Buna,si eu traiesc aceeasi dilema: Sa divorte sau nu?
Am 34 de ani,el e mai mare cu 6 ani.Suntem impreuna de 17 ani aproape.Toti ne invidiau relatia.Dupa multi ani,a venit si copilul,o fetita care acum are 1 an si 3 luni.Situatia s a schimbat cu cateva luni inainte de nasterea ei din pricina certurilor care ulterior aveau sa devina scandaluri .Comportamentul lui lasa de dorit,nu ma baga in seama decat atunci cand are nevoie,zgarcit,si arogant.Bineinteles ca el e sfant iar eu cea rea.Pentru orice da vina pe mine.Nu il mai suport dar il iubesc!
A profitat la maxim de faptul ca nu il retineam la nimic,ca taceam de multe ori cand tipa fara motiv doar ca sa nu ne certam.Acum,am strans atata furie pe el ca nu il mai suport.Reactionez la orice impuls gresit din partea lui.E genul din partea caruia te poti astepta la gesturi urate oricand dar ceva frumos foarte rar sau deloc.Astept sa vad daca se poate repara cv iar daca nu,divortez.
buna 21 de ani si am si eu o problema cu sotul meu si nu stiu ce sa mai fac avem 2 copiii inpreuna unul de 4 ani si cel mic 3 luni.stam in chirie si el nu lucreaza dar ne ajuta sora lui cu bani cat poate si ea eu am indemnizatie crestere copil pana la 2 ani.Problema este ca el joaca jocuri de noroc,bea ,fumeaza daca ii zic sa stea cu copiii sa ma duc pana la magazin trebuie sa vin repede daca nu se enerveaza zice ca ma duc dupa ....... eu nu beau. fumez Nu miam mai cumparat haine de cel putin de 2 ani ca sa aibe copiii mancare si el cheltuie pe luna numai tigarile 400 lei si la jocuri de noroc tot ce prinde.Eu nu pot sa il trimit sa plateasca gaz curent,ceva ca se baga cu ei la jocuri nu am unpic de baza in el cu copiii nu sta mai mult de o ora.toata ziua ii plecat de acasa sau deca este acasa sta toata ziua pe calculator.Nu stiu ce sa ma fac un sfat va rog eu mam gandit la divort dar nu am unde sa ma duc cu 2 copii eu tot am sperat ca se schimba dar nu .Nu se poate lasa de jocuri de noroc a zis ca nu poate.Mam mai gandit sa luam o pauza nu stiu ce sa mai fac eu nu mai pot sa fac singura tot el este in casa doar cu numele Va Multumesc :*
saut trec printro pertioada grea si eu sunt despartit de sotia me ade o luna si jumatate in mare ma gonit statea la mama ei dar problema e ca avem si un copil de 3 luni ama incercat sa ma impac cu ea dar nu vrea motivul este mama ei nu ma vrea ce sa fac? sunt disperat numa i pot trai fara ea
buna, daca imi permiti un mic sfat .........am fost si sunt oarecum in aceeasi situatie sau poate un pic mai avansata situatia.....Decizia mea a fost sa divortez si....am divortat de acum 8 luni regrete .....enorme inca nu mi-am revenit si nu stiu daca o sa imi revin curand....sfatul meu este ca decizia sa nu fie pripita..incearca sa afli ce se intampla mai intai si fa tot posibilul sa iti salvezi casnicia si doar dupa ce ai incercat totul abia atunci poti fi sigura ca asta este singura sansa pentru tine....Eu nu am facut-o nu am dat nici o sansa casniciei mele si nu o sa ma pot impaca cu asta..
Divortul este o problema foarte mare care afecteaza starea mentala la toti membrii familiei. Din pacate in marea majoritate a cazurilor acesta intervine datorita stressului cotidian si lipsei relatiilor de comunicare. De obicei femeile sunt cele care incearca sa renunte la casatorie deoarece in viata lor fie apare un altul fie apare acea dorinta de libertate, daca la inceput isi doreau sa fie dominate, supuse si fidele acest lucru dispare cu timpul si ele vor sa fie cele care tin fraiele in maini.Insa nu inteleg un singur lucru ca cei barbati care le fac complimente si le promit marea cu sarea nu vor decat sa le aiba in asternuturile lor.Multe femei fac aceasta greseala sa creada in aceste cuvinte dar ulterior se inseala amrnic.Eu nu vreau sa afirm ca barbatii sunt niste sfinti, din pacate si eu trec prin aceste momente dificile am si o fetita de 7 anisori de care mi se rupe inima. Daca la inceput am stabilit de comun acord sa divortam fara sa ne improscam inutil cu noroi deoarece greseli si scapari am mai avut amindoi se pare ca in acte cel putin pina acuma eu sunt cel vinovat in totalitate si toate mi se imputa numai mie. Sunt familii care si-ar putea reface familia in aceiasi formula ca si inainte dar datorita dorintei de a face pe unul din parteneri vinovat total nu mai gasesc o cale comuna , sunt pur si simplu scarbiti de cata ura si minciuna ascunde un divort.Dar cel mai tragic este faptul ca din aceste divorturi copii sunt cei invansi in fapt si ei vor fi stigmatizati pe viata. Nu stiu ce sa mai cred ce sa mai spun si in cazul nostru de divort dar un lucru este cert aceste probleme apar mai devreme sau mai tarziu cred la toata lumea si trebuie incercat din rasputeri sa facem ca lucrurile sa ia o intorsatura favorabila copilului si dezvoltarii sale.
Sincer Eu nu mai stiu ce sa cred. Pana de curand nici nu ma-m gandit ca o sa ajung vrodata sa citesc forumuri cu despartiri,divorturi,certuri ,si asa mai departe.O sa va spun si eu povestea mea. poate si motivul care ma adus aici.In urma cu 2 ani am cunoscut o fata .. initial in ideea nebuna de a avea o prietena nimic special pe moment ,arata bine era simpatica si vorbea frumos.A trecut alaturi de ea aproape jumatate de an in care mi-a zis de la inceput ca ea nu poate avea copii.Pe atunci nici nu mi sa parut o problema era exact ce cautasem la momentul acela .Imi spunea ca Sunt singura persoana care O face sa fie cu adevarat fericita.pentru prima data in viata ei.Mai avuse vro 3-4 relatii destul de lungi inainte.Eram totul pentru ea Si intradevar ma facea sa ma simnt Iubit.Cam in aceasta perioada intr-o seara dupa o noapte de dragoste Mi-a dat o veste ..Ca e insarcinata in aproape 3 luni,si ca ea ar vrea sa il pastram.Tot ce mi-a venit in minte atunci a fost sa ii spun NU NU NU.nu eram convins ca pot sa am un copil.a facut avort intr-un final si lucrurile au continuat sa mearga frumos Dupa aproximativ 1 an de cand eram impreuna ne-am mutat impreuna .Am avut si greutati cum ar fi banii dar peste toate eram fericitii iar eu inceapeam sa cred ca Ea e totul pentru mine.Incepeam sa cred ca merita tot .vorbeam faceam planuri de casatorie de copii .iar ea tot imi zicea ca vrea un copil mai repede decat ii ziceam eu. adica cam in 2 ani de cand ne-am mutat impreunaA mai trecut 1 an .ea era seara de seara acasa.nu iesea nicaieri fara mine.nici eu fara ea. in decembrie inainte de craciun mi-a zis ca se duce sa doarma vro 2 zile la mama ei ca ii vine si sora si vor sa fie impreuna. mi sa parut okVineri inainte de craciun vine acasa si imi povesteste ca nu a fost la maicasa Cu o seara in urma ci la o prietena ..Am crezut-0 pentru ca niciodata nu ma mintit.Incepuse sa ascunda telefonul,primea tot felul de mesaje si nu vroia sa imi zica ce e cu ele.Pe 2 ianuarie am aflat de la persoana care zicea ea ca a fost ca ea nu a fost acolo atunci. Eram nervos stresat gelos .oricum poti sa spui mam certat cu ea.rau cu scandal de fata cu parintii ei si asa mai departe.Pe 3 ianuarie ma chemat acasa sa ne impacam ..Am fost acolo si totul parea ok. pana seara cand in loc sa vina acasa de la munca lipseste tooata noaptea .nu raspundea la telefon. Eram inebunit deja. pe 4 a venit acasa. iar certuri explicatii . ii ceream doar sa imi zica ce Se intampla. Nu vroia sa imi vorbeasca.Singurul lucru care mi la zis e de copilul care la pierdut cu mine.dupa vro 2 zile ne-am impacat din nou. O noapte de dragoste iar discutii iar planuri.in jur de jumatate lunii imi spune ca e posibil sa Fie insarcinata din nou. Eram fericit sincer chiar daca incercam sa aman acest copil Nu ma deranjat sa stiu ca as putea avea unul acum. fericirea nu a tinut mult pentru ca ma intrebat
draga roxi;am citit tot si mi se intimpla si mie la fel.sint casatorita de7 ani si am o fetitade2 ani.am statla curte dupa ce a decedat mama lui ne-am muat la bloc,schimbindu-se radical.s-a luat de bautura cu anturajul,m-a gonit din casa fara fata dand-o la o matusa suparat fiind ca de ce i-am zis sa nu mai bea si ca face ce vrea in casa lui.nu vreau sa stiti ce a fost in sufletul meu.am vru sa dau divort.dupa 3 zile ne-amimpacat dartot bea.
Eu sunt despartita de sotul meu de cca 1 luna.Avem 2 copii(10 respectiv 7 ani).El si-a gasit linistea si sustinerea morala langa alta femeie.De fapt, s-au despartit ambele familii, numai ca noi nu am divortat inca. Am fost impreuna 18 ani.Eu nu am fost niciodata singura.Acum imi e foarte greu singura, adica fara el. Ii am pe copii, pe parintii si fratele meu, pe prietene, dar nu am incredere in mine. Mie frica de viitorul meu si al copiilor.Mie frica de socul pe care-l vor avea in toamna, cand incepe scoala si ei vor veni in Bucuresti.Poate ma sfatuiti cum sa trec peste acest prag din viata mea.Va multumesc
