Despre încrederea proaspătului părinte și momentele de panică prin care trec tăticii

Acasa > O calatorie uimitoare te asteapta, Elevit iti este alaturi

Despre încrederea proaspătului părinte și momentele de panică prin care trec tăticii

Din punctul ăsta de vedere, mămicile sunt mult mai curajoase și mai stăpâne pe sine decât tăticii. Ei încearcă să ajute cât pot, însă nu se descurcă la fel de bine ca ele. De multe ori, un banal schimbat de scutec se poate transforma pentru un proaspăt tătic într-o adevărată aventură.

Nu-i prea strâns, nu intră piciorul, cred că l-am pișcat cu ariciul - toate astea se transformă în temeri și îi fac pe bărbați să pară cele mai stângace ființe de pământ.

Vei citi:
Statul de unul singur cu copilul
Pregătitul laptelui
Câte culori, atâtea păreri
Am rupt copilul!
Sfaturi, pilde și povețe
Ies dinții
Tătic dereglat
Zâmbetul copilului e dovada că sunt pe drumul cel bun

Statul de unul singur cu copilul

"Vezi că mâine vreau să ies în oraș o oră cu fetele, crezi că te descurci?" E o replică de speriat pentru mulți tătici. Și ce fac dacă începe să plângă? Dacă vrea țâță ce fac? Bine. Țâță am și eu, dar lapte? Draga mea, eu zic să mai aștepți, încă e prea mic să-l lași numai cu mine, nici măcar nu i-au apărut dințișorii, dacă vorbește numai cu gingiile eu nu înțeleg ce spune, tu-l pricepi mai bine, că ești mamă.

Pregătitul laptelui

Pare simplu, dar nu e. Bine, recipientele sunt gradate, altfel te-ai putea trezi că în loc să-ți aducă un biberon, ei să îți încălzească o halbă.

Câte culori, atâtea păreri

Scaunul bebelușului parcă nu mai e așa de maro, parcă e verde... eu zic să sunăm la 112, dacă e bolnav? În casă se instaurează starea de alertă. Sunt sunați rând pe rând buncii, mamele, toate rudele despre care se știe că mai au habar cât de cât de copii. După ce culoarea scaunului revine la normal, micuțul regurgitează. Gata! Altă panică! Parcă de data asta și mai mare decât la faza cu scaunul. Iar gânduri, iar telefoane, iar păreri primite din stânga, din dreapta, care în loc să te lămurească te fac să-ți fie și ție rău, să-ți vină și ție să regurgitezi. În capul tău se dau adevărate lupte interne. Să asculți de mătușa care îți zice că e normal refluxul esofagian sau de bunica de la țară care te îndeamnă să chemi popa cu crucea.

Am rupt copilul!

Se știe că panica se transmite de la părinte la copil. Cunosc un tătic care nefiind foarte priceput la schimbat scutece, de nervi că nu reușește să prindă ariciul a strigat, pe românește și-a vărsat năduful, însă micuțul s-a speriat și s-a pus pe plâns. El văzând cum copilul urlă a fugit repede în bucătărie, acolo unde era mama, să o anunțe că i-a provocat sugarului în încercarea de a-l schimba, fracturi multiple.

Sfaturi, pilde și povețe

Fiind temător, cum e și normal, tu ca părinte ai să mai întrebi în stânga și în dreapta atunci când n-ai să știi cum trebuie procedat cu copilul. Or să-ți audă urechile verzi și uscate. Tot felul de baliverne, povești, istorisiri, experiențe. Ba or să fie chiar persoane care, deși n-au copii, și nici măcar nu le ceri sfatul, ei se pricep și țin să ți-l dea și ție pentru că au citit într-o revistă că depresia la bebeluși se tratează cu cremă de gălbenele.

Ies dinții

Normal că cel mic o să plângă, iar tu o să-ți faci tot felul de scenarii. Nu uita însă că e doar o perioadă, care trece, cu puțină suferință ce e drept, dar trece. Discută cu medicul tău, ai încredere în el și nu pleca ochii la tot felul de discuții, de pe tot felul de forumuri care mai de care mai obscure, la persoane care n-au nici cel mai mic studiu medical, însă pozează în medici de specialitate școliți pe Google. Și nu da copilul prin gură cu tot felul de creme fantomă sau nu-i așeza sub limbă frunze de dafin. Consultă un medic specialist, care de-a lungul carierei a mai văzut copii, a asistat la apariția dinților și cunoaște cel mai bine cum se procedează și în cazul micuțului tău.

Tătic dereglat

Nu știu, prieteni, ce fel de hormoni trepidează în mine, dar de când am copii am început să fiu ușor de impresionat. Să vă gândiți că înainte eram genul de om pe care nu-l atingea nimic, scenele romantice din filme mi se păreau clișeu, declarațiile de dragoste dulcegării ieftine, iar pentru mine orice floare era doar o simplă plantă. Acum, de când sunt tătic (și mai ales de fată), lăcrimez la filme animate, la videoclipuri cu și despre dragoste, am ajuns chiar eu să-i fac micuței declarații, iar mai nou, când ud florile, vorbesc cu ele ca și cum aș vorbi cu copilul meu.

Zâmbetul copilului e dovada că sunt pe drumul cel bun... sau cel puțin asta vreau să cred

De multe ori am îndoieli că poate nu procedez tocmai bine în creșterea copilului, însă am încetat să mai compar copilul meu, povestea mea cu alții și poveștile lor. M-am oprit din a pleca urechea pentru că m-am convins că suntem diferiți, noi adulții ca părinți, și ei micuții, copii fiind. Nu cred că există manualul părintelui perfect. Să fii tătic, să fii mămică, nu e ca și când ai lucra într-o fabrică la normă, piciul pe care tu ți-ai propus să-l faci om mare, are ca noi adulții, de altfel, zile și zile, unele mai bune, altele mai rele, tocmai de asta am decis în relația cu cea mică să mă raportez la stările prin care trece. Nu spun. Când cineva e trist e bine să zâmbești, să-i ridici moralul, însă și mai important până acolo consider că e să afli sursa care-l face să nu se simtă bine, iar de abia după ce o înlături să începi să te distrezi.

 Ai încredere că o să fie bine, iar cel mic văzând asta, o să aibă și el încredere în el, dar mai ales în tine!  O călătorie uimitoare te așteaptă. Elevit îți este alături.

► Citește în continuare despre:

Care sunt cele mai recomandate poziții de alăptare? Sfatul medicului
Care sunt nevoile nutriționale ale unei mămici care alăptează?

Autor: Mihai Nicoară, redactor tătic de la Desprecopii - Mihai este tatăl unei fetițe minunate de 4 anișori și al unui băiețel (c) 2022