Draga Roxana,
am stat in dilema daca sa-ti scriu sau nu.
Am avut si eu o perioada asemanatoare cu cea prin care treci tu. Eram si eu urata, tampita, nimic din ceea ce faceam nu era bine, slabisem ingrozitor (aveam 46 de kg). Ceea ce vreau sa-ti spun este ca esti singura persoana care te poate ajuta, precum baronul Munhausen care s-a prins singur de par si s-a tras afara din noroi. Eram atat de disperata incat nu mai puteam nici dormi, nici manca, iar in final nu mai puteam nici sa ma deplasez fara ajutor prin casa. Acum mi se pare ca toata acea perioada i s-a intamplat altei persoane. Nu am uitat si nu voi uita niciodata.
SA STII CA NICI UN BARBAT DIN LUMEA ASTA NU MERITA SA SUFERI ATAT DE INGROZITOR. IN PRIMUL RAND TREBUIE SA TE GANDESTI CA COPILUL TAU ARE NEVOIE DE O MAMA SANATOASA CARE SA-I INDRUME PASII NU DE O MAMA DEBUSOLATA.
Scuze daca sunt prea incisiva dar mie atunci mi-ar fi placut sa-mi spuna cineva toate astea.
Linistea ta este cea mai importanta.
Eu am un baiat de 12 ani care acum judecand ceea ce a trait alaturi de mine spune ca am procedat just chiar si atunci cand nu aveam decat un singur pat si dormeam imbratisati. M-a durut la inceput ca nu i-am putut oferi micutului (avea 4 ani atunci) tot ceea ce isi dorea dar incet-incet cu rabdare se pot face toate. Alaturi de sot nu am putut sa realizez nimic. De cand sunt singura mi-am cumparat apartament in rate, masina si avem tot ce ne trebuie.
Ani de zile l-am lasat sa simta ca sunt dependenta de el si chiar si eu ma simteam asa. Dupa ce m-am despartit am constat ca forta unei mame nu poate fi egalata de nimic. Multa lume crede ca unei mame singure ii este greu, dar pentru mine copilul a fost imboldul de a merge mai departe.
Nu trebuie sa te influienteze ceea ce ti-am povestit, asta a fost viata mea.
Acum mi-am regasit linistea si bucuria de a trai.
Te pup si iti doresc puterea de a judeca corect si de a merge mai departe indiferent de drumul pe care-l vei alege.
Andana
Parca rememorez o anumita perioada din viata mea,care la mine s-a terminat cu un divort,in final.A fost spre binele meu,pt.ca acum m-am recasatorit si am inca un copil...dar cu un barbat minunat, total diferit de primul.Totul depinde de el,de calitatea lui umana,de cum stie sa te ajute in incercarea prin care treci.Tu esti aceeasi,de fapt,nu conteaza ca esti un pic mai grasuta si mai nearanjata,esti tot femeia pe care a iubit-o.Deci,daca te iubeste te va astepta sa-ti revii(cam un an,spun eu,ca medic).Daca nu, va pleca(in cazul meu la alta ,care la vremea aceea era ceea ce fusesem eu cu un an in urma...)Asa a fost sa fie.Nu te mai invinovati,primul copil baiat pt. o mama este o mare incercare!!Roaga-te lui D-zeu sa se intimple cum este mai bine pt. tine.Curaj!
Draga Roxana!
Am trecut si eu prin ceva foarte asemanator, a fost groaznic si ma gindeam ca il parasesc, el se mira cum imi trece asa nebunie prin cap.Problema era ca el lucra, eu stateam acasa cu fetita, aveam citeva kg. in plus si timp de mine nu prea.Munceam de dimineata pina seara si totusi nimic nu a fost bine. Atunci a venit soacramea sa ne ajute, m-am apucat de invatat, a plecat ea a venit mama, mi-am gasit serviciu, cistigam aproape cit el, in acceasi domeniu si tot nu se rezolvase. La noi problema a inceput cind sa nascut fetita si ea facuse doi ani cind am inceput sa ne impacam.Foarte greu a fost, nici eu nu stiu cum am reusit, dar il iubeam mult.Ai nevoie de rabdare si este bine daca te hotaresti in privinta lui,il mai iubesti sau nu.Daca DA atunci trebuie sa faci orice efort.In primul rind analizeaza-te pe tine.De ce te-ai schimbat, trebuie sa fie un motiv sau mai multe.Stiu cum e cind te simti urita, proasta, etc.Primul pas este sa te regasesti, sa incerci sa slabesti, sa faci ceva sa te simti tu din nou frumoasa, desteapta.
Cred ca si in cazul tau, undeva in sinea ta adinc, nici tu nu esti multumita de cum esti, stiu ca astepti apreciere de la el, dar numai tu esti singura care te poate readuce sa fi mai puternica. Din momentul in care tu esti sigura pe tine nu te vor mai ranii vorbele, comentarile lui, atunci este timpul sa va "impacati"
Iti doresc noroc si putere.
Sa nu o faci doar pentru copil, fa o pentru tine.
Violeta
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 18 comentarii
Draga Roxana, am stat in dilema daca sa-ti scriu sau nu. Am avut si eu o perioada asemanatoare cu cea prin care treci tu. Eram si eu urata, tampita, nimic din ceea ce faceam nu era bine, slabisem ingrozitor (aveam 46 de kg). Ceea ce vreau sa-ti spun este ca esti singura persoana care te poate ajuta, precum baronul Munhausen care s-a prins singur de par si s-a tras afara din noroi. Eram atat de disperata incat nu mai puteam nici dormi, nici manca, iar in final nu mai puteam nici sa ma deplasez fara ajutor prin casa. Acum mi se pare ca toata acea perioada i s-a intamplat altei persoane. Nu am uitat si nu voi uita niciodata. SA STII CA NICI UN BARBAT DIN LUMEA ASTA NU MERITA SA SUFERI ATAT DE INGROZITOR. IN PRIMUL RAND TREBUIE SA TE GANDESTI CA COPILUL TAU ARE NEVOIE DE O MAMA SANATOASA CARE SA-I INDRUME PASII NU DE O MAMA DEBUSOLATA. Scuze daca sunt prea incisiva dar mie atunci mi-ar fi placut sa-mi spuna cineva toate astea. Linistea ta este cea mai importanta. Eu am un baiat de 12 ani care acum judecand ceea ce a trait alaturi de mine spune ca am procedat just chiar si atunci cand nu aveam decat un singur pat si dormeam imbratisati. M-a durut la inceput ca nu i-am putut oferi micutului (avea 4 ani atunci) tot ceea ce isi dorea dar incet-incet cu rabdare se pot face toate. Alaturi de sot nu am putut sa realizez nimic. De cand sunt singura mi-am cumparat apartament in rate, masina si avem tot ce ne trebuie. Ani de zile l-am lasat sa simta ca sunt dependenta de el si chiar si eu ma simteam asa. Dupa ce m-am despartit am constat ca forta unei mame nu poate fi egalata de nimic. Multa lume crede ca unei mame singure ii este greu, dar pentru mine copilul a fost imboldul de a merge mai departe. Nu trebuie sa te influienteze ceea ce ti-am povestit, asta a fost viata mea. Acum mi-am regasit linistea si bucuria de a trai. Te pup si iti doresc puterea de a judeca corect si de a merge mai departe indiferent de drumul pe care-l vei alege. Andana
Parca rememorez o anumita perioada din viata mea,care la mine s-a terminat cu un divort,in final.A fost spre binele meu,pt.ca acum m-am recasatorit si am inca un copil...dar cu un barbat minunat, total diferit de primul.Totul depinde de el,de calitatea lui umana,de cum stie sa te ajute in incercarea prin care treci.Tu esti aceeasi,de fapt,nu conteaza ca esti un pic mai grasuta si mai nearanjata,esti tot femeia pe care a iubit-o.Deci,daca te iubeste te va astepta sa-ti revii(cam un an,spun eu,ca medic).Daca nu, va pleca(in cazul meu la alta ,care la vremea aceea era ceea ce fusesem eu cu un an in urma...)Asa a fost sa fie.Nu te mai invinovati,primul copil baiat pt. o mama este o mare incercare!!Roaga-te lui D-zeu sa se intimple cum este mai bine pt. tine.Curaj!
Draga Roxana! Am trecut si eu prin ceva foarte asemanator, a fost groaznic si ma gindeam ca il parasesc, el se mira cum imi trece asa nebunie prin cap.Problema era ca el lucra, eu stateam acasa cu fetita, aveam citeva kg. in plus si timp de mine nu prea.Munceam de dimineata pina seara si totusi nimic nu a fost bine. Atunci a venit soacramea sa ne ajute, m-am apucat de invatat, a plecat ea a venit mama, mi-am gasit serviciu, cistigam aproape cit el, in acceasi domeniu si tot nu se rezolvase. La noi problema a inceput cind sa nascut fetita si ea facuse doi ani cind am inceput sa ne impacam.Foarte greu a fost, nici eu nu stiu cum am reusit, dar il iubeam mult.Ai nevoie de rabdare si este bine daca te hotaresti in privinta lui,il mai iubesti sau nu.Daca DA atunci trebuie sa faci orice efort.In primul rind analizeaza-te pe tine.De ce te-ai schimbat, trebuie sa fie un motiv sau mai multe.Stiu cum e cind te simti urita, proasta, etc.Primul pas este sa te regasesti, sa incerci sa slabesti, sa faci ceva sa te simti tu din nou frumoasa, desteapta. Cred ca si in cazul tau, undeva in sinea ta adinc, nici tu nu esti multumita de cum esti, stiu ca astepti apreciere de la el, dar numai tu esti singura care te poate readuce sa fi mai puternica. Din momentul in care tu esti sigura pe tine nu te vor mai ranii vorbele, comentarile lui, atunci este timpul sa va "impacati" Iti doresc noroc si putere. Sa nu o faci doar pentru copil, fa o pentru tine. Violeta
Scrie un comentariu