Siguranta si nesiguranta in cuplu

0 | 26/1/2011

Pe forumul In unul sau in doi mergem mai departe se vorbeste cu sinceritate despre siguranta si nesiguranta in cuplu: Mama imi dadea mereu un sfat, acela de a fi enigmatica pe cat posibil in relatiile mele, de a nu-mi pune inima pe tava zicand "faram-o ca nu-mi mai trebuie, e a ta". Probabil ati auzit si voi vorba "barbatul trebuie sa te cunoasca de la brau in jos". In primele relatii oricat as fi incercat, eu eram eu, de vroiam sa plang plangeam, de vroiam sa fac crize de gelozie faceam, iar mai presus de toate ii aratam barbatului de langa mine ca sunt doar a lui, inaccesibila pt altii.

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

Nu am probleme, nu divortez, nu m-a inselat insa am considerat ca aici e bine sa pun subiectul.

Am trecut prin toate cele enumerate in trecut. Iar acum cititnd ce se intampla pe la alte subiecte in vietile oamenilor ma infior gandind ca as putea trece din nou. Timp de altfel cacalau, ca nici la jumatatea vietii n-am ajuns.

Mama imi dadea mereu un sfat, acela de a fi enigmatica pe cat posibil in relatiile mele, de a nu-mi pune inima pe tava zicand "faram-o ca nu-mi mai trebuie, e a ta". Probabil ati auzit si voi vorba "barbatul trebuie sa te cunoasca de la brau in jos".

In primele relatii oricat as fi incercat, eu eram eu, de vroiam sa plang plangeam, de vroiam sa fac crize de gelozie faceam, iar mai presus de toate ii aratam barbatului de langa mine ca sunt doar a lui, inaccesibila pt altii.

Dupa ce am trecut prin inselat, lipsa interesului, ceva a facut click si am inteles ca eu aveam o problema: ii dadeam de inteles partenerului ca sunt numai a lui, ca numai pt el am ochi, ca el e sus pe piedestal... (probabil ca se recunosc mai multe femei in descriere).

Ultimele 8 dosare intime din dulap

In prezent fara prea mari eforturi am reusit sa-mi schimb putin comportamentul .Desi tot asa simt si gandesc (el e cel mai cel), el nu stie asta si am invatat sa tac. Chiar aseara imi spunea ca nu ma merita (ca sunt asa perfecta pt el etc) iar in conditii normale as fi negat, as fi sarit repede sa-i spun ca normal ca ma merita ca si el e perfect pt mine, insa am invatat sa ma abtin, sa zambesc dar sa ma abtin.

Voi ce parere aveti? E posibil ca o femeie prin a fi total naturala sa-i scada lipsa de interes a sotului pt ea? E posibil ca aici sa se afle raspunsul in "m-a inselat, ce sa fac?". E posibil sa ii dai barbatului prea multa siguranta iar asta sa dauneze? Voi cum procedati in casnicie?

autor: Luna1

************************

Da, eu cred ca ai dreptate, femeia nu trebuie sa-si "puna inima pe tava".
Imi place subiectul deschis de tine .
Am citit si cartile lui John Gray in care se insista pe acest aspect , eu asa procedez .
Dar (!) totusi nu cred ca e suficient pentru a evita pericole ca inselat, divort . Nu depinde numai de noi, dupa cum vedem , intervine de multe ori o terta persoana ... si totul se tulbura ...

As mai adauga ceva : femeia sa aiba incredere in intuitia ei - eu am putut constata in timp cat de valoroasa este .
/ autor: timeea

************************

Eu nu consider ca a-i oferi partenerului inima mea si implicit dragostea mea neconditionata ma pune in situatia sa pierd ceva.

Nu mai vreau sa am rezerve, iubesc ca si cum nu as fi fost ranita niciodata, am cu sotul meu intimitate si incredere deplina si asta nu ar merge daca m-as infrana calculat de teama sa nu fiu ranita sau daca as recurge la cine stie ce strategii ca sa ma fac mai interesanta. Mi se pare mai frumos sa fiu asa cum sunt eu si el tot sa ma considere interesanta.

Sa-ti spun ceva: sotul meu a fost curtat de 3 femei cand a aparut in cercul nostru de cunostinte (una din femei eram eu). Si acum, dupa 6 ani, imi mai spune ca l-am castigat printre altele si prin faptul ca am fost deschisa si mi-am aratat sentimentele fata de el, spre deosebire de celelalte, care incercau strategii de cucerire; spune ca nu s-ar fi oprit la ele chiar daca le-ar fi placut mai mult ca pe mine, pt. simplul motiv ca lui nu-i plac jocurile sentimentale de genul asta.

Oricum, 100% certitudine ca o relatie e perfecta si nemuritoare nu ai niciodata, dar eu nu vreau sa traiesc ca aia din povestea cu drobul de sare.

Luna1, nu cumva te-ai referit totusi mai mult la acele femei care pun inconstient orice barbat pe un piedestal si se comporta ca niste sclave (mâtze lesinate de iubire) fiindca sunt disperate sa aiba un partener si sa nu ramana singure? Ca aia e altceva (codependenta, lipsa de incredere in propria persoana etc.) si nu prea are de-a face cu o relatie matura, bazata pe egalitate.

P.S. Expresia "barbatul trebuie sa te cunoasca numai de la brau in jos" o aud acum pentru prima oara si mi se pare horror!!! Culmea, eu prin adolescenta auzeam de la mama mesaje mai aproape de "barbatul trebuie sa te cunoasca numai de la brau in sus". Da' mama ar fi vrut sa ma marit la 30 de ani virgina.

Eu zic ca barbatul meu trebuie sa ma cunoasca in primul rand cu inima, ca de la brau in jos poate sa-i dea oricine ce-i trebuie.
/ autor: MissParker

***************************

Sa fiu absolut sincera nu cred in nici o tehnica de a tine barbatul linga mine. Nu cred ca exista asa ceva. Pur si simplu isi doreste sa fie linga mine sau nu. Valabil si pentru mine. Daca exista dragoste si respect atunci nu se pune problema daca ramine cu mine.

Tentatii, piedici si incercari ale casniciei sint la tot pasul, nu le poti inlatura vreodata. Ceea ce te determina sa treci peste ele este piatra de incercare a casniciei.

Nu cred in metode de a-mi schimba comportamenul, de a juca sentimentele sotului sau de a teatraliza relatia. Sint eu pur si simplu iar el la fel. Daca nu reusim sa fim noi insine 100% din timmp atunci relatia in sine este o mare gogoasa.

Nu vreau o gogoasa...un sot/o sotie nu este un premiu pe care trebuie sa il cistigi si sa il pastrezi. Pentru mine sotul este jumatatea mea cu care mi-am ales sa-mi petrec restul vietii. Tertipurile nu vor face decit sa incetineasca putin drumul catre despartire, nicidecum nu salveaza in intregime relatia. Daca este sa fie, este, daca nu, nu.

/ autor: ocebine

*********************************

Eu nu cred ca exista un model tipologic de barbat si de aceea nu exista nici un "magic bullet" la care toti barbatii ar reactiona la fel.
Unii pot fi stirniti de concurenta, altii pot fi deturnati.
Unora le place nesiguranta, competitia, noul, altii prefera rutina si linistea.

Unora le place o masa buna, sau o sotie senzuala, altii prefera discutiile intelectuale ocupatiilor domestice.

Eu cred ca nu la toti merge cina romantica cu luminarele, sampanie, sutien victoria secret, cum nu multi sint interesati de o conversatie despre modelul orfic in scrierile lui Kafka.

Probabil ca ne defineste pe toti mai mult decit suma cromozomilor.

Paradoxal se pare insa ca anumite mici schimbari de atitudine, ceva artificii au salvat cupluri care au avut probleme.

autor: Andrada

*********************************

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic >>

Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Forumuri recomandate: