De ce nu ar trebui să-ți forțezi copilul să-și îmbrățișeze sau să-și sărute rudele - despre respectul autonomiei corporale

TEMA: Parenting | 0 | 19/4/2025

De ce nu ar trebui sa-ti fortezi copilul sa-si imbratiseze sau sa-si sarute rudele - despre respectul autonomiei corporale

În agitația frumoasă a Sărbătorilor, când mesele se umplu de râsete și casele de rude dragi, apare – aproape inevitabil – acel moment:
„Hai, dă-i un pupic lui mătușa!” „Nu vrei să o îmbrățișezi pe bunica? Hai, doar un pic!”

Și poate copilul ezită. Se ascunde. Refuză. Iar părintele, jenat de situație, insistă.
Dar tocmai acum, în aceste momente încărcate de tradiție și emoție, este important să ne amintim un lucru simplu, dar esențial:
Afecțiunea trebuie oferită, nu cerută cu forța.
Iar trupul copilului este al lui – chiar și în fața celor mai iubite rude.

De aceea, azi vorbim despre un subiect sensibil și important:
De ce nu ar trebui să-ți forțezi copilul să-și îmbrățișeze sau să-și sărute rudele – nici măcar de Paște. 🐣💛

De ce nu ar trebui să-ți forțezi copilul să-și îmbrățișeze sau să-și sărute rudele

Părinții pot avea intenții bune, dar presiunea unui copil pentru a-și arăta afecțiune unor alte persoane - atunci când nu vrea poate transmite un mesaj greșit.

Intri într-o adunare de vacanță de familie sau in petreceri in familie - vezi deseori aceasta scena ... Mătușa Lina se aplecă și își întinde brațele către micuțul tău: „Vino aici și îmbrățișează-mă!” Copilul tău tace, scutură din cap „nu” și se apucă de tine. Îi împingi să se supună: „Ah, haide, du-te, îmbrățișează-ți mătușa. N-ai mai văzut-o de mult!”

Intențiile tale de mamă aici sunt bune: nu vrei să rănești sentimentele unei persoane dragi sau ca copilul tău să pară nepoliticos. Dar prin presiunea unui copil să-și arate afecțiunea atunci când nu vrea, este posibil să trimiți mesaje amestecate , deși din neatenție, despre cine este responsabil de corpul său.

In calitate de parinti, trebuie sa ne invatam copii despre autonomia corporala

În calitate de părinți, „dacă mesajul nostru este despre a-i învăța pe copii să-și onoreze instinctul, să se aștepte ca oamenii să-și respecte limitele și să spună „nu” atunci când cineva îi face să se simtă nesiguri din punct de vedere fizic, trebuie să facem ca conceptul de consimțământ să facă parte din mesaje, indiferent de context”, este de parere Amalia Averescu - psiholog de la Desprecopii.com

Într-adevăr, mulți părinți de astăzi subliniază copiilor lor importanța unor concepte precum autonomia corporală (dreptul unei persoane de a decide ce se întâmplă cu propriul corp fără influență externă) și consimțământul (sau acordarea permisiunii ca ceva să se întâmple - în acest caz, pentru atingerea fizică). Dar când îți împingi copilul să sărute un bunic pe care nu vor să-l sărute, îi spui efectiv să ignore disconfortul pe care îl are față de această persoană sau situație.

Subiectul autonomiei corporale este esențial – și da, ca părinți, avem responsabilitatea de a-i învăța pe copii încă de mici că trupul lor le aparține și că au dreptul să decidă ce li se întâmplă cu el.

🧠 Autonomia corporală începe acasă.
Dacă ne dorim ca cei mici să spună „nu” într-o situație inconfortabilă mai târziu, trebuie să-i învățăm de pe acum că au voie să spună „nu” și față de un gest de afecțiune, chiar și din partea bunicii sau a unei mătuși.

💬 Nu e vorba despre lipsă de respect, ci despre respectul de sine.
Un copil care este forțat să ofere o îmbrățișare sau un pupic „pentru că așa se face” învață că sentimentele și limitele lui nu contează.

🤝 Încurajează alternative:
„Nu vrei să o pupi pe mătușa? Este în regulă. Poți spune un salut cu mâna sau un zâmbet.”
Astfel, copilul învață că poate fi politicos fără să-și încalce limitele.

🛡️ Mesajul pe termen lung:
Copiii care învață despre granițele personale devin adolescenți și adulți care își cunosc drepturile, se protejează mai bine și sunt mai respectuoși față de ceilalți.

Copiii nu ar trebui să fie forțați niciodată să lase o altă persoană să-și atingă corpul împotriva voinței lor

„Copiii nu ar trebui să fie forțați niciodată să lase o altă persoană să-și atingă corpul împotriva voinței lor - spune Amalia Averescu. Există deja un mare dezechilibru de putere între adulți și copii, astfel încât copiii sunt adesea speriați să nu se acomodeze la cerințele unui adult, ceea ce poate duce la o mai mare vulnerabilitate la abuz. Copiii trebuie să știe că nimeni nu ar trebui să-și atingă corpul fără consimțământul lor."

Vrem să le arătăm copiilor noștri că este în regulă să spună „nu” atingerii fizice nedorite de la oricine, inclusiv de la adulții pe care îi cunosc – și că se pot aștepta ca dorințele lor să fie respectate.

Deci, ce ar trebui să faceți când apare această situație?

Când bunicul imploră un sărut și copilul tău nu vrea să facă parte din el, este ușor să te tulburi încercând să gestionezi situația și toate emoțiile care o pot însoți.

"Ne simțim adesea inconfortabil dezamăgirea oamenilor din familia noastră. S-ar putea chiar să ne simțim jenați că copiii noștri nu sunt foarte prietenoși cu oamenii despre care știm că îi iubesc", spune Amalia Avrescu „Acest lucru ne poate scoate din creierul gânditor și ne poate muta într-un creier rușinos, unul care vrea doar să se simtă mai bine și să-i facă pe toți să se simtă mai bine – chiar și în detrimentul lecțiilor pe care sperăm să le predăm copiilor noștri.”

Respirați adânc și amintiți-vă: treaba voastră este să vă ghidați copiii și să-i învățați să aibă încredere în ei înșiși. Treaba ta nu este să gestionezi emoțiile altor adulți.

Păstrarea câtorva fraze în buzunarul din spate poate fi de ajutor într-o situație ca aceasta.

Poți încerca să spui ceva de genul: "Nu ești încă pregătit pentru o îmbrățișare? Înțeleg. Poate că vei fi gata mai târziu".

Sau: "Trebuie să ne salutăm ruda chiar acum. Ce altceva ai putea face? Poate să dai mâna? Poate să arunci un sărut cu mana?" spune dna Averescu. Ideea este să găsești ceva cu care copilul tău se simte confortabil.

Și mai bine: pregătiți-vă copilul din timp

Înainte de eveniment, spuneți-i copilului la ce să se aștepte și spuneți-i că există și alte modalități de a vă saluta - cum ar fi fluturarea cu mâna, zâmbetul sau lovirea cu pumnul - dacă nu vrea să-i îmbrățișeze sau să sărute.

Puteti spune ceva de genul: „Când ajungem la bunica, vor fi o mulțime de rude acolo și toți vor fi încântați să te vadă. S-ar putea să nu-ți amintești pe toate persoanele.”

„Când vedem o rudă, chiar și una pe care nu l-am mai văzut de mult timp, trebuie să-i salutăm, chiar dacă nu ne amintim de ea”, a continuat ea. "Mulți dintre ei vor dori să te îmbrățișeze. Îi poți îmbrățișa sau poți spune: „Nu sunt prea pregătit pentru o îmbrățișare, dar mă bucur să te văd. Pot să-ți arunc un sărut cu mana?" Cum ți-ar simți asta. Vrei să exersezi să arunci un sărut?

Spune-i copilului tău că atunci când refuză o îmbrățișare sau un sărut, ruda poate părea puțin tristă la început. Asigurați-vă că știu că nu înseamnă că au făcut ceva rău.

Când ne pasă de oameni, nu vrem să-i supărăm sau să-i supărăm pe noi. Să știe copilul tău că uneori oamenii se pot simți puțin dezamăgiți când le spunem „nu”, dar vor fi bine.

Știți că unele rude le poate dura mai mult decât altele pentru a înțelege toate acestea...dar este important sa respectam dorinta copilului.

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2025