O nastere in Japonia
O nastere in Japonia
- In sfirsit dupa o lunga asteptare de 5 luni am luat avionul cu directia Tokyo- Narita. Ma rugam sa ajung cu bine sa nu mi se intimple nimic pe drum din cauza presiunei sau a oboselii, fetele din Japonia stiu ce inseamna aceasta calatorie...oboseala maaaaare, mai ales fiind si gravida si cu risc de avort spontan...In sfirsit am ajuns. La spital pina l-am ales am ajuns la 7luni... doctorul s-a dovedit a fi vorbitor de italiana si tot imi vorbea cu Bongiorno si ma facea sa rid mult, cind ii explicam ca limba romaneasca si italiana difera putin. El insa ma ruga sa-i vorbesc in romaneste ca...vezi Doamne el intelege totul....
Am sa incerc sa redau aceleasi sentimente care le-am avut atunci cind am inteles ca insfirsit testul cu pricina are doua liniute...Se intimplase dupa sase luni de lacrimi si in final disperare. Nu reuseam de emotie sa culeg numarul si sa-i spun iubitutlui meu care tocmai se intorcea in Japonia ca in sfirsit s-a intimplat marele eveniment..Multe lacrimi, multe telefoane, si deodata o frica si poate neincredere...Poate este prea devreme, o sa ma descurc ?
Dar totusi un sentiment de o mare, mare fericire...cind deodata la 7saptamini singerare. Merg la doctor care, dupa ce m-a consultat a inceput cu cuvintele: "Aceasta sarcina o pierzi (mi s-a intunecat in fata ochilor), daca nu facem tratamentul respectiv, si mi-a intins lista. M-am internat a doua zi imediat si am stat 10 zile numai pe injectii si tot soiul de pastile...
In sfirsit dupa o lunga asteptare de 5 luni am luat avionul cu directia Tokyo, Narita...ma rugam sa ajung cu bine sa nu mi se intimple nimic pe drum din cauza presiunei sau a oboselii,fetele din Japonia stiu ce inseamna aceasta calatorie...oboseala maaaaare, mai ales fiind si gravida si cu risc de avort spontan...
In sfirsit am ajuns. La spital pina l-am ales am ajuns la 7luni, doctorul s-a dovedit a fi vorbitor de italiana si tot imi vorbea cu Bongiorno si ma facea sa rid mult, cind ii explicam ca limba romaneasca si italiana difera putin, el insa ma ruga sa-i vorbesc in romaneste ca,vezi Doamne el intelege totul.
In Yokohama, unde stau eu este cel mai nou spital si chiar linga casa mea, asa ca eram mai linistita ca daca ma apuca sa nasc pe drum pe undeva ajung imediat.
In sfirsit, dupa atita asteptare nu s-a intimplat asa cum imi inchipuiam eu:
cu graba mare si panica, dar foarte linistit si chiar intr-o gluma am zis ca hai
sa mergem la spital ca parca incepuse o mica singerare si poate nasc si eu
odata!!
Era ziua de 27 decembrie si doctorul meu imi spusese la ultimul
control ca ultima zi cind el vine e 29 decembrie si daca vin mai devreme sau mai
tirziu nu-l mai prind asa ca m-a preluat medicul de garda care, cu un zimbet
pina la urechi imi spune ca ma internez acum, dar totusi copilul este inca
foarte sus.
Ma internez si ride inima in mine de mindra ce sint in ce spital m-a amenajat
barbatelul, imi convine totul, ba chiar mai mult sunt putin socata de tehnica si
confortul care se invirte in jurul meu. Asa conditii da frate, jos
palaria.
Ma uit la televizor si deocamdata putina durere ca la un simplu
ciclu. Stafii se invirt in jurul meu ca la una cu singe nobil, si de ce nu, ma
gindesc la banii care i-am platit si pentru rezervare cu o luna inainte si
pentru consultatii...
Imi monitorizeaza bebelusul din ora in ora. De la 3 ziua cind am venit pina la 7 incepuse parca primele contractii, din 10 in 10 minute. Daca e asa merge, ma gindesc, parca nu e nimic insuportabil. Incerc sa adorm dar nimic, contractiile devin tot mai puternice din cinci in cinci minute,si asa pina dimineata. Eu ma gambarisez si respir asa cum m-au invatat la lectii pentru viitoarele mamici, si totul e bine, sunt fericita, astept, sunt nerabdatoare, prea multa asteptare :40 de saptamini si 5 zile .
Dimineata pe la opt vine medicul care m-a internat cu o infirmiera si imi spune ca mai am de asteptat, deschiderea e de 2-3 cm si ca bb e inca foooaaarte sus. Pe la 12 vine si marea iubire cu ochii ingusti, asa cum zice maica-mea, si ridem, facem comentarii la un show de la televizor, maninc si toate printre contractii care sunt puternice din 2-3 min.
Asa ma tine pina la 3,4 cind in final accept sa mi se faca injectia care cica ma va face sa nu am contractii asa de dureroase si ma voi odihni, ca de aici incolo mai este. Dar simt ca efectul este destul de ciudat simt ca adorm si totusi am aceleasi dureri, sunt enervata, mai bine nu mi-o faceam ca asa mai puteam sa respir sa ma lupt cu durerea...
In sfirsit pe la 5 30 nu mai pot si chem infermiera sa vada cum e situatia.
Ea ma controleaza si imi zice hai ca mergem in sala de nastere. Ma pune in
carutul stupid si impinge rau de tot, eu cu toate cele 78 de kg si ea 150cm cu
vreo 38 de kg, rid la faza asta mult pina ma vad cocotata pe masa de nasteri. Ma
inbraca in niste ciubotele de bumbac si imi pune cateter, neplacut dar
suportabil...si hai inpinge si Gambate !!! Eu inping si ei tot comenteaza ca of,
of ce sus e copilul si ca deacum incolo mai este.
La un moment dat vine
doctorul de garda care m-a preluat si imi zice ca facem cezariana ca monitorul
arata ca bataile inimii sunt din ce in ce mai slabe la bebelus si ca suporta rau
contractiile.
Hai ca ma vad cocotata pe cealalta masa , imi scoate cateterul, imi baga
altul, ma descalta de ciubotele si imi trage portjartiere, rid la faza asta,
atita incaltat-descaltat, ce mai, o adevarata parada de moda.
Imi zic ca l-au
sunat pe doctorul meu si ca ajunge in jumate de ora.
Duminica seara 29 decembrie in ajun de revelion de la Tokyo pina-n Yokohama
nu ajungi in 30 de min nici superman fiind. Astept durerea deja este
insuportabila, toti se invirt in jurul meu si eu le zic intr-una sa-mi faca
bikini line, adica sa ma tae orizontal.
Vine si doctorul intr-un final, ride
la mine si -mi vorbeste si-n italiana si-n japoneza si-n engleza si tot imi
comenteaza fiecare miscare pe care o face.
Eu nu mai vreau sa aud nimic si sa
stiu ce fel de injectie imi pune si toate alea, TAIE ODATA, ca nu mai suport.
Imi spune sa ma cocosez ca sa-mi faca anestezia si iarasi imi citeste lectie
despre ce fel e si ce efect are, nu mai aud nimic.
Imi ridic paravanul in fata si imi baga oxigen in nas....simt ca mi-e o lene
sa mai vorbesc si ca parca mi-e somn, dar sunt treaza si aud totul.
In
sfirsit aud o voce atit de frumoasa si jalnica, vocea baietelului meu, ma coase
sau ce fac ei acolo nu stiu si-mi arata copilul, el micutul a si inceput sa
caute tita mamei cu gurita dar a ajuns in dreptul nasului meu si parca mi l-a
pupat...
Ne-am vazut apoi dupa 4 zile cind eu deja ma deplasam pe picioarele
mele si mi-a venit laptele.
Era cel mai mare, cel mai roz si cel mai
mincacios. Am iesit din spital peste 10 zile si asa pina acum inpreuna zi de zi.
I-a facut papa o gramada de poze, video si toate alea...
In concluzie sintem bine, cusatura nici nu-mi dau seama unde este asa de invizibila e. Mai am de slabit putin ca sa ma simt ca la inceputul odiseei noastre.
Sper ca nu v-am plictisit cu amanunte si va doresc la toate nastere usoara si copii frumosi.
Rio Harada, 3494 gr si 51 cm, scor apgar 9,este micul si pretiosul meu dar.
Link-urile personale
autor: jojo, membra
a clubului Desprecopii.com
-
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com
2004
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 9 comentarii
buna fetelor va felicit ca aveti copii ,eu deocamdata nu sant mamica ,dar sper....
Buna tuturor membrilor,sunt Maria Kametani,comentariul trecut l-am facut de pe celular,astazi,il fac insa de pe PC(ca in sfirsit,mi-amachizitionat si eu asa ceva,mult doritul PC)si mi-as dori foarte mult sa pot coresponda cu dumneavoastra si chiar cu oricine doreste sa corespondeze cu mine pe adresa urmatoare kametani-maria@nexyzbb.ne.jp Sper ca sunteti bine impreuna cu copii,care cred ca sunt deja mari si sotii(sotiile)dumneavoastra,ceea ce va si doresc.S-ar putea ca exprimarea mea sa nu fie intocmai potrivita intocmai stilului de vorbire romanesc,am uitat lb.romana intrucitva...cu scuze!Dar va astept! Maria Kametani,sau invers,Kametani Maria
Buna tuturor,am nascut primul copil intr-o policlinica particulara din Hiroshima-Hatsukaichi,pe al doilea,l-am nascut intr-un spital de stat Hiroshima Sogo Byoin,comparativ vorbind,se cheama jicnire spitalelor de stat a fi comparate cu particularii!Complicatiile ivite pe perioada sarcinii,prezentatie pelviana,tromboza embolica etc.,au facut sa fiu aruncata in strada si nesupravegheata efectiv de doctorul policlinicii unde l-am nascut pe primul si unde mi-as fi dorit sa-l nasc si pe al doilea.Iata-ma cu o luna si jumatate inainte de termen aruncat de ici-colo si in baza unei recomandari de rigoare m-am dus la spitalul susmentionat.
O nastere in japonia?Hmm..mie mi s-a parut extraordinar ,cata grija au avut de mine si cata atentie !Am nascut prin c ezariana ,baietelul meu acum in varsta de 4 ani neplacandu-i pozitia normala s-a rasucit in ultima luna impingand deja cu picioarele spre noua viata ce i se oferea .La inceput mi s-a parut ca fiind ok s a nasc prin cezariana nestiind bineinteles la ce sa ma astept dar durerile au trecut si uitandu-ma la el a cum cat e de dulce si cat a crescut nici ca-mi amintesc vreo durere de dupa nastere!Ceea c e imi amintesc pana acum e ca mi-a fost tare greu ,el fiind un baiat cu foarte multa energie .Uneori ma gandesc la a avea si un al doilea copil dar ma sperie atat de tare gandul ca va fi la fel c a cel de acum si cum nimeni nu ma ajuta ,sotul fiind mai tottimpul la servici ,ajung tottimpul sa ma contrazic singura !Sunt egoista eu ca ma gandesc ai oferi totul unui copil si a nu imparti cu un altul,chiar si dragostea care o am pentru baiatul meu? Ma puteti contacta oricand la e-mailul de mai sus pana la data de 16 ian pentru ca atunci voi pleca in vacanta in Romania ! Va doresc numai bine si UN AN NOU FERICIT! ELLA!
Si copiii mei s-au nascut in Japonia in 1992 si 1993. In 1999 vazund ca sunt din ce in ce mai multi romani in Japonia care -- desi au nevoie unii de ceilalti -- nu stiu totusi decat in foarte mica parte unii de ceilalti am fondat Comunitatea Romanilor din Japonia. Pentru voi fetele si mamicile din Japonia de pe acest forum simpatic care vreti sa discutati diverse probleme legate de viitorii vostri copii, despre bebelusii vostri, despre copiii vostri si despre viata, viitorul lor si al vostru in Japonia va invit pe aceasta cale sa va inscrieti in Comunitatea Romanilor din Japonia trimitand un mail la RCJ_subscribe@yahoogroups.com. E si un site la www.yahoogroups.com/RCJ. Gya ne, Geo ;) goodspindoctor@yahoo.com
Si eu ma bucur de acelasi lucru ca si tine,adica ca putem vb cu romancele pe internet sa sti Roxana ca si aici este acelasi lucru cu cresterea si educarea copiilor ca si in japonia.Adica aici in S.U.A,locuiesc aici de 4 ani si eu am un baietelde 9 lunisi si americani isi lasa copii dezbracati ca cica ii calesc,dar eu il cresc dupa stilul romanesc si eu am nascut aici si doctori au fost foarte buni cu mine si ei nu au treaba ca tipi la nastere poti sa tipi cat vrei ei tot timpul iti vb frumos am avut cezarianasi am stat in chinuri 30 de ore si pana la sfarsit cand sau gandit sa ma taie
Si o nastere in Romania ar putea fi, pentru unele tinere mamici o experienta nemaipomenita. Pentru mine, s-a dovedit a fi prima si ultima de acest fel. Momentul nasterii micutului meu baietel, care intimplator are si el ochisorii ingusti( seamana cu mine), a fost unul foarte greu dar si fericit in acelasi timp. Spun toate astea pentru ca eu am suferit de preeclampsie iar dupa ce mi-au scos doctorii ( foarte experimentati)copilul- tot prin cezariana, am facut o tensiune de 19 cu 15 si apoi 80% am fost in coma. S-au luptat medicii sa ma aduca la viata si au reusit.Bravo lor! Greu a fost si cu micutul care avea doar 2450 grame datorita preeclampsiei.Astazi suntem bine si multumesc lui Dumnezeu ca am scapat amindoi cu viata.Cu toate astea imi voi aminti toata viata cu teama de perioada din timpul nasterii cind desi eram sub anestezie simtem totul sub o forma inexplicabil mentala, nu fizic si o tema nuamai la nivel psihic. Ceva inexplicabil pentru mine dar in acelasi timp si infiorator de rau, parca as fi vazut moartea cu ochii la propriu.In final stiu ca nu voi mai putea face niciodata copii altfel sigur mi se va intimpla mai rau decit prima data.
Ma bucur ca in sfarsit pot comunica cu romance de pe internet.Eu sunt casatorita aici in Japonia de 5ani,am o fetita de 2 ani jumate,Arisa, si in continoare astept (sper c-a lucrurile sa decurga in continoare bine)inca un bebelus.Inca este foarte mic (aproape 2 luni), si din cauza aceasta imi este teama.Bineanteles ca fetita noastra este nascuta aici, in Japonia,si cum prea bine spune Sanda, Japonia este o tara destul de diferita fata de Romania, din toate punctele de vedere(pornind de la calcularea varstei de sarcina -ei calculand cu doua saptamni mai devreme decat noi cei din Europa, si poate chiar si din America-dupa parerea medicului meu noi suntem cei ciudati-ei avand ideile lor fixe pe care nu li le poate schimba nimeni.Am nascut cat se poate de normal, plecand la spital singura (sotul fiind la serviciu), cu taxiul, cu dilatatia 5cm, durerile devenind tot mai insuportabile.De cand am ajuns la spital am mai asteptat inca 3 ore , dupa care s-a intamplat marea asteptare. Am nascut mai devreme cu zece zile, decat se astepta.Eu fiind o fire mai miscatoare, care nu poate sta locului, m-am miscat destul de mult in timpul sarcinii, si m-am dilatat foarte repede. Miscarea conteaza foarte mult, mersul pe jos.Mi s-a facut o injectie de dilatare mai rapida,care a rezolvat treaba mai repede.A fost greu, mai ales ca sotul meu nu a put fi langa mine, ajungand dupa ce printesa noastra isi facuse aparitia, ii faceau baie. Eu lucuiesc intr-un oras mai mic,(locuiesc in Saitama Ken), mai la tara(nu ma deranjeaza cu nimic), numai ca oameni de aici nu sunt prea obisnuiti sa vada fete de straini, si din cauza asta mi-a fost foarte greu, dar a trecut.Aici in Japonia, lor nu le prea placa ca la durerile facerii sa te smiorcai(ceea ce eu nu am rezistat durerilor si am racnit), ceea lor nu prea lea placut de loc, si am primit reprosuri, chiar si de la sotul meu, spunand ca noi romancele suntem egoiste, dar eu nu i-am bagat in seama, am spus frumos "ma scuzati eu nu sunt japoneza", dar tot nu lea convenit.Cum spi tu Sanda despre cresterea copiilor in Grecia, si aici in Japonia am vazut destul de multe stiluri de crestere, care pur si sinplu m-au speriat. In plina iarna(aici unde locuiesc eu nu ninge mai deloc, o data sau poate de doua ori doar, dar bate vantul foarte rau, si asta ma enerveaza tare mult),ei lasa copii fara siosetute, caciula sau fular, spunand ca trebui sa se caleasca. In scoli sau in gradinite este o temperatura poate sub 20de grade, bineanteles toti grohaind si tracand de nas. La gradinite si crese in salile de curs copii nu poarta sosete, spunand ca aluneca pe podea. Am vazut ca, copii de la crese si gradinite sun scosi la plinbare(mi-a placut ideea tare mult), dar am ramas uimita cand am vazut ca sunt scosi ba in tricouri sau pur si sinplu in bluzite, asta fiind in plina iarna, cand nu stii ce sa mai pui pe tine de frig cand iesi afara.Eu am cautat sa-mi cresc fetita in stilulu romnesc pe care il stiu, numai ca ea este o japoneza inraita, asta este este fata, seamana cu tatasu toata.C-am atata momentan. Toate cele bune tuturor, si astept sa pot coresponda cat mai mult cu voi.
Ma bucur pentru tine ca esti fericita cu puiul tau si ar fi si mai interesant sa mai scrii despre felul in care iti cresti pruncul intr-o tara atit de diferita de ROMANIA.Eu sint casatorita in Grecia de 8 ani,am un baietel de 6 ani,Mario si in continuare astept (probabil)o fetita,in septembrie.DE aceea ,repet,ar fi interesant de aflat in continuare cum te simti cu copilasul tau acolo,ce vaccinuri face,care sint etapele cresterii si orice altceva gasesti (si sint sigura ca vei gasi) diferit in modalitatea de crestere a unui nou nascut si mai tirziu a unui copil...acolo.De exemplu,eu m-am luptat destul ca sa nu fac cezariana fara sa fie nevoie,pt.ca aici se considera ca nu are rost sa suporti durerile facerii daca o poti rezolva chirurgical.Apoi,noii nascutii sint vizitati de toate rudele in viata la nici 1/2ora de la nastere fara nici un fel de precautii,copii sint invatati sa stea in curent de mici(culmea fara sa pateasca ceva!).Iti doresc sa te bucuri de bebelusul tau,toate cele bune.
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII