Ce spun ei ca e o femeie perfecta ...

0 | 23/7/2006

Femeia perfecta se descrie prin sentiment, se defineste prin ratiunea de a gasi optimul împreuna, se împlineste prin raspunsul la provocarile drumului.
Femeia perfecta nu spune totdeauna ceea ce vrei tu sa auzi, nu are totdeauna dreptate, dar de fiecare data stie sa îmbrace lucrurile în haina potrivita si sa ajunga la echilibru.

Femeile mele perfecte

“De ce-am crezut de-atâtea ori că-mi place-o floare dintr-atâtea flori?
De ce-am crezut că o iubesc şi-apoi găseam o altă floare cu foile mai moi
O, cât de largă-i lumea
iubind şi respirând, o caut şi o aflu fir după fir, pe rând”
(N. Labiş, “Confesiuni”)

Destinul a făcut să revăd în anii din urmă aproape toate femeile de care am fost îndrăgostit la un moment dat. Când le-am reîntâlnit am avut în gând mai puţin imaginea noastră de atunci cât proiecţia a ceea ce am fi putut fi împreună. “Non, rien de rien, moi, je ne regrette rien...”

Aşa s-au croit poveştile noastre. Am părăsit şi am fost părăsit. Am plâns şi am făcut să plângă.
De câte ori am fost îndrăgostit, am fost fericit. Am simţit că am întâlnit femeia perfectă. De fiecare dată. Îmi spunea un ‘binevoitor’: hei, nu vezi ce nas ascuţit are? Semn de răutate! Dar eu mă revoltam şi chiar de vedeam ascuţimea nasului, pentru mine era perfectă. Nu am iubit cu derogare, nu există perfecţiune rece, fără dragoste. Era prea scundă? Un detaliu tehnic, perfecţiunea era la locul ei. Perfecţiunea aceea nu mi-a adus neapărat lapte şi miere. Am stat şi pe jar, m-am perpelit cu întrebări şi frământări când ea nu răspundea chemărilor mele asa cum aşteptam.

Nu ştiam că aşa este jocul, nu ştiam că sentimentele se armonizează greu, nu ştiam câte detalii contează, mai ales în timp. Pentru mine, fiecare femeie de care m-am îndrăgostit a fost perfectă! În acel moment era perfectă. Vi se pare puţin? În cheie minoră? Dar eu am crezut de fiecare dată că am atins nu doar perfecţiunea ci şi definitivul. De ce nu a durat? Nu ştiu. E semn că nu era perfectă? Am păţit şi eu precum personajul lui Marin Preda care abia la moartea soţiei vede chipul ei real pe care tot satul i-l ştia? Mai degrabă înclin să cred că femeia perfectă a fost de fiecare dată în braţele mele atâta timp cât am avut amândoi de dăruit în acea relaţie, atâta timp cât s-au consumat resursele unui sentiment împărtăşit. Perfecţiunea nu a dispărut apoi, doar şi-a schimbat destinatarul. Sunt căutările noastre de-o viaţă pentru cea mai bună potrivire a perfecţiunii din noi. Pentru că nu există un singur tip de femeie perfectă asa cum nu există un singur tip de bărbat perfect. Fiecare purtăm în noi această perfecţiune, rămâne doar să ne găsim perechea capabilă să evalueze corect această perfecţiune.

Să fie perisabilă perfecţiunea dacă durează cât sentimentul pe un segment biografic? Să nu poată ea rămâne în starea de graţie decât un timp limitat după care se degradează? Nu ştiu. Eu ştiu că am întâlnit mai apoi o altă perfecţiune. Şi nu mi-e teamă că diluez astfel sensurile.

Tot căutăm şi tot găsim femei perfecte până ce chiar o întâlnim. Pe cea care durează. E una sau pot fi mai multe, chestiune de destin personal. Da, femeia perfectă există în viaţa mea. Ori de câte ori am crezut că e o amăgire, că mi-am construit o iluzie confortabilă, a venit mai apoi un semn, o vorbă şi sentimentul certitudinii. Aspectele tehnice nu au relevanţă aici. Femeia perfectă care durează are şi fermitate şi căldură, şi energie şi dăruirea de graţie. Şi ochii frumoşi şi carnea tare şi cuvintele care mângâie şi cuvintele care nu se clatină. Este referinţa sufletului meu.

Femeia perfectă se descrie prin sentiment, se defineşte prin raţiunea de a găsi optimul împreuna, se împlineşte prin răspunsul la provocările drumului. Femeia perfectă nu spune totdeauna ceea ce vrei tu să auzi, nu are totdeauna dreptate, dar de fiecare dată ştie să îmbrace lucrurile în haina potrivită şi să ajungă la echilibru. Femeia perfectă are şi ea vulnerabilităţile ei, ea este perfectă numai într-o iubire reciprocă. Perfecţiunea nu este un liman ci o continuă aflare a echilibrului şi armoniei.
Femeia mea este perfectă, aici şi departe, atunci, acum şi până când ne este îngăduit ca simpli muritori cu gând curat.