Esti ceva mai norocoasa decit mine:))). E o oarecare coincidenta intre noi. Si eu am 26 de ani, iar sotul meu este in America acum. Deocamdata el este acolo si eu aici, dar speram ca nu pentru mult timp (in curind isi va lua cetatenia) si vom putea sa fim si noi impreuna zi de zi. De ce spun ca esti norocoasa? Pentru mai multe motive: una...ca esti cu sotul tau-si a doua...ca esti insarcinata. In septembrie am ramas si eu insarcinata dar am pierdut copilul. Sotul meu, care are si el 42 de ani a fost in culmea bucuriei. Nu mai zic de mine, care iubesc copiii la nebunie si imi doresc enorm un copil. Problema e ca nu am stiut ca am ramas insarcinata si am facut un tratament si cred ca din cauza acestui tratament am pierdut copilul. Cind m-am dus la doctor doctorita mi-a spus ca daca vreau pot sa fac echografie, dar nu poate s imi spuna decit daca copilul e mort sau e viu, dar ca nu ma sfatuieste sa pastrez copilul pentru ca se poate naste cu malformatii. Deja eram in stadiul de iminenta de avort si puteam sa fac tratament dar doctorita mi-a spus ca nu garanteaza ca nu pierd copilul prin luna a 4-a. Asa ca a trebuit sa fac avort, cu toate ca pentru mine nu se cheama avort pentru ca imi doream enorm copilul. Problema mai e ca am niste chisturi pe ovare si mi s-a recomandat tratament si 6 luni sa nu ramin insarcinata dupa chiuretaj. Suferinta a fost mare dar am reusit sa trecem peste ea, ajutindu-ne reciproc. Am sa incerc sa ramin insarcinata pentru ca ne dorim un copil enorm de mult chiar daca nu sint decit 4 luni de la chiuretaj. Speram sa fie totul bine si sa nu fie complicatii. Citeodata va invidiez pentru ca sinteti mamici:))), dar sper ca voi fi si eu cit mai repede in situatia voastra. Mi-e frica si mie de nastere, dar cum trec si alte femei prin asta, voi trece si eu.
Draga SP,Daca ai nevoie sa comunici cu o alta noua mamica iti stau la dispozitie. Sint de 9 ani in Canada Montréal, si pe 17 ianuarie 2001 am nascuta o fetita minumata care imi lumneaza existenta. Ca si tine nu il am decit pe sotul meu aici. Ai curaj si gindestete ca acest prunc iti va aduce atita fericire incit inegrarea ta in societatea canadiana se va face mult mai usor.Poti sa ma contactezi prin e-mail. Eu termin conceiul in ianuarie (din pacate. Este una din perioadele cele mai fericite care le-am trait decind sint pa meleaguri straine.Mult curaj si astept sa ma contactezi.Gabriela
Hej,
Parerea mea este ca tu sa faci ceea ce simti chiar daca sotul tau sau doctorii insista ca tu sa nasti normal. Daca tu simti ca nu poti sa nasti normal nu o face. Eu am ales de la bun inceput cezariana deoarece am simtit ca nu pot face fata unei nasteri normale pt.ca
m-am simtit foarte rau pe toata perioada sarcinii. Sotul meu a insistat sa nasc normal si deasemenea si doctora dar eu nu am vrut si pina la urma a fost chiar foarte bine deoarece fiul meu a avut aproape 4 kg si a fost destul de mare pentru prima sarcina iar acum este un strengar de 1 an si 4 luni, este foarte sanatos, energic iar eu nu am nici o problema dupa aceasta cezariana. Bineinteles ca atunci cind am facut cezariana am ales anestezia epiduirala si in felul acesta am putut sa-mi tin puiul in brate. Sa stii ca nu este necesar ca sa te chinuiesti mai mult decit trebuie ci alege varianta cea mai convenabila pentru tine iar de la 26 de ani(pt. prima nastere)in sus tesuturile nu mai sint asa cum le aveai la 18 ani ca sa nasti mai usor, si
intr-un caz si in altul exista riscuri pe care nu le poti stii dinainte. Vezi cum evolueaza sarcina si cum te vei simti pe tot parcursul acesteia si atunci vei stii ce metoda vei aplica ca sa-ti fie tie bine si copilului si nu ce le convine altora. Ceea ce m-a determinat sa fac cezariana a fost faptul ca nu am vrut sa ma chinuiesc mai mult decit era necesar atunci cind intervin complicatii in timpul unei nasteri normale si apoi medicii recurg la o cezariana in urgenta si niciodata nu stii cum taie si apoi copilul poate sa ramina handicapat pe tot restul vietii. Este destul de greu si asa ca sa cresti un copil sanatos dar pai un copil cu un handicap iar banii care ii primesti de la stat pentru asta nu valoreaza nimic in comparatie cu ceea ce ai de suferit tu si copilul. Si ultima idee, nici o experienta a nasterii pe care a avut-o o femeie
de-alungul timpurilor nu se poate aplica in cazul tau, fiecare femeie este un unicat si nu se poate aplica la mine sau la o alta, de aceea este bine ca tu sa decizi ce este bine sa faci in cazul tau. Iti urez succes. Scrie-mi pe e-mail si dupa aceea putem vorbi la telefon, mi-ar face placere...
N-am facut niciodata o cezariana. Am nascut la Bv, acum 2 ani si jumatate, iar copilul a fost in salonul micutzilor care se nascusera prin cezariana. Ce stiu este ca eu, care am nascut normal, fara anestezie, aveam amintiri, stiam cum a tzipat fiul meu, stiam ce minutze superbe avea cind mi l-au lasat la 2 minute dupa nastere, in bratze. Stiam multe lucruri despre el, celelalte nu stiau nimic. In plus, ele erau operate, le durea ceva mereu, o luna s-au vaicarit cele citeva pe care le stiam personal...Sigur,n-a fost o bucurie, dpdv fizic, nasterea. Dar totul a trecut in trei secunde dupa ce s-a terminat. O sa mai fac si eu un copil, sper sa-l nasc in Canada, venim si noi la Mtl. in citeva luni, pote te mai prind insarcinata, daca nu cu bebelutzul deja in bratze... Sint sigura ca in Ca. nasterea, chiar si naturala, se face cu anestezie epidurala. Si atunici durerea se duce si nu mai ramine decit bucuria de a-l stii pe micutz din prima secunda in care a venit pe lume... cu drag, Simona. Daca vrei sa-mi scriii, te rog.
Nu stiu daca aste necesar sa nasti prin operatie cezariana.Daca stai sa te gandesti, femeile nasc de mii de ani si au facut-o in conditii mult mai dificile decat pana acum.Eu am doi copii, doua experiente de nastere diferite.Oricum dupa a doua nastere am stiu ca daca vreodata voi mai avea un copil (ceea ce nu cred), nu voi naste fara anestezie epidurala. Pentru mine a fost f. bine. Poate ca ar trebui sa iei in considerare si aceasta alternativa.NU vei fii adormita, dar nu vei simti nimic.
Si nu-ti fa probleme pentru echivalare de studii , etc. Toate la timpul lor. Eu am fost in aceeasi situtie, si dupa mai putin de 1 an si jumatate de la nasterea celui de-al doilea copil, toate s-au aranjat f. bine.
Poti sa imi scrii pe e-mail daca pot sa te ajut cu ceva
Good luck!
Draga S.P. si eu sint in Montreal, ca si tine,numai ca de 8 ani. Am un baietel si o fetia. Baiatul l-am nascut in Romania (are 10 ani), iar fetita are numai 7 luni.
Ce vreau sa-ti spun este ca cele doua nasteri au fost cele mai frumoase experiente din viata mea. Cind am nascut baiatul, acum 10 ani, aveam 23 de ani, totul a decurs normal, fara probleme, de la prima contractie si pina la expulzie totul a durat 8 ore.
La nasterea fetitei (anul acesta, in aprilie la Spitalul Royal Victoria, la Montreal)a fost si mai usor. A fost o nastere indusa (provocata), cu epidural (cind aveam deja dilatare 8) si crede-ma ca am nascut-o usor, mai ales ca sotul meu era alaturi de mine si m-a sustinut pe toata durata travaliului.
Ce vreau sa-ti spun, nu-ti fie teama, o sa fie totul bine, o sa vezi,ai incredere in corpul tau! Esti tinara, de ce sa pornesti la drum cu ideea cezarianei? Cezariana e o interventie de urgenta sau care se face in cazuri cu totul speciale, de ce sa nu experimentezi o nastere normala daca totul decurge normal? Dupa nasterea normala iti poti relua activitatile in zilele urmatoare (eu am inceput sa merg la gym din a doua saptamina), pe cind dupa cezariana, din cite am auzit si citit, nu te refaci asa de repede (totusi e o taietura pe burta). Ca sa nu mai vorbim de revenirea la formele de dinainte, care se face mult mai greu dupa o operatie cezariana decit dupa nastere vaginala.De asemeni, in cazul unei operatii cezariene trebuie sa prevezi un ajutor acasa pentru cel putin primele doua saptamini, ca singura nu stiu cum o poti scoate la capat... Daca vrei scrie-mi pe mail, eu sint in concediu de maternitate pina in aprilie 2002 si putem chiar vorbi la telefon. Astept mesajul tau!
Ai grija de tine si de bebe! Cu drag, Simona
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 21 comentarii
Esti ceva mai norocoasa decit mine:))). E o oarecare coincidenta intre noi. Si eu am 26 de ani, iar sotul meu este in America acum. Deocamdata el este acolo si eu aici, dar speram ca nu pentru mult timp (in curind isi va lua cetatenia) si vom putea sa fim si noi impreuna zi de zi. De ce spun ca esti norocoasa? Pentru mai multe motive: una...ca esti cu sotul tau-si a doua...ca esti insarcinata. In septembrie am ramas si eu insarcinata dar am pierdut copilul. Sotul meu, care are si el 42 de ani a fost in culmea bucuriei. Nu mai zic de mine, care iubesc copiii la nebunie si imi doresc enorm un copil. Problema e ca nu am stiut ca am ramas insarcinata si am facut un tratament si cred ca din cauza acestui tratament am pierdut copilul. Cind m-am dus la doctor doctorita mi-a spus ca daca vreau pot sa fac echografie, dar nu poate s imi spuna decit daca copilul e mort sau e viu, dar ca nu ma sfatuieste sa pastrez copilul pentru ca se poate naste cu malformatii. Deja eram in stadiul de iminenta de avort si puteam sa fac tratament dar doctorita mi-a spus ca nu garanteaza ca nu pierd copilul prin luna a 4-a. Asa ca a trebuit sa fac avort, cu toate ca pentru mine nu se cheama avort pentru ca imi doream enorm copilul. Problema mai e ca am niste chisturi pe ovare si mi s-a recomandat tratament si 6 luni sa nu ramin insarcinata dupa chiuretaj. Suferinta a fost mare dar am reusit sa trecem peste ea, ajutindu-ne reciproc. Am sa incerc sa ramin insarcinata pentru ca ne dorim un copil enorm de mult chiar daca nu sint decit 4 luni de la chiuretaj. Speram sa fie totul bine si sa nu fie complicatii. Citeodata va invidiez pentru ca sinteti mamici:))), dar sper ca voi fi si eu cit mai repede in situatia voastra. Mi-e frica si mie de nastere, dar cum trec si alte femei prin asta, voi trece si eu.
Draga SP,Daca ai nevoie sa comunici cu o alta noua mamica iti stau la dispozitie. Sint de 9 ani in Canada Montréal, si pe 17 ianuarie 2001 am nascuta o fetita minumata care imi lumneaza existenta. Ca si tine nu il am decit pe sotul meu aici. Ai curaj si gindestete ca acest prunc iti va aduce atita fericire incit inegrarea ta in societatea canadiana se va face mult mai usor.Poti sa ma contactezi prin e-mail. Eu termin conceiul in ianuarie (din pacate. Este una din perioadele cele mai fericite care le-am trait decind sint pa meleaguri straine.Mult curaj si astept sa ma contactezi.Gabriela
Hej, Parerea mea este ca tu sa faci ceea ce simti chiar daca sotul tau sau doctorii insista ca tu sa nasti normal. Daca tu simti ca nu poti sa nasti normal nu o face. Eu am ales de la bun inceput cezariana deoarece am simtit ca nu pot face fata unei nasteri normale pt.ca m-am simtit foarte rau pe toata perioada sarcinii. Sotul meu a insistat sa nasc normal si deasemenea si doctora dar eu nu am vrut si pina la urma a fost chiar foarte bine deoarece fiul meu a avut aproape 4 kg si a fost destul de mare pentru prima sarcina iar acum este un strengar de 1 an si 4 luni, este foarte sanatos, energic iar eu nu am nici o problema dupa aceasta cezariana. Bineinteles ca atunci cind am facut cezariana am ales anestezia epiduirala si in felul acesta am putut sa-mi tin puiul in brate. Sa stii ca nu este necesar ca sa te chinuiesti mai mult decit trebuie ci alege varianta cea mai convenabila pentru tine iar de la 26 de ani(pt. prima nastere)in sus tesuturile nu mai sint asa cum le aveai la 18 ani ca sa nasti mai usor, si intr-un caz si in altul exista riscuri pe care nu le poti stii dinainte. Vezi cum evolueaza sarcina si cum te vei simti pe tot parcursul acesteia si atunci vei stii ce metoda vei aplica ca sa-ti fie tie bine si copilului si nu ce le convine altora. Ceea ce m-a determinat sa fac cezariana a fost faptul ca nu am vrut sa ma chinuiesc mai mult decit era necesar atunci cind intervin complicatii in timpul unei nasteri normale si apoi medicii recurg la o cezariana in urgenta si niciodata nu stii cum taie si apoi copilul poate sa ramina handicapat pe tot restul vietii. Este destul de greu si asa ca sa cresti un copil sanatos dar pai un copil cu un handicap iar banii care ii primesti de la stat pentru asta nu valoreaza nimic in comparatie cu ceea ce ai de suferit tu si copilul. Si ultima idee, nici o experienta a nasterii pe care a avut-o o femeie de-alungul timpurilor nu se poate aplica in cazul tau, fiecare femeie este un unicat si nu se poate aplica la mine sau la o alta, de aceea este bine ca tu sa decizi ce este bine sa faci in cazul tau. Iti urez succes. Scrie-mi pe e-mail si dupa aceea putem vorbi la telefon, mi-ar face placere...
N-am facut niciodata o cezariana. Am nascut la Bv, acum 2 ani si jumatate, iar copilul a fost in salonul micutzilor care se nascusera prin cezariana. Ce stiu este ca eu, care am nascut normal, fara anestezie, aveam amintiri, stiam cum a tzipat fiul meu, stiam ce minutze superbe avea cind mi l-au lasat la 2 minute dupa nastere, in bratze. Stiam multe lucruri despre el, celelalte nu stiau nimic. In plus, ele erau operate, le durea ceva mereu, o luna s-au vaicarit cele citeva pe care le stiam personal...Sigur,n-a fost o bucurie, dpdv fizic, nasterea. Dar totul a trecut in trei secunde dupa ce s-a terminat. O sa mai fac si eu un copil, sper sa-l nasc in Canada, venim si noi la Mtl. in citeva luni, pote te mai prind insarcinata, daca nu cu bebelutzul deja in bratze... Sint sigura ca in Ca. nasterea, chiar si naturala, se face cu anestezie epidurala. Si atunici durerea se duce si nu mai ramine decit bucuria de a-l stii pe micutz din prima secunda in care a venit pe lume... cu drag, Simona. Daca vrei sa-mi scriii, te rog.
Nu stiu daca aste necesar sa nasti prin operatie cezariana.Daca stai sa te gandesti, femeile nasc de mii de ani si au facut-o in conditii mult mai dificile decat pana acum.Eu am doi copii, doua experiente de nastere diferite.Oricum dupa a doua nastere am stiu ca daca vreodata voi mai avea un copil (ceea ce nu cred), nu voi naste fara anestezie epidurala. Pentru mine a fost f. bine. Poate ca ar trebui sa iei in considerare si aceasta alternativa.NU vei fii adormita, dar nu vei simti nimic. Si nu-ti fa probleme pentru echivalare de studii , etc. Toate la timpul lor. Eu am fost in aceeasi situtie, si dupa mai putin de 1 an si jumatate de la nasterea celui de-al doilea copil, toate s-au aranjat f. bine. Poti sa imi scrii pe e-mail daca pot sa te ajut cu ceva Good luck!
Draga S.P. si eu sint in Montreal, ca si tine,numai ca de 8 ani. Am un baietel si o fetia. Baiatul l-am nascut in Romania (are 10 ani), iar fetita are numai 7 luni. Ce vreau sa-ti spun este ca cele doua nasteri au fost cele mai frumoase experiente din viata mea. Cind am nascut baiatul, acum 10 ani, aveam 23 de ani, totul a decurs normal, fara probleme, de la prima contractie si pina la expulzie totul a durat 8 ore. La nasterea fetitei (anul acesta, in aprilie la Spitalul Royal Victoria, la Montreal)a fost si mai usor. A fost o nastere indusa (provocata), cu epidural (cind aveam deja dilatare 8) si crede-ma ca am nascut-o usor, mai ales ca sotul meu era alaturi de mine si m-a sustinut pe toata durata travaliului. Ce vreau sa-ti spun, nu-ti fie teama, o sa fie totul bine, o sa vezi,ai incredere in corpul tau! Esti tinara, de ce sa pornesti la drum cu ideea cezarianei? Cezariana e o interventie de urgenta sau care se face in cazuri cu totul speciale, de ce sa nu experimentezi o nastere normala daca totul decurge normal? Dupa nasterea normala iti poti relua activitatile in zilele urmatoare (eu am inceput sa merg la gym din a doua saptamina), pe cind dupa cezariana, din cite am auzit si citit, nu te refaci asa de repede (totusi e o taietura pe burta). Ca sa nu mai vorbim de revenirea la formele de dinainte, care se face mult mai greu dupa o operatie cezariana decit dupa nastere vaginala.De asemeni, in cazul unei operatii cezariene trebuie sa prevezi un ajutor acasa pentru cel putin primele doua saptamini, ca singura nu stiu cum o poti scoate la capat... Daca vrei scrie-mi pe mail, eu sint in concediu de maternitate pina in aprilie 2002 si putem chiar vorbi la telefon. Astept mesajul tau! Ai grija de tine si de bebe! Cu drag, Simona
Scrie un comentariu