DRAGA ROXANA, TI-AM CITI PASURILE, SI VREAU SA-TI SPUN CA SUNT IN ACEEASI SITUATIE CU TINE. AM NASCUT ACUM 3 LUNI O FETITA: MARIA, O DULCEATA, DAR NUMAI EU MI-AM DORIT ACEST COPIL, PENTRU A FI UN LIANT AL CASNICIEI NOASTRE (SUNTEM CASATORITI DE 10 ANI), CARE MI SE PAREA CA NU MAI E LA FEL DE "FURTUNOASA" CA LA INCEPUT. IN TRIMPUL SARCINII AM PUS 30 DE KG, DIN CARE AM DAT JOS ABIA 10KG. INAINTE ARATAM BINE: 1.75M SI 62 DE KG SI DUPA NASTERE SOTUL MEU A INCEPUT SA-MI REPROSEZE CA SUNT GRASA, CA EL NU SI-A DORIT COPII, DESI O IUBESTE FOARTE MULT PE CEA MICA, CA ACUM SUNT NERVOASA SI NU-MI AJUNGE TIMPUL , CA MA PLANG MEREU CA NU POT FACE UNA SAU ALTA DIN CAUZA LUI BB CARE-MI MANANCA TOT TIMPUL, ETC, ETC. IN CONCLUZIE, SE POARTA CU MINE LA FEL CUM AI RELATAT CA SE POARTA SOTUL TAU CU TINE. vREAU SA-TI SPUN CA AM INCEPUT SA FAC CURA DE SLABIRE, DESI ALAPTEZ, DAR AM MAI FACUT UN LUCRU CARE LA PUS PE GANDURI SI PE CARE TI-L RECOMAND: FA-L GELOS. I-AM SPUS CA SUNT O MULTIME DE BARBATI CARE PREFERA FEMEILE PLINUTE, SI CA DESI MAI AM 20 DE KG DE DAT JOS, LA INALTIMEA MEA, ARAT DESTUL DE BINE, SI DOAR EL INCEARCA SA MA FACA SA MA SIMT COMPLEXATA, ETC. L-AM FACUT SA CREADA CA MA SIMT FOARTE BINE IN PIELEA MEA ASA CUM ARAT ACUM SI CHIAR DACA MA ENERVEAZA SI MA CERT CU EL, DACA VREA SA NE DESPARTIM (PT CA DISCUTASEM ACEASTA VARIANTA INAINTE DE A RAMANE INSARCINATA)EU VOI GASI UN BARBAT CU CARE SA-MI IMPART VIATA. IN CONCLUZIE INCEARCA SA-L FACI GELOS, POATE DA REZULTATE, INCA NU-I MAI PRONUNTA CUVANTUL DIVORT SAU DESPARTIRE. ARATA-I CA ESTI O MAMICA FRUMOASA, SI DORITA SI DE ALTII, CHIAR DACA NUMAI NOI STIM CE ESTE IN INIMILE NOASTRE. SUCCES
Draga Roxi, parca tu esti...eu...Si al meu barbat e ca al tau, nu stii cind ii ploua sau cind ii soare, da' trebuie sa il iau ca atare...Eu am gasit o solutie f. simpla, pe ideea ca ii cheltui banii(sa nu ii mai cheltui!?!), ne-am separat cu banii, adica:imi da o parte de bani pentru copil-25%din salarul lui si inca o parte, cam tot pe atita, pt. mincare si taxe. Curentul il plateste separat, pe persoana.Si asa, el nu se simte...saracit si tu iti vezi de treaba. Mai lugu-lugu, ca asta e... si uite asa nu mai am discutii...Fa si tu o nebunie din cind in cind, o cina romantica, o hirjoneala neasteptata(pt. el!), cu lumina asa, mai stinsa-ce daca te-ai ingrasat?!ca...cu sexu'una-doua ii duci, ha-ha...tine si chestia asta o vreme. Incearca...
Rox,
Cred ca ar trebui sa încerci sa te abtii de la "lucruri bune", adica: nu-l mai rasfata, nu mai fi "papusa lui gonflabila", poarta-te asa cum el se poarta cu tine (sa vedem: lui îi place?) Încearca sa traiesti facând abstractie de el (stiu ca-i greu, dar cel putin încearca- poate da rezultate), ca si când el nu ar fi în casa; fa în asa fel încât sa ai timpul ocupat în permanenta, fie cu treburi gospodaresti, fie cu Maria. Daca cumva încearca sa vb cu tine, raspunde-i rece, scurt si la obiect, neuitându-te la el.
Poate da rezultate! Doamne ajuta sa dea! Pupici si sa mai dai cate un "semn de viata"!:)
Draga Roxana,
Si eu am fost exact in situatia ta. Suntem impreuna de 4 ani si pana acum doi ani cand a venit pe lume fetita noastra am fost foarte fericiti. Si eu am gresit la fel ca tine: nu l-am implicat pe sotul meu in treburile gospodariei si in cresterea copilului pentru ca mergea la serviciu si doream sa nu fie stresat. Acest lucru i-a data curaj si impresia ca numai el are nevoie de relaxare. Asa ca pana a facut fetita noastra 2 ani, pana acum doua luni, si sotul meu se comporta la fel ca al tau. Am incercat in cei doi ani sa-i vorbesc frumos, despre problemele mele si ale copilului si nu a dat rezultate. Zilnic venea acasa dupa 12 noaptea: dormea, manca si pleca la serviciu. Sambata si duminica se odihnea. Niciodata noi nu aveam program comun. Desigur, in discutiile noastre eu eram de vina: nu l-am lasat sa se implice in cresterea copilului era motto-ul lui. Acum doua luni mi-am schimbat viziunea: nu i-am mai facut mancare, nu i-am mai calcat, nu i-am mai facut curatenie in camera lui, de ziua lui am "uitat" sa-i spun macar "La multi ani!", am plecat cu copilul din casa fara sa-l mai informez ce facem. Acest fapt l-a infuriat o vreme, fapt pentru care venea acasa spre dimineata. Asa a procedat doua saptamani. In acest timp am cheltuit bani numai cu mine si cu fetita. Nu i-am reprosat nimic in acest rastimp. Pana intr-o zi cand a venit acasa dimineata la ora 7. Atucni, am pus mana pe telefon, de fata cu el, am sunat-o pe mama lui si am invitat-o sa ma invete cum sa ma port cu fiul ei, pentru ca ea il cunoaste mai bine decat mine. I-am povestit viata noastra in decurs de doi ani, dupa ce s-a nascut copilul si i-am spus ca eu nu mai pot sa-l stapanesc pe sotul meu dupa ce iese pe usa afara. Desigur, i-am spus ca vreau sa stie de la mine ca eu nu mai vreau sa-l tin, desi il iubesc si fetita noastra ii cere atentie, pentru ca nu are timp pentru noi, ci numai pentru prietenii lui. Am rugat-o sa ma ajute sa-i fac bagajul si sa-l ia acasa, pana ce el se va hotara cu cine ramane: cu familia lui sau cu prietenii. In acest moment, el a spus ca ne iubeste pe amandoua si ca nu are familie de lasat. Dupa mai multe discutii in trei, a hotarat ca ii lasa in pace pe prieteni, in favoarea noastra. Si iata ca sunt doua luni, si stotul meu, in sfarsit, face parte din familie: face piata, ia copilul de la femeia care il tine ziua ( si eu lucrez decat avea fetita 11 luni), a facut curatenie in toata casa (inclusiv a varuit, a pus termopan). Vreau sa stii Roxana ca noi nu am dus grija zilei de maine: in doi ani ne-am cumparat apartament cu doua camere, l-am mobilat, am pus termopan si am schimbat toate usile din casa. Ii place confortul sotului meu, dar si sa se relaxeze fara noi. Eu asa am procedat: i-am spus ca nu vreau nimic: mie nu-mi trebuie o casa si un sot de dragul de a fi maritata. Daca tot sunt singura cu el, atunci i-am spus ca m-am hotarat sa fiu singura intra-devar. Desigur, fetita ramanea la mine. Aceasta hotarare a mea "l-a trezit". Stiu ca ma iubea si ma iubeste si ca-si iubeste si copilul, dar nu era hotarat: sa fie in familie sau cu prietenii. Eu nu iti pot da ca sfat sa faci la fel ca mine. Poate ca nu va fi bine. Tu il cunosti mai bine pe sotul tau si ar trebui sa gasesti singura solutia. Nimeni nu te va ajuta: nici psihologul, nici parintii, nici prietenii, nici dusmanii. Numai tu impreuna cu el puteti sa va rezolvati problema. Succes! Lenuta
draga roxana, din pacate ma regasesc in povestea ta atat de mult incat a fost socant la inceput sa citesc gandindu-ma ca a scris de fapt cineva in numele meu! Nu cred ca trebuie sa te lasi influentata de ce zice unul sau altul sau sa ceri pareri... pt ca oamenii te vor judeca mult mai aspru decat poti sa crezi, iar de fapt realitatea este undeva departe, si sfaturile altora pot fi de prisos. Ma gandesc la tine asa cum ma gandesc si la mine dar sincera sa fiu la mine sa ajuns cam prea departe, mai departe decat la tine, certurile degenerand in adevarate scandaluri in care imi era frica chiar sa fiu si pocnita.... si sper sa nu fie asa si la tine... Sunt multe lucruri comune, inclusiv la faza cu "papusa gonflabila" si altele cum sunt criticile si remarcile usturatoare... dar iti repet, la noi s-a ajuns mult mai departe!!!! Crede-ma ca imi e greu sa-mi deschid inima aici in fata tuturor, dar daca crezi ca vrei sa vb despre noi mai in amanunt poti sa-mi trimiti un email si as fi bucuroasa sa am cu cine comunica, cineva care e intr-o situatie asemanatoare cu a mea.
Nu stiu daca pot sa-ti spun ca am trecut prin situatia ta ,pentru ca nici o situatie nu este la fel cu cealalta si am reusi sa invatam din greselile altora , n-am mai proceda in acelasi mod .Ce pot spune ...lipsa de comunicare dintre doua persoana ,doua persoana care se presupune ca formeaza o familie,duce la destramarea ei.Asta este logic ,dar exista persoane cu care nu poti discuta ,in deosebi barbatii.Vorbesti ce vorbesti si iti dai seama ca de fapt vorbesti singur ,asta te dezgusta si usor ,usor o lasi balta .La fel si cu psihologul.Mergi acolo ,unde baza se pune pe sinceritate .Analiza raspunsurilorduce la rezultat,ce se bazeaza pe adevar sau minciuna .Poti sti cu adevarat ce gandeste un om daca el nu vrea sa sti.Tu iti formezi parerile dupa ce iti spune el .vechea vorba romaneasca ramane valabila *dragoste cu sila nu se face*nici macar atunci cand ai copil.Orice om are o singura viata pe care este dator sa o traiasca dar sa nu-ti inchipui ca alti barbati sunt plini de lapte si miere .Sunt deosebiti intre ei dar nu deosebiti pentru noi ,femeile .Incearca sa faci tot ce poti pentru familia ta ,dar ramai cu sira spinari pe verticala .Nesimtirea ,nepasarea ,lipsa de sensibilitate ,romantism sunt elemente definitori al caracterului masculin .
NU DISPERA > VIATA ESTE MINUNATA ORICUM
scuze ptr greselile gramaticale
PARCA MA VAD PE MINE IN SITUATIA TA.SI EU AM ALATURI DE MINE UN OM FOARTE DIFICIL CU CARE SIGUR NU M-AS FI CASATORIT DACA AS FI STIUT DINAINTE CUM SE VA SCHIMBA.ASTA IN CONDITIILE IN CARE NU FAC NICI UN LUCRU FARA SA MA GANDESC DE DOUA ORI.DAR POATE SI CONJUNCTURA TE FORTEAZA LA UN ANUMIT MOMENT DAT. TOTUSI E BINE SA TE GANDESTI LA O ALTERNATIVA BUNA PENTRU TINE IN PRIMUL RAND PT CA NUMAI ASA II VA FI BINE SI COPILULUI TAU.IN CEEA CE PRIVESTE FAPTUL CA EL TE CONSIDERA PE TINE NEBUNA SI NU INVERS MI SE INTIMPLA SI MIE SI EU REACTIONEZ VIOLENT(VORBE)SI STIU CA NU E BINE SI CA CEI DIN JUR II DAU LUI DREPTATE DAR PANA LA URMA NUMAI TU STII DE FAPT CE SE INTAMPLA INTRE VOI SI DECI ESTI SINGURA IN MASURA SA IEI O HOTARARE.ORICUM EU PERSONAL AM DESCOPERIT CU UIMIRE CA MAI SUNT SI ALTE FEMEI IN SITUATIA MEA.EU PERSONAL NU STIU CAT VOI MAI REZISTA DAR CRED CA NU MULT PT CA VREAU SA FAC SI EU UN COPIL SI NU STIU DACA CU EL(SUNTEM CASATORITI DE 1 AN SI NE CUNOASTEM DE 3ANI 1/2)!BAFTA!
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 18 comentarii
Buna,si eu traiesc aceeasi dilema: Sa divorte sau nu? Am 34 de ani,el e mai mare cu 6 ani.Suntem impreuna de 17 ani aproape.Toti ne invidiau relatia.Dupa multi ani,a venit si copilul,o fetita care acum are 1 an si 3 luni.Situatia s a schimbat cu cateva luni inainte de nasterea ei din pricina certurilor care ulterior aveau sa devina scandaluri .Comportamentul lui lasa de dorit,nu ma baga in seama decat atunci cand are nevoie,zgarcit,si arogant.Bineinteles ca el e sfant iar eu cea rea.Pentru orice da vina pe mine.Nu il mai suport dar il iubesc! A profitat la maxim de faptul ca nu il retineam la nimic,ca taceam de multe ori cand tipa fara motiv doar ca sa nu ne certam.Acum,am strans atata furie pe el ca nu il mai suport.Reactionez la orice impuls gresit din partea lui.E genul din partea caruia te poti astepta la gesturi urate oricand dar ceva frumos foarte rar sau deloc.Astept sa vad daca se poate repara cv iar daca nu,divortez.
buna 21 de ani si am si eu o problema cu sotul meu si nu stiu ce sa mai fac avem 2 copiii inpreuna unul de 4 ani si cel mic 3 luni.stam in chirie si el nu lucreaza dar ne ajuta sora lui cu bani cat poate si ea eu am indemnizatie crestere copil pana la 2 ani.Problema este ca el joaca jocuri de noroc,bea ,fumeaza daca ii zic sa stea cu copiii sa ma duc pana la magazin trebuie sa vin repede daca nu se enerveaza zice ca ma duc dupa ....... eu nu beau. fumez Nu miam mai cumparat haine de cel putin de 2 ani ca sa aibe copiii mancare si el cheltuie pe luna numai tigarile 400 lei si la jocuri de noroc tot ce prinde.Eu nu pot sa il trimit sa plateasca gaz curent,ceva ca se baga cu ei la jocuri nu am unpic de baza in el cu copiii nu sta mai mult de o ora.toata ziua ii plecat de acasa sau deca este acasa sta toata ziua pe calculator.Nu stiu ce sa ma fac un sfat va rog eu mam gandit la divort dar nu am unde sa ma duc cu 2 copii eu tot am sperat ca se schimba dar nu .Nu se poate lasa de jocuri de noroc a zis ca nu poate.Mam mai gandit sa luam o pauza nu stiu ce sa mai fac eu nu mai pot sa fac singura tot el este in casa doar cu numele Va Multumesc :*
saut trec printro pertioada grea si eu sunt despartit de sotia me ade o luna si jumatate in mare ma gonit statea la mama ei dar problema e ca avem si un copil de 3 luni ama incercat sa ma impac cu ea dar nu vrea motivul este mama ei nu ma vrea ce sa fac? sunt disperat numa i pot trai fara ea
buna, daca imi permiti un mic sfat .........am fost si sunt oarecum in aceeasi situatie sau poate un pic mai avansata situatia.....Decizia mea a fost sa divortez si....am divortat de acum 8 luni regrete .....enorme inca nu mi-am revenit si nu stiu daca o sa imi revin curand....sfatul meu este ca decizia sa nu fie pripita..incearca sa afli ce se intampla mai intai si fa tot posibilul sa iti salvezi casnicia si doar dupa ce ai incercat totul abia atunci poti fi sigura ca asta este singura sansa pentru tine....Eu nu am facut-o nu am dat nici o sansa casniciei mele si nu o sa ma pot impaca cu asta..
Divortul este o problema foarte mare care afecteaza starea mentala la toti membrii familiei. Din pacate in marea majoritate a cazurilor acesta intervine datorita stressului cotidian si lipsei relatiilor de comunicare. De obicei femeile sunt cele care incearca sa renunte la casatorie deoarece in viata lor fie apare un altul fie apare acea dorinta de libertate, daca la inceput isi doreau sa fie dominate, supuse si fidele acest lucru dispare cu timpul si ele vor sa fie cele care tin fraiele in maini.Insa nu inteleg un singur lucru ca cei barbati care le fac complimente si le promit marea cu sarea nu vor decat sa le aiba in asternuturile lor.Multe femei fac aceasta greseala sa creada in aceste cuvinte dar ulterior se inseala amrnic.Eu nu vreau sa afirm ca barbatii sunt niste sfinti, din pacate si eu trec prin aceste momente dificile am si o fetita de 7 anisori de care mi se rupe inima. Daca la inceput am stabilit de comun acord sa divortam fara sa ne improscam inutil cu noroi deoarece greseli si scapari am mai avut amindoi se pare ca in acte cel putin pina acuma eu sunt cel vinovat in totalitate si toate mi se imputa numai mie. Sunt familii care si-ar putea reface familia in aceiasi formula ca si inainte dar datorita dorintei de a face pe unul din parteneri vinovat total nu mai gasesc o cale comuna , sunt pur si simplu scarbiti de cata ura si minciuna ascunde un divort.Dar cel mai tragic este faptul ca din aceste divorturi copii sunt cei invansi in fapt si ei vor fi stigmatizati pe viata. Nu stiu ce sa mai cred ce sa mai spun si in cazul nostru de divort dar un lucru este cert aceste probleme apar mai devreme sau mai tarziu cred la toata lumea si trebuie incercat din rasputeri sa facem ca lucrurile sa ia o intorsatura favorabila copilului si dezvoltarii sale.
Sincer Eu nu mai stiu ce sa cred. Pana de curand nici nu ma-m gandit ca o sa ajung vrodata sa citesc forumuri cu despartiri,divorturi,certuri ,si asa mai departe.O sa va spun si eu povestea mea. poate si motivul care ma adus aici.In urma cu 2 ani am cunoscut o fata .. initial in ideea nebuna de a avea o prietena nimic special pe moment ,arata bine era simpatica si vorbea frumos.A trecut alaturi de ea aproape jumatate de an in care mi-a zis de la inceput ca ea nu poate avea copii.Pe atunci nici nu mi sa parut o problema era exact ce cautasem la momentul acela .Imi spunea ca Sunt singura persoana care O face sa fie cu adevarat fericita.pentru prima data in viata ei.Mai avuse vro 3-4 relatii destul de lungi inainte.Eram totul pentru ea Si intradevar ma facea sa ma simnt Iubit.Cam in aceasta perioada intr-o seara dupa o noapte de dragoste Mi-a dat o veste ..Ca e insarcinata in aproape 3 luni,si ca ea ar vrea sa il pastram.Tot ce mi-a venit in minte atunci a fost sa ii spun NU NU NU.nu eram convins ca pot sa am un copil.a facut avort intr-un final si lucrurile au continuat sa mearga frumos Dupa aproximativ 1 an de cand eram impreuna ne-am mutat impreuna .Am avut si greutati cum ar fi banii dar peste toate eram fericitii iar eu inceapeam sa cred ca Ea e totul pentru mine.Incepeam sa cred ca merita tot .vorbeam faceam planuri de casatorie de copii .iar ea tot imi zicea ca vrea un copil mai repede decat ii ziceam eu. adica cam in 2 ani de cand ne-am mutat impreunaA mai trecut 1 an .ea era seara de seara acasa.nu iesea nicaieri fara mine.nici eu fara ea. in decembrie inainte de craciun mi-a zis ca se duce sa doarma vro 2 zile la mama ei ca ii vine si sora si vor sa fie impreuna. mi sa parut okVineri inainte de craciun vine acasa si imi povesteste ca nu a fost la maicasa Cu o seara in urma ci la o prietena ..Am crezut-0 pentru ca niciodata nu ma mintit.Incepuse sa ascunda telefonul,primea tot felul de mesaje si nu vroia sa imi zica ce e cu ele.Pe 2 ianuarie am aflat de la persoana care zicea ea ca a fost ca ea nu a fost acolo atunci. Eram nervos stresat gelos .oricum poti sa spui mam certat cu ea.rau cu scandal de fata cu parintii ei si asa mai departe.Pe 3 ianuarie ma chemat acasa sa ne impacam ..Am fost acolo si totul parea ok. pana seara cand in loc sa vina acasa de la munca lipseste tooata noaptea .nu raspundea la telefon. Eram inebunit deja. pe 4 a venit acasa. iar certuri explicatii . ii ceream doar sa imi zica ce Se intampla. Nu vroia sa imi vorbeasca.Singurul lucru care mi la zis e de copilul care la pierdut cu mine.dupa vro 2 zile ne-am impacat din nou. O noapte de dragoste iar discutii iar planuri.in jur de jumatate lunii imi spune ca e posibil sa Fie insarcinata din nou. Eram fericit sincer chiar daca incercam sa aman acest copil Nu ma deranjat sa stiu ca as putea avea unul acum. fericirea nu a tinut mult pentru ca ma intrebat
draga roxi;am citit tot si mi se intimpla si mie la fel.sint casatorita de7 ani si am o fetitade2 ani.am statla curte dupa ce a decedat mama lui ne-am muat la bloc,schimbindu-se radical.s-a luat de bautura cu anturajul,m-a gonit din casa fara fata dand-o la o matusa suparat fiind ca de ce i-am zis sa nu mai bea si ca face ce vrea in casa lui.nu vreau sa stiti ce a fost in sufletul meu.am vru sa dau divort.dupa 3 zile ne-amimpacat dartot bea.
Eu sunt despartita de sotul meu de cca 1 luna.Avem 2 copii(10 respectiv 7 ani).El si-a gasit linistea si sustinerea morala langa alta femeie.De fapt, s-au despartit ambele familii, numai ca noi nu am divortat inca. Am fost impreuna 18 ani.Eu nu am fost niciodata singura.Acum imi e foarte greu singura, adica fara el. Ii am pe copii, pe parintii si fratele meu, pe prietene, dar nu am incredere in mine. Mie frica de viitorul meu si al copiilor.Mie frica de socul pe care-l vor avea in toamna, cand incepe scoala si ei vor veni in Bucuresti.Poate ma sfatuiti cum sa trec peste acest prag din viata mea.Va multumesc
DRAGA ROXANA, TI-AM CITI PASURILE, SI VREAU SA-TI SPUN CA SUNT IN ACEEASI SITUATIE CU TINE. AM NASCUT ACUM 3 LUNI O FETITA: MARIA, O DULCEATA, DAR NUMAI EU MI-AM DORIT ACEST COPIL, PENTRU A FI UN LIANT AL CASNICIEI NOASTRE (SUNTEM CASATORITI DE 10 ANI), CARE MI SE PAREA CA NU MAI E LA FEL DE "FURTUNOASA" CA LA INCEPUT. IN TRIMPUL SARCINII AM PUS 30 DE KG, DIN CARE AM DAT JOS ABIA 10KG. INAINTE ARATAM BINE: 1.75M SI 62 DE KG SI DUPA NASTERE SOTUL MEU A INCEPUT SA-MI REPROSEZE CA SUNT GRASA, CA EL NU SI-A DORIT COPII, DESI O IUBESTE FOARTE MULT PE CEA MICA, CA ACUM SUNT NERVOASA SI NU-MI AJUNGE TIMPUL , CA MA PLANG MEREU CA NU POT FACE UNA SAU ALTA DIN CAUZA LUI BB CARE-MI MANANCA TOT TIMPUL, ETC, ETC. IN CONCLUZIE, SE POARTA CU MINE LA FEL CUM AI RELATAT CA SE POARTA SOTUL TAU CU TINE. vREAU SA-TI SPUN CA AM INCEPUT SA FAC CURA DE SLABIRE, DESI ALAPTEZ, DAR AM MAI FACUT UN LUCRU CARE LA PUS PE GANDURI SI PE CARE TI-L RECOMAND: FA-L GELOS. I-AM SPUS CA SUNT O MULTIME DE BARBATI CARE PREFERA FEMEILE PLINUTE, SI CA DESI MAI AM 20 DE KG DE DAT JOS, LA INALTIMEA MEA, ARAT DESTUL DE BINE, SI DOAR EL INCEARCA SA MA FACA SA MA SIMT COMPLEXATA, ETC. L-AM FACUT SA CREADA CA MA SIMT FOARTE BINE IN PIELEA MEA ASA CUM ARAT ACUM SI CHIAR DACA MA ENERVEAZA SI MA CERT CU EL, DACA VREA SA NE DESPARTIM (PT CA DISCUTASEM ACEASTA VARIANTA INAINTE DE A RAMANE INSARCINATA)EU VOI GASI UN BARBAT CU CARE SA-MI IMPART VIATA. IN CONCLUZIE INCEARCA SA-L FACI GELOS, POATE DA REZULTATE, INCA NU-I MAI PRONUNTA CUVANTUL DIVORT SAU DESPARTIRE. ARATA-I CA ESTI O MAMICA FRUMOASA, SI DORITA SI DE ALTII, CHIAR DACA NUMAI NOI STIM CE ESTE IN INIMILE NOASTRE. SUCCES
Draga Roxi, parca tu esti...eu...Si al meu barbat e ca al tau, nu stii cind ii ploua sau cind ii soare, da' trebuie sa il iau ca atare...Eu am gasit o solutie f. simpla, pe ideea ca ii cheltui banii(sa nu ii mai cheltui!?!), ne-am separat cu banii, adica:imi da o parte de bani pentru copil-25%din salarul lui si inca o parte, cam tot pe atita, pt. mincare si taxe. Curentul il plateste separat, pe persoana.Si asa, el nu se simte...saracit si tu iti vezi de treaba. Mai lugu-lugu, ca asta e... si uite asa nu mai am discutii...Fa si tu o nebunie din cind in cind, o cina romantica, o hirjoneala neasteptata(pt. el!), cu lumina asa, mai stinsa-ce daca te-ai ingrasat?!ca...cu sexu'una-doua ii duci, ha-ha...tine si chestia asta o vreme. Incearca...
Rox, Cred ca ar trebui sa încerci sa te abtii de la "lucruri bune", adica: nu-l mai rasfata, nu mai fi "papusa lui gonflabila", poarta-te asa cum el se poarta cu tine (sa vedem: lui îi place?) Încearca sa traiesti facând abstractie de el (stiu ca-i greu, dar cel putin încearca- poate da rezultate), ca si când el nu ar fi în casa; fa în asa fel încât sa ai timpul ocupat în permanenta, fie cu treburi gospodaresti, fie cu Maria. Daca cumva încearca sa vb cu tine, raspunde-i rece, scurt si la obiect, neuitându-te la el. Poate da rezultate! Doamne ajuta sa dea! Pupici si sa mai dai cate un "semn de viata"!:)
Draga Roxana, Si eu am fost exact in situatia ta. Suntem impreuna de 4 ani si pana acum doi ani cand a venit pe lume fetita noastra am fost foarte fericiti. Si eu am gresit la fel ca tine: nu l-am implicat pe sotul meu in treburile gospodariei si in cresterea copilului pentru ca mergea la serviciu si doream sa nu fie stresat. Acest lucru i-a data curaj si impresia ca numai el are nevoie de relaxare. Asa ca pana a facut fetita noastra 2 ani, pana acum doua luni, si sotul meu se comporta la fel ca al tau. Am incercat in cei doi ani sa-i vorbesc frumos, despre problemele mele si ale copilului si nu a dat rezultate. Zilnic venea acasa dupa 12 noaptea: dormea, manca si pleca la serviciu. Sambata si duminica se odihnea. Niciodata noi nu aveam program comun. Desigur, in discutiile noastre eu eram de vina: nu l-am lasat sa se implice in cresterea copilului era motto-ul lui. Acum doua luni mi-am schimbat viziunea: nu i-am mai facut mancare, nu i-am mai calcat, nu i-am mai facut curatenie in camera lui, de ziua lui am "uitat" sa-i spun macar "La multi ani!", am plecat cu copilul din casa fara sa-l mai informez ce facem. Acest fapt l-a infuriat o vreme, fapt pentru care venea acasa spre dimineata. Asa a procedat doua saptamani. In acest timp am cheltuit bani numai cu mine si cu fetita. Nu i-am reprosat nimic in acest rastimp. Pana intr-o zi cand a venit acasa dimineata la ora 7. Atucni, am pus mana pe telefon, de fata cu el, am sunat-o pe mama lui si am invitat-o sa ma invete cum sa ma port cu fiul ei, pentru ca ea il cunoaste mai bine decat mine. I-am povestit viata noastra in decurs de doi ani, dupa ce s-a nascut copilul si i-am spus ca eu nu mai pot sa-l stapanesc pe sotul meu dupa ce iese pe usa afara. Desigur, i-am spus ca vreau sa stie de la mine ca eu nu mai vreau sa-l tin, desi il iubesc si fetita noastra ii cere atentie, pentru ca nu are timp pentru noi, ci numai pentru prietenii lui. Am rugat-o sa ma ajute sa-i fac bagajul si sa-l ia acasa, pana ce el se va hotara cu cine ramane: cu familia lui sau cu prietenii. In acest moment, el a spus ca ne iubeste pe amandoua si ca nu are familie de lasat. Dupa mai multe discutii in trei, a hotarat ca ii lasa in pace pe prieteni, in favoarea noastra. Si iata ca sunt doua luni, si stotul meu, in sfarsit, face parte din familie: face piata, ia copilul de la femeia care il tine ziua ( si eu lucrez decat avea fetita 11 luni), a facut curatenie in toata casa (inclusiv a varuit, a pus termopan). Vreau sa stii Roxana ca noi nu am dus grija zilei de maine: in doi ani ne-am cumparat apartament cu doua camere, l-am mobilat, am pus termopan si am schimbat toate usile din casa. Ii place confortul sotului meu, dar si sa se relaxeze fara noi. Eu asa am procedat: i-am spus ca nu vreau nimic: mie nu-mi trebuie o casa si un sot de dragul de a fi maritata. Daca tot sunt singura cu el, atunci i-am spus ca m-am hotarat sa fiu singura intra-devar. Desigur, fetita ramanea la mine. Aceasta hotarare a mea "l-a trezit". Stiu ca ma iubea si ma iubeste si ca-si iubeste si copilul, dar nu era hotarat: sa fie in familie sau cu prietenii. Eu nu iti pot da ca sfat sa faci la fel ca mine. Poate ca nu va fi bine. Tu il cunosti mai bine pe sotul tau si ar trebui sa gasesti singura solutia. Nimeni nu te va ajuta: nici psihologul, nici parintii, nici prietenii, nici dusmanii. Numai tu impreuna cu el puteti sa va rezolvati problema. Succes! Lenuta
draga roxana, din pacate ma regasesc in povestea ta atat de mult incat a fost socant la inceput sa citesc gandindu-ma ca a scris de fapt cineva in numele meu! Nu cred ca trebuie sa te lasi influentata de ce zice unul sau altul sau sa ceri pareri... pt ca oamenii te vor judeca mult mai aspru decat poti sa crezi, iar de fapt realitatea este undeva departe, si sfaturile altora pot fi de prisos. Ma gandesc la tine asa cum ma gandesc si la mine dar sincera sa fiu la mine sa ajuns cam prea departe, mai departe decat la tine, certurile degenerand in adevarate scandaluri in care imi era frica chiar sa fiu si pocnita.... si sper sa nu fie asa si la tine... Sunt multe lucruri comune, inclusiv la faza cu "papusa gonflabila" si altele cum sunt criticile si remarcile usturatoare... dar iti repet, la noi s-a ajuns mult mai departe!!!! Crede-ma ca imi e greu sa-mi deschid inima aici in fata tuturor, dar daca crezi ca vrei sa vb despre noi mai in amanunt poti sa-mi trimiti un email si as fi bucuroasa sa am cu cine comunica, cineva care e intr-o situatie asemanatoare cu a mea.
Nu stiu daca pot sa-ti spun ca am trecut prin situatia ta ,pentru ca nici o situatie nu este la fel cu cealalta si am reusi sa invatam din greselile altora , n-am mai proceda in acelasi mod .Ce pot spune ...lipsa de comunicare dintre doua persoana ,doua persoana care se presupune ca formeaza o familie,duce la destramarea ei.Asta este logic ,dar exista persoane cu care nu poti discuta ,in deosebi barbatii.Vorbesti ce vorbesti si iti dai seama ca de fapt vorbesti singur ,asta te dezgusta si usor ,usor o lasi balta .La fel si cu psihologul.Mergi acolo ,unde baza se pune pe sinceritate .Analiza raspunsurilorduce la rezultat,ce se bazeaza pe adevar sau minciuna .Poti sti cu adevarat ce gandeste un om daca el nu vrea sa sti.Tu iti formezi parerile dupa ce iti spune el .vechea vorba romaneasca ramane valabila *dragoste cu sila nu se face*nici macar atunci cand ai copil.Orice om are o singura viata pe care este dator sa o traiasca dar sa nu-ti inchipui ca alti barbati sunt plini de lapte si miere .Sunt deosebiti intre ei dar nu deosebiti pentru noi ,femeile .Incearca sa faci tot ce poti pentru familia ta ,dar ramai cu sira spinari pe verticala .Nesimtirea ,nepasarea ,lipsa de sensibilitate ,romantism sunt elemente definitori al caracterului masculin . NU DISPERA > VIATA ESTE MINUNATA ORICUM scuze ptr greselile gramaticale
PARCA MA VAD PE MINE IN SITUATIA TA.SI EU AM ALATURI DE MINE UN OM FOARTE DIFICIL CU CARE SIGUR NU M-AS FI CASATORIT DACA AS FI STIUT DINAINTE CUM SE VA SCHIMBA.ASTA IN CONDITIILE IN CARE NU FAC NICI UN LUCRU FARA SA MA GANDESC DE DOUA ORI.DAR POATE SI CONJUNCTURA TE FORTEAZA LA UN ANUMIT MOMENT DAT. TOTUSI E BINE SA TE GANDESTI LA O ALTERNATIVA BUNA PENTRU TINE IN PRIMUL RAND PT CA NUMAI ASA II VA FI BINE SI COPILULUI TAU.IN CEEA CE PRIVESTE FAPTUL CA EL TE CONSIDERA PE TINE NEBUNA SI NU INVERS MI SE INTIMPLA SI MIE SI EU REACTIONEZ VIOLENT(VORBE)SI STIU CA NU E BINE SI CA CEI DIN JUR II DAU LUI DREPTATE DAR PANA LA URMA NUMAI TU STII DE FAPT CE SE INTAMPLA INTRE VOI SI DECI ESTI SINGURA IN MASURA SA IEI O HOTARARE.ORICUM EU PERSONAL AM DESCOPERIT CU UIMIRE CA MAI SUNT SI ALTE FEMEI IN SITUATIA MEA.EU PERSONAL NU STIU CAT VOI MAI REZISTA DAR CRED CA NU MULT PT CA VREAU SA FAC SI EU UN COPIL SI NU STIU DACA CU EL(SUNTEM CASATORITI DE 1 AN SI NE CUNOASTEM DE 3ANI 1/2)!BAFTA!
Scrie un comentariu