Cum trecem peste o despartire dureroasa?
Cum trecem peste o despartire dureroasa?
- Pe forumul In unul sau in doi mergem mai departe am intalnit un topic despre durerea despartirii ...<<Il iubesc din tot sufletul! Am fost impreuna mai bine de patru ani, patru ani minunati... Nu mi-a vorbit niciodata urat, nu s-a imbatat niciodata, nu a umblat dupa altele, a fost un partener ideal. Anul trecut, in noiembrie, ne-am logoditi fata preotului, dar acum el nu mai vrea sa fie cu mine... De ce? Pentru ca asa vrea el... Pentru ca nu mai stie ce simte pentru mine... Pentru ca are nevoie de o pauza lunga, sa se regaseasca... >>
In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai
departe se
discuta cu sinceritate despre viata in voi. Va asteptam si pe
dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe
acest forum special v eti gasi intotdeauna
intelegere.
Il iubesc din tot sufletul! Am fost impreuna mai bine de patru ani, patru ani
minunati... Nu mi-a vorbit niciodata urat, nu s-a imbatat niciodata, nu a umblat
dupa altele, a fost un partener ideal. Anul trecut, in noiembrie, ne-am logoditi
fata preotului, dar acum el nu mai vrea sa fie cu mine... De ce? Pentru ca asa
vrea el... Pentru ca nu mai stie ce simte pentru mine... Pentru ca are nevoie de
o pauza lunga, sa se regaseasca... Pentru ca s-a lansat in afaceri si asta ii
ocupa tot timpul... Faptul ca avem un copil impreuna, in varsta de 6 luni, nu
pare un motiv suficient ca sa lupte sa ne salvam relatia...
Suntem despartiti
de mai bine de trei luni insa locuim in aceeasi casa... cu chirie... pentru ca
el nu are unde sa se duca... deocamdata...
|
Acum cinci zile i-am gasit in telefon, in Mesaje, la articole expediate, fotografia partenerei lui de afaceri, sub care scria "Te iubesc!" Am explodat... el a ras: "nu am scris eu mesajul de sub fotografie", ca apoi sa-mi spuna "stii foarte bine ca nu pot timite imagini de pe telefomul asta", ca nu e setat pentru asa ceva... |
Ultimele 6 dosare din dulap |
Apoi a continuat: "degeaba iti zic ca nu am nimic cu ea, orice ti-as spune, tu nu ma crezi"... I-am zis sa se mute in alta parte, pentru ca mai suport sa ma minta si sa-si bata joc de sentimentele mele.
Pentru
ca era a nu stiu cata dovada ca lui ii sta mintea la alta, a nu stiu cata ora
cand imi dadea motive sa fiu geloasa... Iar el, inainte sa plece la serviu, m-a
intrebat atat, de parca l-ar fi apasat o vina pe suflet: "Iau ceva (n.r. de
mancare) pentru diseara?"
Am depasit demult pragul disperarii. Nu va pot descrie starea in care ma aflu! Sunt cumva... suspendata! Ma asez in genunchi in fiecare zi, in fata icoanelor, cu o carte de rugaciuni in maini si plang! Mi-e groaza de ce urmeaza sa se intample, de reactiile pe care le pot avea... Asa ca nu imi ramane decat sa ma rog! Si sa sper! De ce mai sper? O sa vi se para ciudat, dar undeva, in adancul sufletului, ceva imi spune sa nu renunt la lupta.
Sambata i-am propus in final sa ramanen prieteni buni, pentru ca m-am saturat sa ne certam. El se poarta frumos cu mine, eu ma port frumos cu el. In plus, avem un copil impreuna, care trebuie sa fie mandru de noi! Gresesc? Nu stiu... Dar imi este clar ca si el s-a saturat... de certuri...Mi-am pierdut logodnicul, nu vreau sa imi pierd si cel mai bun prieten!
Duminica mi-a pus in brate, zambind, o cutie cu un robot de bucatarie. "Sa nu te mai vad ca toci cu furculita!" L-am luat in brate si l-am pupat pe obraji. "Multumesc!"
Poate unele dintre voi poate ati trecut printr-o situatie asemanatoare... poate aveti o alta parere... Mi-ar prinde bine o opinie sincera.
Va imbratisez!
autor: serendipindity
************************
Si eu am
trecut printr-o despartire foarte dureroasa, dupa 7 ani de stat cu acel tip si
dupa ce am crescut impreuna, aveam aceiasi prieteni, toata viata noastra se
invartea in jurul celuilalt. Dupa ce ne-am despartit, eu am plecat imediat
pentru 6 luni la sora mea care locuia atunci in Spania cu sotul ei. A trebuit sa
fiu cat mai departe de el, am rupt orice legatura (desi si noi eram cei mai buni
prieteni), dar nu cred ca as fi suportat sa il vad, sa vorbesc cu el sau sa il
vad cu alta. Dupa ce m-am vindecat, am reinceput sa vorbim si sa fim amici ca pe
vremuri.
Eu sincer nu stiu cum esti in stare psihic sa stai cu el in aceeasi casa. Eu i-as fi spus clar sa se mute daca nu mai are chef sa fie cu mine pentru ca e prea dureros. Mi-e mila de tine de cat suferi si imi imaginez ce cumplit trebuie sa fie.
Acum un an si ceva, am avut o criza cu sotul meu si practic 2 luni nu am vorbit deloc (decat strictul necesar), dormeam separat. Imi amintesc ca eram pe punctul sa innebunesc pentru ca normal ca il iubeam dar aveam amandoi orgolii.
Eu iti sugerez cu toata puterea sa ii spui sa se mute. Odata mutat, nu il vei mai vedea zilnic, nu va mai trebui sa te intrebe ce sa cumpere de mancare pt diseara si tu sa consideri asta ca pe un mic semn pozitiv de afectiune - si astfel isi umplii inima de sperante false. Toata aceasta situatie poate avea serioase efecte psihice pt tine si nu uita ca ai un copil de crescut care nevoie de tine.
Trebuie sa te schimbi radical, sa il dai afara din casa, aranjeaza ore de vizita la copil, aranjeaza-te, simta-te bine cu un pahar de vin si un film bun.
Parintii de pot ajuta sa tina copilul pt un weekend de exemplu? Du-te undeva un weekend, fa-ti cadou o mica placere. Crede-ma ca exista viata dupa despartiri dureroase, dar trebuie sa incepi sa te gandesti la tine si la ce vrei tu.
Mult succes iti doresc si am sa urmaresc evolutia povestii tale!
autor: hanna10
************************
imi pare
tare rau ca nu s-a rezolvat situatia...eu tot speram ca ai sa intri intr-o zi cu
vesti bune...Dar, daca asa stau lucrurile, inseamna ca trebuie sa fii puternica
pentru Iustin, el are cel mai mult nevoie de tine acum..vesela, relaxata, chiar
daca e asa de greu..
SI eu sunt de acord cu ce au scris fetele mai sus; cel mai bine ar fi sa plece altundeva, macar pentru o vreme. Eu am locuit vreo 5 luni cu un fost prieten dupa ce il parasisem eu, si pe zi ce trece imi devenea mai nesuferit, ii observam doar defectele...Nu zic ca asta e si cazul vostru, insa sunt sigura ca nici tu nu ai mai fi atat de stresata daca el nu ar fi in zona, si el, mai mult ca sigur, ar deveni curios sa te vada, poate i se va face dor...Oricum, pana la urma faci cum crezi tu ca e mai bine...
Da, Iustin are nevoie de ambii parinti, insa trebuie sa ii si simta ok, calmi, relaxati...mai bine sa va vedeti undeva in parc, sau la un restaurant, cu totii...decat sa simta tensiunea din casa...
Te cred ca ti-e greu..nici nu ai avea cum sa simti altfel, dar, ma repet, in acest momen important e Iustin si modul in care el va fi/sau nu, in cazul ideal, afectat de relatia voastra. NU stiu daca sunt coerenta...
autor: Noe
***************************
Eu nu te
sfatuiesc sa-l dai afara din casa. Iti spun din experienta asta. Avea baiatul
meu o luna cand i-am zis tatalui lui "asa nu se mai poate ori impreuna ori
pleci" si a plecat. Ne-am facut rau amandoura, el practic a avut o scuza sa
plece (pana atunci il mustra constiinta sa plece si sa-si abandoneze copilul) eu
nu am luptat si m-am acuzat mult de acest lucru desi acum dupa 5 ani suntem
foarte fericiti si eu si fiul meu. Insa barbatii trebuiesc uneori
responsabilizati, iar pentru asta trebuie luptat fara crize desi e greu.
