tot gandesc ca nu o sa mai putem avea copil.ce trebuie sa fac?

as vrea sa stiu cum pot face in momentul in care sora mea imi doneaza ovuli daca vreo una din voi amai facut asa va rog sa imi scrieti si mie va multumesc si astept raspunsul vostru

Sotul meu este diagnosticat cu oligoastenospermie severa nu poate avea copii niciodata, viata uneori poate fi foarte dura si in asemenea momente nu stii cim sa procedazi mai bine, as dori f.mult relatii despre persoane care pot dona material seminalin vederea iui, sa contacteze adresa de mail postata, ofer recompensa.

Am 29 ani si de 4ani ne chinuim sa avem un bebe.Investigatii amanuntite si o retepttepcomandare finala

am fost diagnosticat cu astenospermie ,pote sa-mi spuna cineva daca pot avea copii?? va multumesc!

am 27 ani si pe parcursul a 10 ani de casatorie nereusind a avea un copil cu multe analize si tratamente degaba pentru o seterilitate secundara si ma-m gandit la fertilizarea in vitro, imi poate da cineva un sfat daca ar fi bine sau nu sau ce sa mai fac.... va rog ajutati-ma cu un sfat. va multumesc.

buna fetelor eu sunt o mama disperata care isi plange fetita ,da Sara a decedat anul trecut la varsta de 7 luni si de la doua cezariene mi-au legat si taiat trompele si am aflat ca singura solutie e fiv,Doamne cum am ajuns ,disperata sa mai pot face un copilas ,stiu ca multe femei sunt poate in situatia mea ,sau asemanator dar imi vine sa urlu,noi suntem bugetari si nu ne permitem costul unui fiv ,ma poate ajuta cineva sa ma interesez daca se ajuta de la stat ,macar jumate din costuri sau o fundatie ceva ca nu mai pot am cautat de nu mai stiu de mine,multumesc,si sanatate tuturor 0724461378,nicosara802000@yahoo.com