Frustrarile unei tinere sotii - jurnal de casnicie

Acasa > VIATA DE FAMILIE

TEMA: Casnicie | 7 | 20/1/2024

Frustrarile unei tinere sotii - jurnal de casnicie

Sunt căsătorită de aproape doi ani cu un bărbat pe care îl iubesc la nebunie. ❤️ Avem un copil, un aniorșor... o situație bună, sprijinul necondiționat al părinților... toate frumoase și armonioase... dar e musai să-și bage cineva coada... 🙄

Au trecut doi ani de când eu nu prea mai știu ce înseamnă stat degeaba, fără griji și fără treabă. Muncesc ca prostul, să fim mereu în curățenie, mă rog, ce pot și eu să fac. 💪 Sunt tânără, sunt frumușică, nu sunt o ignorantă, cum necum duc și facultatea pe picioare... aș vrea să am mai multă înțelegere, sprijin și stima din partea soțului... 😔❤️

despre frustrarile unei sotii, veti citi:
Scenariul este perfect si totusi
El este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte
Imi lipseste romantismul
Cum sa pastrez flacara pasiunii totusi?
Ce spun parintii de la Desprecopii
Despre casnicie si viata in 2

Poveste reala de pe forumul Desprecopii:

Scenariul este perfect si totusi

Sunt membră pe forum de mult timp, dar nu sunt prea activă. De regulă, apelez la sfatul vostru tocmai atunci când am o problemă. Căci atunci ne amintim de prieteni mai abitir, nu?

Sunt căsătorită de aproape doi ani cu un bărbat pe care îl iubesc la nebunie. ❤️ Avem un copil, un aniorșor... o situație bună, sprijinul necondiționat al părinților... toate frumoase și armonioase. Dar e musai să-și bage cineva coada... 🙄

Soțul meu este un încăpățânat, ajung să-l cataloghez ca egocentrist în unele situații. Avem și noi câteva bube!

Firma lui este, sau cel puțin eu așa o percep, prioritară. Lucrează din pasiune și de multe ori pune familia noastră pe locul doi. Câte seri nu vine acasă la 8-9, timp în care eu stau și aștept, și mă descurc destul de greu cu casa, copilul, spălatul și călcatul, făcutul mâncării, îmbăiatul copilului, care mi se pare greu, căci acum e mare și nu mai stă... În fine, nu sunt o persoană absurdă, nu-mi doresc să-l țin după fustele mele, dar de când ne-am căsătorit am tot luptat să-l fac să-și schimbe ordinea priorităților - să-l fac să-și dorească să petreacă mai mult timp cu mine...

Apoi, când a apărut copilul, cu amândoi am reușit temporar - cu chiu cu vai, cu ifose și ochi dați peste cap, pufăieli și mutre, reușeam să-l mai scoatem din casă, să mai capăt și eu o oră de plimbare...

Apoi, cu bebe, prin jurul blocului, căci era prea mult să ne urcăm în mașină pentru a petrece și noi 2 ore în aerul curat dintr-un parc oarecare.

Mă supăr pe moment, apoi tot eu încerc să repar lucrurile, să-l văd mai cu seamă pe partea bună, etc. Fac pasul spre împăcare, spre pupaturi... 😊

El este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte...

El este o persoană mai rece care cu greu spune ce simte, cu greu scoate un "Te iubesc" pe gură din proprie inițiativă. Mângâieri, îmbrățișări subite, venite din partea lui, hmmm, nu prea văd. Nu vreau să-l manii pe Dumnezeu, nu este un băiat rău, dar nu-i așa că dai, dai, dai cu drag și devotament, dar vine momentul când îți dorești să mai și primești?

De când a venit copilul, casă întreagă o țin eu. Uneori mă cuprinde un soi de disperare. El nu mă aude când îi spun că nu mai pot, că sunt copleșită, că nu mai am forță și nici nervi și că am nevoie de ajutorul lui... În ultimele săptămâni m-a ajutat cu curățenia în bucătărie... dar cu copilul nu stă deloc - nu are răbdare, nu are dorința aceea de a o învăța ceva, sau de a ajunge la inima ei, de a-i face jucării... Copilul plânge când e singură cu el, nu are nici ea răbdare să stea într-un loc așa cum ar vrea el, ca să nu-l solicite prea mult din punct de vedere fizic... și atunci, iată, tot eu trebuie să le fac pe toate, în timp ce el își continuă treaba de la serviciu acasă, adică statul la calculatorul pe care l-aș crăpa imediat dacă ar fi după mine! 😔

 

Imi lipseste romantismul

Au trecut doi ani de când eu nu prea mai știu ce înseamnă statul degeaba, fără griji și fără treabă. Muncesc ca prostul, să fim mereu în curățenie, mă rog, ce pot și eu să fac. Sunt un tânăr de om, am 22 de ani, sunt frumușică, nu sunt o ignoranta, cum necum duc și facultatea pe picioare... aș vrea să am mai multă înțelegere, sprijin și stima din partea soțului. ❤️

I-am sugerat de nenumărate ori să facem și noi ceva romantic, să pună el la cale ceva frumos. I-am spus că îmi doresc din tot sufletul să păstrăm relația tânără între noi, să nu ne lăsăm atrași în vâltoarea acestei vieți infernale. Trebuie să existe ceva care să acționeze ca un liant. Nu pricepe - nu ia inițiativa și, ce-i mai nasol, este că îmi taie și mie avantul când pun eu la cale ceva. 😔

Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le înțeleg la el, lucruri pe care el îmi cere să le înțeleg... să înțeleg că trebuie să lucreze nopțile, să înțeleg că vine târziu acasă și pleacă târziu de cele mai multe ori, dar pe mine nu mă ajută cu mai nimic cât e aici, să înțeleg că merge și în weekenduri la firmă, mai rar, dar o face... să înțeleg că nu vrea să meargă la mare, să înțeleg că este nepăsional, să înțeleg că trebuie să muncească, că are probleme, că este acaparat de ceea ce face, că nu are timp pentru noi, că nu are răbdare pentru copil - deși l-am dorit -... nu-i un capăt de țară ce mi se întâmplă, dar și multe nemulțumiri de-astea în lanț nu duc la nimic bun. 😞 Pentru că, vă spun, sunt momente când nu mai îmi vine să fac eu pasul spre împăcare și să aștept și de la el ceva, că acum, deși știu că aștept degeaba, mai îmi fac și iluzii...

Mai și dacă nu mi-ar păsa, dacă aș fi o nesimțită interesată doar de persoana ei... dar voi mă credeți că îl pup și în fund, scuzați expresia, încerc să îmbin cât pot de bine statutul meu de soție, cu cel de mamă, de gospodină, astfel încât el să nu îmi simtă lipsa? Adică eu mă gândesc la el! El la mine, nu! Nu se gândește la dorințele mele, la așteptările mele. De cele mai multe ori, lui i se cuvine totul - și nu numai cu mine, ci cu toți ceilalți. Toți suntem datori să stăm drept în fața lui, să-i facem toate poftele, în timp ce el... 😔

Cum sa pastrez flacara pasiunii totusi?

Știu că mă iubește. Nu îndrăznesc să cred că nu ar fi așa. Ne-am căsătorit din dragoste, nu ne-a obligat nimeni, v-am spus, avem o situație de invidiat - dar eu mă simt frustrată și nefericită când trec prin momente ca aceasta. Nu știu ce m-aș fi făcut fără soacra mea, căreia eu îi împărtășesc tot ce mi se întâmplă și care mă ajută să trec mai ușor peste ele...

Cum să-l fac mai responsabil, mai implicat în întreținerea unei conduite familiale, în menținerea pasiunii dintre noi doi, în conectarea cu copilul lui, care, deși e mic, știe de toate??? Cum?? 😔
Multumesc pentru rabdare. autor: sol, membra a clubului Desprecopii.com

Ce spun mamicile de la Desprecopii

Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (aici)

Of... de ce va maritati atat de devreme fara sa locuiti impreuna si fara sa cunoasteti obiceiurile si omul de langa voi...
Iubita mea, nu e bine ca la asa putin timp dupa casatorie sa incepi sa-ti pui intrebari. Te cred ca-l iubesti insa daca din frustrarile tale faci o problema care sa iti macine nervii... nu te vad bine..
Munceste e drept, aici trebuie sa il intelegi mai ales daca e singurul ce aduce bani in casa. N-ai ce sa faci, pentru voi munceste
Cum am mai spus si in alta postare (ce inseamna o casnicie fericita) daca asa a fost si inainte de casatorie probabil ca nu-l vei schimba mult decat daca este mai tanar, aproape de varsta ta. Barbatii dupa 30 de ani nu mai faci nimic cu ei dpdv al maleabilitatii.
In ceea ce priveste copilul incearca cateva tertipuri.. Spune-i ca ai neaparat nevoie de ceva de la chioscul din coltz si lasa-l singur cu copilul pretz de jumatate de ora, cheama-l atunci cand ii faceti baie si roaga-l sa te ajute, la fel si cand il schimbi sau pur si simplu pune-i-l in in brate ca sa-l adoarma.. Incercati sa faceti totul imprueuna in ceea ce priveste copilul si pas cu pas... sa-i lasi si lui niste atributii legate de copil ( mie numai tata mi-a facut baie pana la 6 ani)
In ceea ce priveste ajutorul in casa.. aici e si mai greu.. dar atunci cand gatesti de ex.. nu-l ruga.. pus si simplu pune-i si lui cartofii intr=un castron sa-i curetze el si ii duci la nas in fotoliu in timp ce se uita la tv.

Cat despre initiativa erotica... sau sentimentala.. aici rar se gasesc parteneri 100% compatibili, asa ca unul de obicei face mai mult decat celalalt. Dar nu faceti nimic fara comunicare. E drept ca esti foarte tanara si deja ai o gramada de lucrui pe cap ca sa mai inveti sa fii o super femeie in viata sotului tau. Dar se invatza, incet incet poate vei reusi sa-l faci pe sotul tau sa ia initiative. Creaza tu scenarii, fii tu cu initiativa si nu mai astepta sa-ti ofere el pentru ca vei astepta mult si bine.
Si mai ales.. discutati, orice problema aveti. Sunt convinsa ca ceea ce ne=ai spus tu nu i=ai marturisit si lui. Stii ce-as face? As printa toate raspunsurile pe care fetele de aici, din experienta lor tzi le vor da.. si i le-as da ca lectura de seara..
Nu dispera. Esti tanara. Daca de pe acum iti faci probleme.. e grav, si iti afecteaza sanatatea cuplului.

Discutati si nu uita sa fii si femeie pe langa mama. / (autor: cami30)

  Daca e posibil, ai putea sa-l vizitezi in timpul zilei, la serviciu. Ia copilul la o plimbare in jurul prinzului, eventual mergeti si serviti masa impreuna, iesiti la o scurta plimbare.
Cum spuneau si fetele, cauta si aplica diverse tertipuri.
Apoi, in curind copilul va merge la gradinita, cel putin cu program redus, si atunci, de ce nu, poti sa-ti gasesti ceva de lucru la firma sotului, veti fi mai mult timp impreuna, si-n plus vei avea flexibilitatea sa lucrezi citeva ore si sa te ocupi si de copil. Doar ai pile la sef

Solutii se gasesc. Stiu ca e greu uneori sa dai numai de la tine si astepti sa vezi ca mai si vine... dar daca nu vine si nu vine, apoi il iei usor la antrenament si-l inveti cum sa-i vina. /(autor: Bubbles)

Sol,situatia mea se aseamana foarte mult cu a ta,cu deosebirea ca noi ne cunoastem de 11 ani.Am fost prieteni trei ani,acum 8 ani ne-am casatorit,avem un baietel de sapte ani.Cand cel mic avea 2 ani,ne-am despartit,eram foarte tineri,am avut multe probleme,cu sanatatea celui mic care a fost grav bolnav si bineinteles financiare,parintii n-au fost alaturi de noi si au profitat de situatie pentru ca nu au fost de acord cu casatoria noastra,asa ca ne-am despartit.Am stat despartiti doi ani,apoi ne-am impacat si de trei ani suntem din nou impreuna,iar de trei ani am aceleasi probleme ca si tine.Munceste de dimineata pana seara,iar atunci cand are posibilitatea sa vina mai devreme acasa,nu o face,gaseste altceva de facut.In casa nu ma ajuta absolut deloc,nici nu ar avea cand,din moment ce nu sta aproape deloc acasa,iar de cel mic nu se ocupa absolut deloc,dealtfel nici nu sunt apropiati tocmai din cauza ca nu petrec prea mult timp impreuna.Si eu sufar de lipsa romantismului,ca si tine,si simt ca,prins in vartejul vietii din ziua de azi,el ne-a pus pe locul doi,pe primul loc fiind banii.

Cumva totusi suntem tot pe locul unu pentru ca banii astia tot pentru noi ii vrea,dar eu simt ca trece viata pe langa noi si cel mic creste,iar el pierde toti anii astia.Ma doare si pe mine, ca si pe tine,pentru ca eu nu asa mi-am inchipuit familia mea,iar el nu era asa inainte de a ne desparti,dar e drept ca atunci nu avea responsabilitatile de acum,atunci ne ajutau parintii cu bani,acum trebuie sa ii ajutam noi pe ei.Incerc si eu sa-l inteleg,stiu ca ne iubeste,dar el isi manifesta tare greu sentimentele,eu insa sper ca la un moment dat se vor schimba iarasi prioritatile si isi va da seama ca trebuie sa petreaca mai mult timp cu noi.Incerc sa nu-l mai bat la cap si sa-i spun mereu acelasi lucru,ca ar trebui sa stea mai mult cu noi,pentru ca stiu ca nu-i place sa fie cicalit.Nu pot sa-ti dau o solutie,pentru ca nici eu n-am gasit-o inca,poate ne mai zic fetele cate ceva,ti-am scris doar ca sa vezi ca mai sunt si altele in situatia ta,viata din ziua de azi e foarte grea si asta afecteaza in primul rand familia.  Oricum,nu dispera,noi suntem alaturi de tine (autor: rosa sinensis)

  Stii cum vad eu lucrurile? Nu ti-ai trait tineretea. Ai visat un sot cu bani, atent, romantic, sa faca rost de bani dar sa te ajute acasa, sa stea cu copilul, sa mergeti in excursii, in voiaj, la iarba verde...dar sa aduca bani, sa zambeasca, sa aduca flori, sa mergeti la restaurant, dar ....sa aduca bani....si asa mai departe.
Realitatea dura insa este alta. Banii se produc greu. O alta realitate dupa mine in proportie de peste 75% este ca un barbat nu a fost si nu va fi femeie niciodata asa cum nici o femeie nu a fost si nu va fi barbat niciodata. Ca ne place sau nu sa acceptam aceasta realitate (atentie!) naturala e cu totul altceva. Tot eu vin si spun in nume personal ca omul ca e barbat ca e femeie nu are limite. Limita este doar acel prag la care a ajuns.

Dincolo de el e urmatoarea limita pe care va dori sa o atinga.
Tot din perspectiva barbatului casatorit si cu doi copii pot sa spun ca timpul va va schimba pe amandoi. Pot sa te asigur ca e foarte greu sa traiesti cu vise si intre dorintele spuse sau nespuse si realitatea cotidiana e extrem de mare diferenta. /autor:Marius)

  Hai sa ma bag si eu in vorba. Eu sint un d-aia deplasata care m-am maritat la 20 de ani. Si intradevar a fost greu la inceput fiind amindoi studenti si cu servicii pe deasupra. Eram si noi soarele si luna cu programul. Dar siti ceva: cind aveam putinul timp liber il petreceam IMPREUNA. Obositi frinti si tot gaseam o ora, doua pentru un film sau o juma de ora de dans.

Treaba in casa facem impreuna si in ziua de azi cu doi copii. Avem amindoi servici si cu doi baieti tot gasim timp sa petrecem IMPREUNA.

Casatoria este si pentru bine si pentru rar dar nicaieri nu scrie ca trebuie sa fie rau NUMAI pentru femeie. Este lipsa de dragoste si de bun simt.

Nu are nici o importanta la virsta te casatoresti. Dragostea, intelegerea si respectul RECIPROC trebuie sa fie pe primul plan.
Eu nu inteleg acest fenomen ca numai barbatul este obosit si hai sa umblam in virful picioarelor ca el aduce banii acasa. Si el trebuie sa isi asume responsabilitati in casatorie, nu numai adusul banilor. Sa ne fie cu iertare, este de o mie de ori mai simplu sa te duci la servici decit sa stai acasa: copil, curat, mincare, samd. /(autor: Ocebine)

  Deci eu cred ca o iau razna. Si ce daca "oficial" m-am maritat la 24 de ani??? Asta inseamna ca gata pana atunci mi-am trait traiul mi-am papat malaiul si urmeaza perioada in care trebuie sa ma sacrific pentru bani? Daca m-am simtit bine cu sotul meu inainte de menaj si copil acum trebuie sa tac si sa inghit ca doar am avut perioada mea de distractii? Pur si simplu nu inteleg de ce puneti totul pe seama varstei. Nu are nici o legatura cu varsta. A mai zis cineva: nu exista varsta pentru discoteca si varsta pentru pampersi, nu exista etape strict delimitate in viata din acest punct de vedere (adica de azi pana marti merg la discoteca apoi zic adio si ma asez la cratita pe o perioada nedeterminata). Imi pare rau pentru cine nu este de acord cu mine dar eu zic ca daca numai asta ar exista in vietile noastre multi ne-am lua campii si la 32 de ani nu numai la 22.
Intr-adevar Sol are nevoie de sfaturi si multi au inceput s-o judece. Nu cred ca asta este tot ce poate astepta de la viata; nu cred ca ar trebui sa zica mersi ca nu o alearga sotul ei sa-i puna perna pe fata, sa zica mersi ca face menajul ca sunt altii care n-au firma si nu stiu ce e aia gatit ca manaca paine goala. E simplu sa dai din gura si sa zici asta ai vrut asta ai avut.

Si chiar daca sotul ei a fost asa si inainte ce e rau in incercarea de a-l face sa se mai gandeasca si la altceva decat la munca, munca, munca si iar munca??? Ce e rau in a-l face sa-si schimbe putin prioritatile? In fond de cand a aparut copilul acestea s-au si schimbat dar numai pentru el nu. El are o singura responsabilitate fata de familie? Sa aduca bani? Nu cred. Sincer eu nu cred ca Sol nu a stiut cu cine se marita, nu cred ca a luat o hotarare iresponsabila si acum a dat de greu si nu mai vrea. Eu cred ca vrea lucruri naturale, normale intr-o casnicie. Putina atentie, putina destindere, putin aer curat, o plimbare, o discutie despre nimic etc. Nu vrea luna de pe cer. Chiar nu inteleg de ii sariti asa in cap.
Pe de alta parte Sol, eu zic ca faptul ca te-a ajutat in ultimele saptamani este un semn bun. Repet, incearca sa vorbiti deschis si sa gasiti calea de mijloc. /(autor: Androix)

Despre casnicie si viata in doi, mai cititi

Cat de egoisti sunt barbatii?
 8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
Ce faci cand simti ca el nu te iubeste ...
Atractia sexuala in cuplu - cand atractia sexuala dispare
Despre infidelitate si hormonii barbatilor
Cele 4 hopuri pe care o casnicie nu le poate trece

 Forumuri de discutie ...

 Femina intim
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici! 

redactor: Milena Sadova - redactor Desprecopii.com - 2024 - © - toate drepturile rezervate

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️