Eu daca m-as fi intors in timp si as fi iar in aceasta situatie (in care esti si tu) m-as preocupa de mine si de copilasul meu fara a fi tafnoasa cu tatal tot timpul, dimpotriva l-as trata ca pe un prieten apropiat, m-as ingriji, as iesi in oras binenteles ca atunci cand as iesi cu prietenii (chit ca tu de fapt te duci doar sa iei o gura de aer in parc singura) l-as ruga pe el sa stea cu copilul, astfel s-ar creea o legatura intre ei iar pe tine te va revedea in vechia postura, cea de femeie ingrijita si atractiva nu numai in cea de mama obosita si delasata (nu neaparat ca ai fi insa am fost si eu in situatia in care nu am stiut ce e ala machiaj si sa arat bine avand bebe nou nascut).
Din ce ai povestit e posibil sa fie atras de alta femeie insa nu uita ca pe tine te-a iubit (si probabil inca te mai iubeste) si cu tine a ales sa aiba un bebe, insa sunt sigura ca l-au afectat si s-a simtit neglijat de schimbari. Lasa-l sa creada ca are de ales (intre a fi familist sau nu) iar tu arata-i ce norocos este sa aiba un bebe scump si o iubita asa intelegatoare. O sa ii treaca visele la alta cand te va redescoperi pe tine. E greu insa nu imposibil.
Succes si sa ne mai scrii cum decurg lucrurile.
autor:Luna1
*********************************
Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007
Forumuri recomandate:
- In unul sau in doi... mergem mai departe!
- Odiseea sarcinii in 40 de saptamani ...
- Nasterea unei stele
- Clubul
scutecelor (0-4 ani)
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 13 comentarii
Bună seara tuturor. Încep prin a va povesti oarecum o parte din viața mea....Îmi cer scuze anticipat pentru eventualele greșeli. Va povestesc prin ce trec acum...Și vă rog să vă dați și voi cu părerea. Oricare va fi ea. În 1996 am cunoscuto pe Marinela. Ne-am împrietenit la un Revelion,și de atunci am cam rămas împreună. Ea avea 16 ani, eu 19 . Am stat împreună aproximativ 7 ani . Din această relație m-am ales cu o fetiță. Eu stăteam cu ... M-am obișnuit sai zic nevasta, chear daca nu am fost cununați. Deci locuiam la Mama ei la țară. Eu cu mama ei nu ne-am înțeles niciodată. Și din această cauză am cedat la un moment dat...Și am plecat în oraș la ai mei. Între timp "Soacră-mea " a fortato pe nevastamea să cunoască un anumit tip. Nu știu ce să zic. Dar Marinela a fost nevoită să se căsătorească la un moment dat. Poate că din motivul că era obligată....Nu știu. Oricum nu aici voiam să ajung. Ne-am despărțit....Am stat așa alti vreo 6 ani . Despărțiți. O perioadă nu am ținut legătura. După vreo doi ani am reluat legătura. ( Mereu am trimis bani și hăinuțe la fetiță) Bani pentru medicamente. "Avea un inceput de epilepsie " Cum am putut eu mi-am făcut datoria. Marinela se căsătorise cu unul proaspăt esit din pușcărie. Între timp au mai venit doi copii. Se comporta cu ea de parcă era un câine. Marinela despre ea vorbeam Mereu o bătea și o fugărea acasă la maicasa. O punea să muncească și să aibă grijă și de mama lui de casă tot. La un moment dat am inceput sa discutam de toate. Până și la fosta noastră relație. Chear trimiteam bani..(lucram in Italia) și pentru ea , să-și cumpere lucruri ce trebuie unei femei. Și pentru ceilalți doi copilași. După o perioada Soțul ei...Când am venit în țară, devenisem cumva prieteni. Voia sa profite de mine (cu banii) . Crezând că eu nu-mi dau seama. Mă chema foarte des pe la ei.... "la fetiță) să o vad. Așa că am ajuns să merg des pe acolo. Uneori eu cu Marinela vorbeam cum e relația lor,cum se comportă...Și sufeream enorm. Pentru că o iubeam. O iubeam nici cuvinte nu am cum sa descriu. La un moment dat eu i-am propus sa ne împăcăm, sa reluăm de unde rămăsesem. Chear daca erau și cei doi copii cu el. Ei nu au nicio vină. Sunt duar copii. Ok . Eu eram venit in concediu din Italia, și mă pregăteam pentru sărbătorile de iarnă. Cînd mă sună Marinela că este la mama ei acasă, din cauză că i-ar o bătuse soțul și a trimise cu tot cu copii. Vă dați seama . De fiecare data cât sufeream când se întîmpla așa? Am sustinuto moral...Și am zis daca vrea eu mă duc să o iau de acolo. Mama ei ...O mamă nu am cuvinte . Nenorocită. Mereu o trimitea la el...Și-i zicea că și ea a avut probleme cu socramiu și nu a mai murit. După ce am vorbit o bucată de timp am închis . Nu a durat mult și mă sunat dinou....Sa mă duc să o iau. Ceea ce am și făcut. Am făcut sărbătorile împreună....Cu toți copii...Deja mă atasasem de ei. Iubesc copii in general. După sărbători trebuia să plec la muncă în Italia...Dar am ales sa rămân. A urmat o perioadă super frumoasă. Recuperam in fiecare zi cite puțin. A urmat divorțul. Am luptat pentru copii până la capăt. Și am reușit sai luam definitiv la noi...Fara că el sa mai aibă un drept asupra lor. Recunosc. Deja intentionam sa plecam cu toții in Italia. Mă ajutau ai mei cu bani pentru tot. Și divorț și sămi întrețin familia . Erau bucuroși toți.pentru că știau cat am suferit pentru ea. OK Am ajuns in Italia . A fost foarte greu ,nu prea de mai găsea muncă că înainte... copii dădusem la școală....Mă ajuta mama cu bani ,sora mea. Eu am lucrat puțin în ultima perioadă. Dar aici incepe toată amărăciunea mea. Am uitat sa va zi. Suntem deja în Italia de vreo 6 ani. Aici am avut fericirea sa mai avem o fetiță Minunată. 1 și 4 luni are acum. Dar sa născut cu probleme. Sa născut cu o tumoră între piciorușe și imediat după naștere (4 zile mai exact) a fost operată. Am cheltuit mulți bani.... Suferință nopți nedormite. Totul este ok Marinela lucrează la un fix " știm cu toții " ce Este De vreo câteva Luni Și are un loc bun ...Sta cu doi bătrâni. Și are tot ce-i trebuie..Și internet... Greul A cunoscut pe internet un bărbat ( un moș de 82 de ani) și zice ea că sa îndrăgostit. Vă dați seama ? Că are un bar , că vrea să se mute la el. DAR!!!! NU LA VAZUT NU LA AUZIT. Duar că ia trimis poze și video cum se mastuba. Și ea la rândul ei. Eu am aflat de la ea.. mi-a povestit ,că e un mosulica că-i place de ea.....Nu m-am alarmat. Până ce ma sunat și mi-a povestit. Pe față. DAR după vreo citeva ore am sunați sa vedem ce-i de făcut cu copii. De ce a făcut gestul. Surpriza a venit când ..Mi-a răspuns plângând că deja o dăduse cu Flit. Acum de tine tare că vrea pe cineva care sa o ajute ,că sa săturat de sărăcie.... Și i-am zis cei de făcut NIMIC. EU am vorbit cu ...Sa zicem fetița ei. Eu o iubesc enorm. Și ea ține la mine. Are 14 ani acum. Este deja un copil care înțelege totul. Și ea simțea că ceva nu e in regulă. Cînd i-am povestit a început să plângă . Ce mă durut ?????? A zis așa... Că-ți tați trebuie să mai cunoaștem. Tati eu nu te las. Nu știu ce să fac. Îmi e rușine să afle familia mea.... Pentru că știu cu toții cat am luptat pentru copii pentru ea. Îmi este rușine de toți cei din jur. Cine face camine....Că mine sa pățească. Dar nu doresc la nimeni.
Frate te înţeleg şi ştiu ce ai pe suflet citesc pe forumuri in incercarea de ami înţelege propriile mele probleme. ÃŽmi dau seama ca unii au probleme mult mai grave decât ale mele. Citind peste tot îmi dau seama ca toate problemele se aseamana dar toate au ceva unic care le fac diferite. Acel ceva unic este ca fiecare persoana in parte e unica şi fiecare rezolvare nu o poate face decât persoana in cauza . Oricât de greu îţi este trebuie sa fii conştient ca numai tu poţi hotarî soarta copiilor spre mai bine. Gândeşte mediteaza de cate ori e nevoie şi gaseşte soluţia. Caut raspunsul în problema mea in problemele altora dar la fel ca tine nu reuşesc sa gasesc unul. Fii tare şi orice ce decizie au lua trebuie sa fie cea mai înţeleapta !
Bună seara tuturor. Încep prin a va povesti oarecum o parte din viața mea....Îmi cer scuze anticipat pentru eventualele greșeli. Va povestesc prin ce trec acum...Și vă rog să vă dați și voi cu părerea. Oricare va fi ea. În 1996 am cunoscuto pe Marinela. Ne-am împrietenit la un Revelion,și de atunci am cam rămas împreună. Ea avea 16 ani, eu 19 . Am stat împreună aproximativ 7 ani . Din această relație m-am ales cu o fetiță. Eu stăteam cu ... M-am obișnuit sai zic nevasta, chear daca nu am fost cununați. Deci locuiam la Mama ei la țară. Eu cu mama ei nu ne-am înțeles niciodată. Și din această cauză am cedat la un moment dat...Și am plecat în oraș la ai mei. Între timp "Soacră-mea " a fortato pe nevastamea să cunoască un anumit tip. Nu știu ce să zic. Dar Marinela a fost nevoită să se căsătorească la un moment dat. Poate că din motivul că era obligată....Nu știu. Oricum nu aici voiam să ajung. Ne-am despărțit....Am stat așa alti vreo 6 ani . Despărțiți. O perioadă nu am ținut legătura. După vreo doi ani am reluat legătura. ( Mereu am trimis bani și hăinuțe la fetiță) Bani pentru medicamente. "Avea un inceput de epilepsie " Cum am putut eu mi-am făcut datoria. Marinela se căsătorise cu unul proaspăt esit din pușcărie. Între timp au mai venit doi copii. Se comporta cu ea de parcă era un câine. Marinela despre ea vorbeam Mereu o bătea și o fugărea acasă la maicasa. O punea să muncească și să aibă grijă și de mama lui de casă tot. La un moment dat am inceput sa discutam de toate. Până și la fosta noastră relație. Chear trimiteam bani..(lucram in Italia) și pentru ea , să-și cumpere lucruri ce trebuie unei femei. Și pentru ceilalți doi copilași. După o perioada Soțul ei...Când am venit în țară, devenisem cumva prieteni. Voia sa profite de mine (cu banii) . Crezând că eu nu-mi dau seama. Mă chema foarte des pe la ei.... "la fetiță) să o vad. Așa că am ajuns să merg des pe acolo. Uneori eu cu Marinela vorbeam cum e relația lor,cum se comportă...Și sufeream enorm. Pentru că o iubeam. O iubeam nici cuvinte nu am cum sa descriu. La un moment dat eu i-am propus sa ne împăcăm, sa reluăm de unde rămăsesem. Chear daca erau și cei doi copii cu el. Ei nu au nicio vină. Sunt duar copii. Ok . Eu eram venit in concediu din Italia, și mă pregăteam pentru sărbătorile de iarnă. Cînd mă sună Marinela că este la mama ei acasă, din cauză că i-ar o bătuse soțul și a trimise cu tot cu copii. Vă dați seama . De fiecare data cât sufeream când se întîmpla așa? Am sustinuto moral...Și am zis daca vrea eu mă duc să o iau de acolo. Mama ei ...O mamă nu am cuvinte . Nenorocită. Mereu o trimitea la el...Și-i zicea că și ea a avut probleme cu socramiu și nu a mai murit. După ce am vorbit o bucată de timp am închis . Nu a durat mult și mă sunat dinou....Sa mă duc să o iau. Ceea ce am și făcut. Am făcut sărbătorile împreună....Cu toți copii...Deja mă atasasem de ei. Iubesc copii in general. După sărbători trebuia să plec la muncă în Italia...Dar am ales sa rămân. A urmat o perioadă super frumoasă. Recuperam in fiecare zi cite puțin. A urmat divorțul. Am luptat pentru copii până la capăt. Și am reușit sai luam definitiv la noi...Fara că el sa mai aibă un drept asupra lor. Recunosc. Deja intentionam sa plecam cu toții in Italia. Mă ajutau ai mei cu bani pentru tot. Și divorț și sămi întrețin familia . Erau bucuroși toți.pentru că știau cat am suferit pentru ea. OK Am ajuns in Italia . A fost foarte greu ,nu prea de mai găsea muncă că înainte... copii dădusem la școală....Mă ajuta mama cu bani ,sora mea. Eu am lucrat puțin în ultima perioadă. Dar aici incepe toată amărăciunea mea. Am uitat sa va zi. Suntem deja în Italia de vreo 6 ani. Aici am avut fericirea sa mai avem o fetiță Minunată. 1 și 4 luni are acum. Dar sa născut cu probleme. Sa născut cu o tumoră între piciorușe și imediat după naștere (4 zile mai exact) a fost operată. Am cheltuit mulți bani.... Suferință nopți nedormite. Totul este ok Marinela lucrează la un fix " știm cu toții " ce Este De vreo câteva Luni Și are un loc bun ...Sta cu doi bătrâni. Și are tot ce-i trebuie..Și internet... Greul A cunoscut pe internet un bărbat ( un moș de 82 de ani) și zice ea că sa îndrăgostit. Vă dați seama ? Că are un bar , că vrea să se mute la el. DAR!!!! NU LA VAZUT NU LA AUZIT. Duar că ia trimis poze și video cum se mastuba. Și ea la rândul ei. Eu am aflat de la ea.. mi-a povestit ,că e un mosulica că-i place de ea.....Nu m-am alarmat. Până ce ma sunat și mi-a povestit. Pe față. DAR după vreo citeva ore am sunați sa vedem ce-i de făcut cu copii. De ce a făcut gestul. Surpriza a venit când ..Mi-a răspuns plângând că deja o dăduse cu Flit. Acum de tine tare că vrea pe cineva care sa o ajute ,că sa săturat de sărăcie.... Și i-am zis cei de făcut NIMIC. EU am vorbit cu ...Sa zicem fetița ei. Eu o iubesc enorm. Și ea ține la mine. Are 14 ani acum. Este deja un copil care înțelege totul. Și ea simțea că ceva nu e in regulă. Cînd i-am povestit a început să plângă . Ce mă durut ?????? A zis așa... Că-ți tați trebuie să mai cunoaștem. Tati eu nu te las. Nu știu ce să fac. Îmi e rușine să afle familia mea.... Pentru că știu cu toții cat am luptat pentru copii pentru ea. Îmi este rușine de toți cei din jur. Cine face camine....Că mine sa pățească. Dar nu doresc la nimeni.
Buna,si eu sunt intr-o situatie fara esire panicata,plang in continu.am fost cu el 14 ani si am doi gemeni de doi anisori.Il iubesc enorm si sunt panicata pt.ca mea spus ca nu mai merge si isi reface viata.De craciun mi-a facut surpriza a intalnit pe cineva pe facebook si a spus ca pleaca la ea si ma rugat sa vorbesc cu ea si sa ii spun ca totul e gata ca nu mai e nimic intre noi si ca sta cu mine doar pentru copii.De atunci pling incontinu si daca incerc sa vorbesc cu el ma face nebuna.Am ajuns sa ii vorbesc urat pentru ca nu ma ajuta cu copii ,era doar cu bautura si ma jignea incontinu.
buna ziua,am si eu o poveste destul de trista ,sotia mea sa despartit de mine a doua oara,eu sunt casatorit cu ea de 3 ani si avem un coli de 3 luni dar defapt sunt cu ea de vreo 12 ani,tin cont sa va spun ca mai in tinerete ma mai inselat de mai multe ori si am iertato ca o iubesc f mult,totul a inceput asa: ea vinde in piata,langa ea vinde un barbat,pana sa apara faza cu baiatul asta ,iesea afara la tigara cu prietenele ei dar de vreo o luna,am observat niste schimbari care ma afecteaza tot timpul,am observat ca sotia mea iese tot cu barbatul ala afara la tigara,cand mergea dupa ea la piata o gaseam afara cu el,a venit acasa si ia cautat numele pe facebook,la gasit si a inceput la povesti cu el,eu cand am vazut ca ceva nu e in ordine am intrebato: e ceva intre tine si baiatul asta?ea a zic ca sunt nebun,ca nu e nimica intre ei doar ca se inteleg bine,atata tot,eu am zis ca nu ami place ce au ei de povestit toataq ziua?dupa vreo o saptamana neam despartit ca a spus ca sunt gelos pe omul ala,eu iam spus ca daca sunt gelos sunt gelos ca o iubesc si fara motive nu ai cum sa fi gelos,a doua zi a venit inapoi la mine sa ne impacam,cand ne-am impacat iam zis ca nu i pun interzice sa mai vb cu ala ca nu pot sa-i cer asa ceva,dar iam zis sa incerce sa evite discutiile cu el,ca tot timpul si la masa si la tigara tot cu el e,ori ce are de povestit ,povesteste cu el,ea a zis bine lasa ca evit discutiile,dar ia facea tot in ciuda mea,de cate ori mergem la piata i vedeam impreuna,a surprinso de mai multe ori ca iesea dupa el afara cand mergea acasa,si tot asa face in fiecare zi si tot asa urmau certuri,ea stiind ca mie nnu-mi place ce face tot facea...mia cerut sa ma inschimb si iam spus ca cum sa ma inschimb daca ea nu ami da motiv sa ma inchimb?cand ea face totul in ciuda mea...am intrebato da ca mai iubeste si mia zis ca nici ea nu mai stie daca ma mai iubeste ca e derutata la ceva timp,ieri a venit acasa de la piata si mi zis ca nu mai putem continua asa ca nu mai are nici un rost ,eu cred ca ea nu mai are sentimente pt mn,deoarece nu mai mai baga in seama in ultimul timp,nici in pat,ea se intorecea cu fata la perete si dormea,incercam sa o string in brate si ea ami lua mana de pe ea,si a iesit din casa si mia spus ca cand o sa ma schimb sa o anunt,si a zis ca gata...am termina,sia luat toate hainele si a plecat la maicasa...va rog spunetimi ce sa fac,ami este f greu ca am pierduto dupa atatia ani,ajutatima sa ma regasesc,mam tot gandit sa-mi pun funi in gat ca nu mai are rost sa traiesc,dar ma gandesc la copilul meu...va rog mult datimi niste sfaturi...daca vreti sa ma ajutati puteti sa ami trimiteti si mail pe alynutz_adryana@yahoo.com..va multumesc mult care ma intelegeti...
buna am avut o relatie de 7 ani din care 6 casatoriti , acum o saptamana sotia ma parasit si mi-a luat si copilul de 2 ani jumate . ea este din calarasi eu sunt din bacau ne-am cunoscut in spania , nu stiam nimic unul despre altul, dupa ce ne-am casatorit am inceput sa aflu din trecutul sotiei ca de fapt nu fusese doar cu 3 barbati cum spunea ea ci cu 40, in ciuda celor ce aflasesem am trecut peste si am facut un copil, nu am fost un sot perfect dar mi-am iubit copilul si sotia tot timpul. acum ei sunt la calarasi si asteptam sa ne vina pronuntarea de divort, va rog da-ti un sfat ce sa fac....
Va slaut pe toti si ma bucur ca am gasit un ,,spatiu
Buna!Vreau sa-ti spun ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare: sunt cu sotul meu de 14 ani, de 3 ani jumatate casatoriti si o fetita minunata de 3 ani si 4 luni. Acum 2 luni sotul meu mi-a spus fara nici un regret ca de 4 ani jumatate are o amanta minunata pe care o iubeste, ca pe mine nu ma mai iubeste si ca vrea sa ne despartim...dealtfel a si bagat divortul. Sunt intr-o situatie destul de grea, am simtit in aceste luni toate tipurile de sentimente: iubire, gelozie, disperare, abandon, vina s.a.m.d. Am ramas sa locuiesc cu fetita in aceeasi casa pana la divort, dar acum iti spun sincer ca regret. Ma agatam de orice gest frumos al lui fata de mine si fetita sa sa conving ca ma iubeste... Acum simt ca nu o sa pot sa ma ridic niciodata sa o iau de la capat...
Casatoria mea a durat 10 ani pana intr-o zi cand am simtit sa-i spun ca nu-l mai iubesc.Nu mi-am inselat sotul niciodata si chiar daca ne-am despartit de aproape 2 ani nu am avut nici o relatie cu un alt barbat si sincer nici nu-mi doresc.Intrebarea mea este daca il mai iubesc? Avem impreuna o fetita de 5 ani si datorita ei tot mai des ma bate un gand de inpacare.Numai Dumnezeu stie ce se va intampla intre noi.Iubire,ura,furie,imaturitate toate sau adunat si am spus stop intr-o zi daca a fost bine sau nu voi afla poate intr-o zi.
Buna!Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare, dupa 5 ani de relatie din care 3 de casatorie. E infiorator de greu cand persoana la care ai tinut cel mai mult si in care ai avut incredere oarba sa-ti spuna pe un ton rece ca nu te mai iubeste si ca nu mai doreste sa continue relatia, sa afli ca in viata ei exista o alta persoana. Stau si ma intreb unde am gresit, ce are acea persoana in plus de a reusit sa fure sentimentele sotiei mele. Imi dau seama ca trebuie sa accept situatia, sa trec peste toate aceste intrebari fara raspuns. Intentionez ca dupa divort sa intrerup orice legatura cu ea, sa accept ca intre noi totul s-a terminat ( stiu, e foarte greu ). Astfel de persoane care iubesc dupa
Trebuie sa fi tare sa te gandesti mai mult la copil i mai putin la probleme pentru ca necazuri vor mai fi numai noi sa stim sa le depasim asa ca fi tare pentru tine si copil.
Din experienta mea, cu cit plingi mai mult, cu atit nu vei rezolva nimic.Incearca sa iti impui sa nu - ti pese, sau macar sa ii arati ca te-ai calmat, si ca nu te mai intereseaza atit de mult ce face.Nu ii controla telefoanele...Pastraza-ti o buna stare de spirit si curajul orice ar fi...Daca spune am nevoie sa fiu singur, raspnde-i: de ce nu te duci la o bere, sau sa te plimbi...Daca iti da de inteles ca nu poate veni pina tirziu, spune-i ca e liber sa isi faca programul cum doreste...In fine, cheama un baby sitter, si iesi in oras sa bei o cafea indiferent cu cine... chiar cu amma sau cu sora ta... dar nu ii spune si lui... lasa-l sa isi imagineze altceva.Cel mai imp[ortant e sa iti pastrezi zimbetul pe buze...asa zisa ta indiferenta il va aduce inapoi... ca pe un catelus.
parerea mea e ca se petrece totul prea repede pt el si e putin cam speriat, dar asa sunt majoritatea barbatilor,mai dai un ragaz ii este frica de responsabilitati mai ales acum cand este tata,eu zic sa mai incerci dar pozitiv poate o sa si revina.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dau nu ma pot abtine. Fii pozitiva. Poate ca se simte neglijat, poate ca vrea sa fie liber. Sau poate ca s-a speriat de responsabilitati. Si faptul ca sunteti logoditi, dar nu si casatoriti poate ca ii da senzatia ca poate fi din nou liber. Sau poate ca se simte liber. Poarta-te ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Nu-i fii sotie inca. Fii iubita sau amanta. Fii cumva inaccesibila, sau da-i impresia ca te poate pierde. Ca poate sa aleaga oricand si ca e liber sa plece daca vrea asta. Si ca si tu esti la fel ca si el, libera. Ca aveti aceeasi postura, de
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII