1 iulie 2004

Am intrat in concediu! Uraaa! Pana pe 26 iulie cand trebe sa nasc o sa dorm si o sa mai mananc sa mai iau ceva in greutate in afara de cele 10 kile amarate colectate pana acum! Si mergem sa cumparam neste lucrusoare. E inca devreme. De ce m-oi fi trezit la 7? Ca tot nu mai plec la servici! Ups, ce se intampla? Iar secretiile alea abundente?? De fapt nu m-ar mira ca ieri mi-am cam facut de cap si am mers si am carat… Hai sa schimbam iar tamponul… Da’ asta nu e secretia obisnuita… E dopul gelatinos! Nu vreau sa nasc AZI!!! Sun dok si-i spun. Sunt consemnata la domicil… S-a dus tot planul meu de vacanta! Macar de as rezista pana pe 11 iulie….

7 iulie 2004

Azi s-a intors tati acasa. In sfarsit, dupa mai mult de o luna. Dar n-o sa-l vad prea mult ca trebe sa plece pana la mama acasa si apoi la Odobesti dupa vin. Ce ti-e si cu nunta asta… Maine imi iau si rochia de la croitoreasa. Oare imi mai vine? Si ce nasa haioasa o sa fiu… Un balonas… Trebe sa-mi iau si sandale… Si ziceam ca ma odihnesc dupa ce intru in concediu. Era parca mai bine la job, mai liniste. Azi n-am mai avut nici un semn de la bb cum ca ar vrea sa iasa, e linistit. Asa ca n-am mai luat pastilute. Cred ca stie ca s-a intors tati acasa si ca o sa se ocupe de camera lui. Dupa nunta, ca pana atunci… Si mai trebe sa faca si revizia la masina, asa ca luni pleaca iar si se intoarce marti si dup-aia e tot numa al meu…
La Multi Ani, fratello! Facusi si tu 24 de ani!

8 iulie 2004

Gata cu etapa I. Am fost la starea civila si am semnat finii. In sfarstit s-au casatorit! Si de cand ii alergam! Dimineata m-a trezit cu oaresce emotzii si ca sa nu am ceva surprize am papat si no-spa si scopantil. Ca deh, aveam de stat in picioare si de alergat olecutza! Ceremonia a fost cum ma asteptam: scurta dar frumoasa! Si, desi planuisera de tare mult timp asta tot au fost emotionati. Ea cel putin parca nu mai avea glas. De caldura, probabil …Si mama ei a plans… Gata, mai e sambata cununia religioasa si petrecerea si dup-aia pot sa nasc linistita…

Dimineata am scos actele necesare pentru ratele de la Altex. Am alergat pe la job de ma intrebau toti daca m-am intors. Maine le depunem si ne alegem bunurile. Sper sa le livreze intr-o saptamana!
Dupa ce am plecat de la primarie am haladuit cu tati prin Cocor sa-si caute neste ceva de incaltat mai lejer. Mi-o facura astia: nu mergeau scarile rulante! Am urcat si coborat la scari… Eram ca ursu’, se uita toata lumea dupa mine: cu burta tzuguiata in fatza, in rochie de okazie si leganandu-ma printre rafturi… Intr-un final pe la 5 am ajuns si acasa… Ma omorau picioarele. Ce inspiratie sa imprumut papuceii cumnata-mii… Mai trebe sa dau o fuga la croitoreasa…

9 iulie 2004

Azi am fost o harnicatura! Am batut targu’ in lung si-n lat. Am fost la Altex si am incheiat actele. Initial am fost in Carrefour Militari, da’ astia nu mai aveau marfa, ca se pregateau de renovari. Bleah… Asa ca am plecat la piata 1 Mai ca au acolo un magazin nou deschis si mai mare. Offf, fir-ar ele de relatii cu publicul! Auzi ce abordare prietenoasa si profesionista: "Cine face creditul, dumneavoastra sau sotul?" "Io" "Pai, nu intrati in concediul de maternitate?" "Si ce daca?" "Pai nu cred ca va putem da credit, da’ ma duc sa intreb" Fatza mea si a sotzului exprimau stupoarea … A mea incepea sa se innroseasca, da’ nu de caldura ca aveau aeru’ conditzionat deschis… Cred ca tipa si-a dat seama ca ceva e in neregula si a disparut urgent… Si a venit cu un zambet iliescian: "Nu e nici o problema, va dam creditul" 

Deja ranjeam… Incepem sa calculam si sa alegem modele. Si se recalculeaza ratele afisate (care sunt pe credit bcr, nu bancpost, da’ cine specifica asta?). Ne incadram in limita pe care ne-o propusesem… Si facem actele… "Aha, mai aveti un credit…" "Da" "Si un scadentar nu aveti?" "Nu, da’ la ce va trebuie?" "Nu noua, da’ banca l-ar vrea" "Si de ce nu il solicita banca de la cealalta banca?" "Pai, cred ca e mai usor asa…" "Aha, deci asa verifica ei creditul…." Noroc ca e banca aproape. Ne ducem si solicitam un scadentar, il obtinem in 5 minute si ne intoarcem. Semnam actele. "Cand virati bunurile?" "Pai cred ca saptamana viitoare pana vineri… Dupa ce termina banca si acorda imprumutul. Da’ mai sunati d-voastra pe marti - miercuri saptamana viitoare si vedem…"
Plecam acasa. Ufff, am mai trecut un hop. Si burta s-a intarit de nervi… Trebe sa iau un no-spa si un scopantil deseara. Hai, ca nu mai e mult… Si caldura asta nauca!…

10 iulie 2004

Azi e ziua cea mare. Am vorbit cu Vic de dimineata si io si tac-su si l-a rugat sa fie cumintel! Ca mami o sa-l distreze la noapte si ca o sa fie tare fromos deseara la biserica! Parca a auzit: burta s-a facut beton! Doar nu mi-oi face azi pocinogul… Si io care ii refuzasem pe ceilalti care au nunta pe 24 iulie ca deh, termenul e 26 iulie si sansele sunt mult mai mari!… Ei, hai ca nu-i chiar asa. Mergem de dimineata, ca-i mai racoare sa caut sandale. Ce bine ca in cartieru’ asta sunt nshpe magazinashe cu papuci… Oi gasi ceva fain si comod… In primul magazin gasesc comozi, da’ urati ca moartea… In al doilea gasesc fro’ 5 parechi de sandale care mai de care mai sexuase… Da’ io-s ca balonu si mi-e frica sa ma urc pe ele… daca le stric???  Da’ de amoru’ artei (si cu mancarimi pe acolo pe undeva) ma urc pe neste sandalutze tare misto… Si, hopa, sunt comode!!!! Chiar daca au toc. UPS! O contractie naspa rau!

Ma asez de urgenta pe scaun! Ma, da’ mik tare e scaunelu’ asta! Parca am cazut de la etaju’ 10! Cat o fi ceasu’ ? A, e doar 10… Si cat a tinut? Doar o fractiune de secunda! Eh, nu-i nik, doar cocotarea pe toace. Doamne, de cand n-am mai vazut toace… Si plecam… Mai vedem unele modele, da’ tocu e prea cui pentru balena de nasha! Asa ca ne intoarcem la magazin si le luam pe alea. Ajunsa acasa facem parada modei: rochia cu sandalele: uau, ce misto! Stau fro’ 10 minute cocotzita pe sandale, vesela ca se rezolva!… URAAA va fi OK. Nu vom rata nunta. Nici un semn de la Vic, deci s-a cumintit.

Preventiv papam un no-spa si un sopantil. Ca ziua de abia a inceput… Terminam cu fudulia si ne pregatim de treaba… calcam costum nash si doua randuri de camashi… Ufff, da’ stiu ca vine o caldura!!! Deschidem geamuri si ventilatoare, doar-doar s-o mai racori. Ashhh. Cumnata face ceva de potol… Cartofi prajiti cu ochiuri si un castron de salata cu branza! Si mi-e o foameee! Parca a mai fost o contractie cand calcam. Da’ o fi fost contractie sau de la statul peste masa de calcat o fi fost? Vine si sosu’. Mancam… Se face ora 1. La cat trebe sa fiu la coafor? La 1 jumate sau la 2? De ce nu mi-oi fi notat???? Las’ ca ma duc de la 1 jumate, ca daca intru mai tarziu nu face nik… asa o sa fiu mai lejer…

Normal, trebuia sa fiu la ora 2, da’ neuronu’ bata-l vina a inregistrat altceva! Eh, sunt foarte fromoasa si coifata… Da’ pe ansambu is cam ca tzatza Floarea… cu sandale scholl si rochie lalaie si comoda.
Se face 4. Sosu’ a spalat mashina… Da, asha-i fromos! Mergem sa luam lumanarile si buchetele… Si un trandafir pentru cumnata, ca vrea si ea sa vina la biserica… Si platim si le luam si plecam. Ne machiem, ne aranjam, pregatim pachetul pentru sot (ca doar n-o sa mearga cu costumul de acu’ pana deseara la 7 jumate la biserica…). Ca la ce caldura e si la cum transpira…. La 5 si, plecam spre fini. Inainte de a iesi din casa il rog pe tati sa-mi faca o poza deghizata ca nasha! Uf, era ultima pozitie de pe film. Sper sa iasa.

Ajungem si ne uitam la lumanari, ups, una s-a indoit oleaca de caldura… Hai sus cu ele… La fini, agitatie mare. Trebe sa plece toti ca sa ramanem noi cu mireasa sa o imbracam… Intr-un final la 6 jumate se degajeaza terenul. Stam 5 minute pauza de o tzigara. Primesc un mesaj pe mobil: "Azi la ora 5 s-a nascut Alexis." Hehehe, Cori, nu ne-ai mai asteptat pe mine si pe Nicole, te-ai grabit! Da’ ce naiba? Parca nu ma durea burta asa de tare acu o ora! O fi agitatia. Si caldura! Da’ doare ca dracu’! Ma intind pe canapea cu 2 perne la spate si cer un pahar de apa. Mai iau un no-spa si un scopantil. Alea de dimineatza nu mai au nici n efect. Las ca nu nasc chiar acu’. Tati se uita lung la mine. "E ok" spun "doar o durere acolo" "La burta sau peste tot?" "Doar burta! Nu-s de alea de nastere, ca nu ma doare spatele!"  Imbracam mireasa, insfacam din nou lumanarile si buchetele si alte alea si zdup spre masina. Ne asezam: ea in fatza, langa nash, cumnata si cu mine in spate, sustinand lumanarile.

Plecam. Pe drum ne clacsoneaza diversi, mergem in paralel cu unii care ne pun manele de rasuna toata Calea Vacaresti. La 7 si 25 ajungem la biserica, la Elefterie. Grija mea cea mare: nu-mi pusesem sandalele si eram inca in papuci. Hopaaa, da' ce-i aglomeratia asta? Tragem masina la umbra, mai departe de mire si de intrarea la biserica. Imi schimb sandalele. Acu-s respectabila. Da’ parca burta e cam tare… Punem mana sa controlam: da, e cam beton. Mai stam un minut in mashina sa ne relaxam si trimitem sotu’ sa vada ce se intampla si cat intarziem… Cu mana pe burta fac glume: cred ca nu apuc sa te dezbrobodesc… Vic loveste! OK, e in regula. Doare doar burta. Hai sa cronometram. Vine sotu: mai dureaza cam o ora! E, avem timp! Doar ca e cald si zapuseala!

Parca se aduna nori. Si ma apuc de cronometrat. Parca la 10 minute, dar nu chiar asa de dureroase. Si nu asa de intense. Eh, asta e agitatia si caldura. Las’ ca trece. O sa mai iau o pastila inainte de a intra in biserica. Da’ mai e timp… Hai sa facem turul… Pupam cunoscutii! Facem bancuri. Schimbam amabilitati. Merg tantosa in rochia cea cu peripetii si pe toace! Uf, parca nu ma mai doare burta. Pe la 8 si un sfert ma intorc la masina si ma asez. Abia atunci simt nebunia. Era mai bine in picioare.

Aproape ma intind pe bancheta din spate. Bey, doar nu nasc acu’! Las, ca mai stau in masina. O sa ne anunte astia cand trebe sa ne ducem acolo! Se mai elibereaza si se pare ca urmatoarea pereche care intra suntem noi! URA! O sa reusesc. Se face un loc in fata bisericii. Intoarcem masina sa ne pozitionam cat mai aproape de biserica.

Asa, in pol-position ca sa lasam mireasa fix la trepte! In 3 minute cerul s-a facut negru! Incepe sa ploua. Mie imi vine sa chiui! O sa se detensioneze atmosfera si o sa ma lase si burta! Hopa! Ploaia se transforma in grindina in toata regula. Ne retragem sub copaci. Parca ne bate cineva darabana pe masina. O, ce bine e acuma! Burta mea s-a relaxat. Dar... parca e ceva care ma roade. Apuc sa spun: sper sa nu se rupa membranele, ca la ploaia care e afara nu se mai cunoaste daca e de la mine sau nu. Ispita sau intuitie? Intr-un minut simt o explozie. Si spun doar atat: ti-am stricat nunta! Sotu’ se intoarce: "CUUUM???" "Mi s-a rupt apa!" Fara jena, imi ridic rochia si apuc sa ma uit in chiloti: sange! Asta e! Sotul, siderat: "Ce facem??" Sunam dok. Directiva: "Va indreptati urgent spre spital!" Io: "Cat de urgent?" Dok: "ACUM!! Si nu discutam!" OK!

Ne oprim in fata bisericii. Afara toarna cu galeata! Chemam pe cineva din cei care se adaposteau sub copertina: "Noi plecam sa internam nasha ca naste! Sa ne astepte ca ne intoarcem in 10 minute." Era 9 fara 20.
Biserica e Elefterie, spitalul in cauza – Municipalul… Zona: Piata Operei – Bucuresti. Stiam io ca e o combinatie buna! Ajungem la spital in 5 minute. Paznicii de la bariera de la Urgente fac misto: "Ati furat mireasa si vreti sa o internati deja?" "Nuuuu, nastem" "Cine, mireasa?" "Nuuu, nasha!" In fatza la urgente lumea se uita la mine ca la urs. Intram la Receptie. Mirare. "Da??" "Pai io nasc." "Cate saptamani?" "37, da’ am membranele rupte si va fac mizerie aici in fata." "Actele." Se ocupa sotul. "Mergeti la garda in stanga." Dau sa intru in camera de garda, dar o asistenta ma opreste: "E cineva pe masa. Mai puteti rezista?' "Da. Da’ picur si fac mizerie" "Las’ ca se curata. Hai, intra."

Aceleasi intrebari: cate saptamani, cum nasc, am anuntat dok, hai pe masa! Scap de chiloti. De tot! Ii cumparasem de doua zile… "Da’ de unde veniti?" "Eh, de la nunta. Trebuia sa bag finii in biserica si n-am mai apucat!" "Cum sa-i bagi in biserica?" "Pai, io-s nasha" "Si ei ce fac, sparg nunta?" "Nuuuu, ca a ramas cumnata ca inlocuitor de nasha!" La control, surprize, surprize: dilatatie aproape maxima! CUUUUM???? Da’ nu ma durea chiar asa … pana acum 3 minute! "Pot sa folosesc tel dvoastra sa apelez dok?" "Da, e ultimul nr apelat" "Va internam" "Zau??" Sotu apare doar cu un cap: "Io ce fac?" "Pleaca, vii dupa ce termini, ca io termin inaintea ta!" Era 21.57. Sunt internata, schimb rochia de nasha cu camasha de spital (intreaga, cu bride, ca pentru o nasha!), urcata in scaun si transportata urgent spre maternitate.

Prezentatia pelviana a lui Vic presupune cezariana. Acolo salonul e plin. Pe drum fac conversatie cu asistenta aia dragutza de la camera de garda: "Dl doctor a mai avut o cezariana azi!" "Da stiu, o cunosc! Cum a mers?" "Repede!" Mergem la nasteri naturale. Is tare sexi: am camasa de spital si sandale cu toc! Hehehe, cine mai e ca mine? Si niste contractii, de mor!!! Ma intind intr-un pat. In salon mai sunt 3 fete iar una are 16 ani. Doar io si cu inca una (la a 4-a nastere, uau) parem a fi in travaliu de ala fain, celelalte doua se uita la mine ca la masini straine. Imi vine sa imping. Deschid ochii si vad ca am musafiri: toate asistentele de pe etaj se uita la mine ca la zoo: "Tu esti nasha?" "DA. A aflat tot etajul?" "A nu, tot spitalul…" Mi se face inca un control, la pat si se asculta inima puiului: "Mai rezista!" "Imi vine sa imping!!!" Mi se dau indicatii: "Nu, nu! Respira adanc!" Si incep: pfuuuu, pfuuuu! Ma gandesc la scenele tampite din filme in care femeile nasc in 3minute si zece secunde... "Si daca totusi uit sa respir si imping?" "Mai stai sa vina dok! S-ar putea sa nu mai ajungi la cezariana." "Nu eram prea mare fana. Tot voiam io natural!" Mirare din partea asistentei "Da’ dok pe unde sta? Poate am timp de-un pui de somn?!" 'Nu stiu unde sta, da’ vine repede!" Si dispar toate! Raman cu celelalte. Tigancusha cu a 4-a nastere incepe sa se vaite. Tare.

Apare repede o asistenta si ma ia de mana: "Rezista!" Asta e un refren vechi si ma racaie in auz... Io: "Pai, nu-i nici o graba, ca doar trebuia sa fiu in biserica acum…!" "Faci bancuri, ai? Credeam ca tu tzipi asa!", "Nu eu! Io-s cuminte!" Pe hol se aude dok venind. "Ce faci, doamna?" Ne stim, avem evenimente comune si ne tragem de shireturi uneori… "Ce sa fac? Nasc in lok sa petrec!" "Despre ce nunta e vorba? Te mai mariti odata?" In timp ce vorbim ma palpeaza, ma controleaza. "Mai e timp. Pregatiti sala in 5 minute. Acum!" Ramane doar el. Asistentele s-au evaporat. "Intram in operatie." "Pai zicea cineva ca e angajat!" "Aproape! Mai avem timp!" si dispare. Vine o asistenta mai in varsta si ma ridica din pat: "Hai in sala! Incalta-te." "Da’ desculta nu se poate? Ca nu m-as mai urca pe tocuri…" "Ba se poate!" Las pe pat ce aveam cu mine: telefonul mobil, cerceii si lantisorul de la gat si caietul gravidei. Si sandalele langa! Si plec sa nasc. Pe picioarele mele, da’ sprijinita.

Ajung in sala de operatii: becul ala mare in mijloc si o masa ingustutza. Ce bine ca-s asa de mica! Ca am impresia ca ma asez pe o barna de gimnastica… Anestezistul incepe sa imi explice ca imi va face peridurala. Apare dok, ca in filme, cu mainile pline de sapun: "Generala, nu peridurala!" Io nu apucasem sa protestez. Nu vreau nik in coloana mea!!! "Da’ am auzit ca vine de la nunta! Nu pot sa-i fac generala daca a mancat!" Ma aud vorbind cu un ton indignat si parca jignita: "Am mancat ultima data azi la ora 1! Nunta nici n-a inceput! Sunt inca in biserica!" Dok incepe sa rada si se retrage in camaruta unde se spala, iar anestezistul imi face filosofie in timp ce ma intinde pe masa: "Io asa auzisem! Si de obicei femeile nu trebuie crezute!" Incerc sa protestez... Uff, am scapat de cateter in coloana. Mi-l pune in mana… Si incepe sa-si faca treaba, imi spune ca o sa-mi dea neshte oxigen… Cu coada ochiului il vad pe dok facand gesturi disperate de genul: hai mai repede, lasa vrajeala si adorm. Instantaneu…

Ma simt dusa pe sus. Nu-mi place! E inca intuneric. Ce se intampla? Unde sunt? Si cine e nenea asta care ma cara in brate?? AAAA! Am nascut! Sunt legata de o perfuzie! Mama, ce ametita sunt!! Parca am baut toata noaptea! Il aud pe dok: "Totul a fost bine! Ai un baiat de 2,600." Asa mik? Parca ultima eco zicea ceva de 2,800 si asta acu 2 saptamani... Cineva se mai fatzaie pe langa mine, verificand una, alta… Aud dintr-un colt de salon: "Ce faci, Dana? Si tu?" Corina era vizavi.

Adorm! Nu stiu cat e ceasul sau ce mi se intampla! Ceva familiar imi spune sa ma trezesc. A aparut sotul si cumnata cu bagajul de spital. Incerc sa leg doua vorbe. Ma saruta amandoi. Sotul are o fata transpusa. E fericire ca am nascut io sau e doar efectul combinatiei nunta-spital? Aflu maine! Sau cand m-oi trezi! "L-ati vazut??" "Inca nu, am venit intai la tine!" "Si nunta?" "I-am rezolvat!" "Sa beti un pahar si pentru Vic!" "Ai anuntat familia?" "Da"

Primesc telefonul mobil. Pleaca. Adorm. Nu stiu cat si cum. Ma trezesc, mai vorbesc cu fetele, adorm, ma trezesc. Sunt confuza. Si in toata starea de neant in care ma aflu apare DUMNEALUI: o mogaldeata mica, infasata ca o sarma. Ii vad doar fata. Asistenta de la copii mi-l pune in brate. Cine e si ce vrea botzul asta din bratele mele? E incruntat si suparat, cu buzele adunate ca in pozuta de la ecograf. Cine l-a necajit oare? Ca io l-am rugat sa mai stea acolo! Asistenta imi citeste datele de pe bratari si ma pune sa semnez ceva. Semnez. Primesc si un pachet cadou. Si acum prima lectie: cum dam san la bebe.

Asistenta reuseste sa ii indese sfarcul in gura. O secunda a fost nedumerit de ce i se intampla, protesteaza zgomotos si apoi il apuca cu foame. Si il scapa. Mai incercam o data. Si inca o data. E "laudat": "Lenesule!" Imi vine sa ma uit urat la ea, da’ nu pot sa-mi iau ochii de la botul ciufulit din bratele mele. Parca intelegand ca e apostrofat, incepe sa suga. Si mie imi vine sa plang. Si dupa cateva secunde adoarme cu tzatza in gura. Da’ nu l-as deranja, nici macar n-as mai respira ca sa nu se trezeasca. Si il tin asa cam 5 minute. Dupa care e luat si dus inapoi. Si gata cu somnul ala beton dinainte! Parca m-as ridica din pat sa ma duc dupa bebe…

Vreau sa dau mesaje! Chioara cum sunt nu vad pe ce taste apas. Asa ca renunt. "E din cauza anesteziei", zic. Aha, ca doar nu era sa nashesc cu ochelarii pe nas! Pe la doua dimineata apuc sa dau de veste. Scurt si lapidar! Nici nu mai stiu cui! Fetelor de pe DC mai intai. Si unei colege de servici! Restul vor afla mai incolo!

Dimineata il primim din nou pe print la san! Ritualul e acelasi: scancete, proteste, nu vreau, ba vreau. Si mi-l lasa o ora! Si il studiez. Si nu-l mai dau inapoi. Si vine sotul si se topeste vazand botul ala care suge! Si are o replica de zile mari: "E al nostru, da' urati mai sunt la nastere!"

De-acum am intrat la stapan! Sa ne traiasca!

autor: roller025 - membra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2005

Link-urile personale

https://community.webshots.com/user/roller025 

Important

Pentru alte sute de asemenea intimplari primordiale din viata unui parinte, va rugam cititi forumul "Nasterea pe glob" (forum/forum.asp?FORUM_ID=3) .Va asteptam sa ne povestiti nasterea stelutei dumneavoastra.

Sarbatorim alaturi de dumneavoastra nasterea generatiei Desprecopii.com!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️