5 lucruri pe care un copil trebuie să le invețe de la părinții săi pană la vârsta de 5 ani

TEMA: Copilul de 5 ani | 0 | 13/8/2024

5 lucruri pe care un copil trebuie sa le invete de la parintii sai pana la varsta de 5 ani

Unii părinți consideră că este prematur să isi invete copilul prescolar anumite valori si principii de viata. Dar aceasta este o concepție greșită. Copiii inteleg inca de mici ce inseamna sinceritate, dreptate, mila, ambitie, determinare sau iubire. Aceste valori stau la baza inteligentei emotionale.

• Iată 5 lucruri pe care toti copilasii ar trebui sa le inteleaga cand implinesc varsta de 5 anisori - si cateva sfaturi care ii va ajuta sa creada in puterea lor. 5 ani, 5 valori.

in acest articol veti citi despre:
Sinceritat - Ajută copilul să găsească o modalitate de a spune adevărul
Dreptatea - Insistă pe dreptate și pe remedierea unei greșeli
Determinare - Încurajează-l să accepte o provocare
Empatie - Învață copilul să se gândească la sentimentele altora
Iubire - Fii generos cu afecțiunea ta

Sinceritatea - Ajută copilul să găsească o modalitate de a spune adevărul

Cel mai bun mod de ati invata copilul sinceritatea este să fii tu însuți o persoană care spune adevărul.

Ia în considerare această poveste: Corina a decis să limiteze numărul de întâlniri de joacă între fiul ei de 3 ani, David, și prietenul său Paul. Băieții se certau foarte mult recent și Corina a crezut că ar trebui să petreacă ceva timp separat. Așadar, când mama lui Paul a sunat într-o după-amiază pentru a aranja o întâlnire, Corina i-a spus că David este bolnav.

Auzind asta, fiul ei a întrebat: "Sunt bolnav, mami? Ce-i cu mine?" Corina, surprinsă de privirea înspăimântată a fiului ei, i-a spus că a zis doar că este bolnav, pentru că nu vrea să rănească sentimentele mamei lui Paul. Corina a lansat apoi o explicație complicată a distincțiilor dintre diferitele tipuri de minciuni, iar David a fost confuz. Tot ce a înțeles a fost că minciuna este uneori în regulă și că, de fapt, este ceea ce fac oamenii.

Copilul tău preia indicii de la tine, așa că este important să încerci să eviți orice fel de înșelăciune, chiar aparent inofensivă. (Niciodată, de exemplu, nu spune ceva de genul „Să nu-i spunem lui tati că avem bomboane.”) Lasă-l pe copilul tău să te audă vorbind cu/despre sinceritate cu alți adulți. Corina ar fi fost mai bine să spună: „Aceasta nu este o zi bună pentru o întâlnire de joacă. Sunt îngrijorată că băieții s-au certat atât de mult săptămâna trecută. Cred că au nevoie de o pauză”.

O altă modalitate de a promova valoarea onestității: nu reacționa excesiv dacă copilul tău te minte. În schimb, ajută-l să găsească o modalitate de a spune adevărul. Când mama Oanei, în vârstă de 4 ani, a intrat în living într-o după-amiază, a văzut că planta ei mare din ghivece fusese răsturnată și că mai multe frunze fuseseră rupte. Știa imediat ce s-a întâmplat: o dată, o văzuse pe Oana făcând păpușile Barbie „să urce în copaci” și îi spusese fiicei sale în acel moment că plantele erau interzise pentru joacă. Când mama a cerut o explicație, Oana cu aspect vinovat a dat vina pe câinele familiei.

Mama Oanei a reacționat sensibil: a întrerupt povestea copilului ei și a spus: "Oana, promit că nu voi țipa. Gândește-te la asta un minut și apoi spune-mi ce s-a întâmplat cu adevărat". După o clipă, copilul a mărturisit. În consecință, Oana a trebuit să ajute la curățarea mizerie și nu i s-a permis să se uite la televizor în acea după-amiază, dar mama ei s-a asigurat să sublinieze cât de mult a apreciat onestitatea fiicei sale. Procedând astfel, ea a predat copilului o lecție importantă: Chiar dacă a fi sincer nu este întotdeauna ușor sau confortabil, tu și ceilalți vă simțiți întotdeauna mai bine dacă spuneți adevărul.

Dreptatea - Insistă pe dreptate și pe remedierea unei greșeli

La o reuniune de familie recentă, Ana și Marius, veri de 4 ani, făceau castele din blocuri de lemn. Deodată, Ana a doborât castelul lui Marius și el a început să plângă. Martor la scenă, tatăl Anei i-a ordonat să-și ceară scuze. Ana a spus ascultătoare: „Îmi pare rău”.

Atunci tatăl ei a luat-o deoparte și a întrebat-o: „Știi de ce ai împins blocurile lui?”. Iar ea a spus: "deoarece castelul lui Marius era mai mare decât al meu". Tatăl i-a spus că, deși aceasta nu era o scuză pentru distrugerea castelului vărului ei, el îi putea înțelege sentimentele. Apoi a trimis-o înapoi să se joace.

Reacția tatălui a fost similară cu cea a multor părinți pricepuți din punct de vedere psihologic: el dorea ca fiica sa să-și identifice și să-și exprime sentimentele și să înțeleagă de ce s-a comportat așa cum a făcut-o ea. Este în regulă, dar nu este suficient. Pentru a-i ajuta pe copii să interiorizeze un adevărat simț al dreptății, părinții trebuie să-i încurajeze să ia unele măsuri pentru remedierea unei greșeli. De exemplu, tatăl Anei ar fi putut sugera să-l ajute pe Marius să-și reconstruiască castelul sau să-i aducă niște fursecuri ca gest de scuză.

A spune „Îmi pare rău” este destul de ușor pentru un copil și-l lasă să se descurce fără să-l forțeze să gândească fapta. Faptul că un copil repară într-un mod proactiv greșeala, transmite un mesaj mult mai puternic. Dacă copilul tău a acționat urât față de cineva, ajută-l să se gândească la o modalitate de a compensa. Încurajându-l să facă astfel de gesturi, subliniezi importanța tratamentului echitabil al oamenilor - o valoare esențială care într-o bună zi îl va ajuta să negocieze lumea complicată a relațiilor dintre grupuri.

Determinare - Încurajează-l să accepte o provocare

Iuli, în vârstă de cinci ani, i-a arătat mamei sale un desen pe care îl făcuse cu noile sale creioane. „E foarte luminos și plin de culoare”, i-a spus ea. "Bună treabă!" Copilul a fugit apoi în camera lui și a făcut un alt desen pentru a i-l aduce mamei sale spre laudă - apoi altul și altul.

„Fiecare era mai rapid decât precedentul”, a spus mama sa. - Nu știam ce să spun. Un răspuns bun ar fi putut fi: "Ei bine, Iuli, acel desen nu este făcut la fel de atent ca celălalt. Ai încercat tot posibilul?"

Determinarea este o valoare pe care o poți încuraja de la o vârstă fragedă. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este evitând laudele excesive și oferind copiilor feedback sincer, oferit într-un mod blând și de susținere.

O altă modalitate puternică de a ajuta copiii să-și dezvolte hotărârea este de a-i încuraja să facă lucruri care nu vin cu ușurință și de a-i lăuda pentru inițiativă - dacă îl face să se simtă nervos și speriat.

Ad-Extra3:

Empatie - Învață copilul să se gândească la sentimentele altora

Aura a fost frustrată pentru că fiicele ei, de 3 și 4 ani, au ajuns să se plângă și să se certe de fiecare dată când le ducea la cumpărături. „În cele din urmă le-am spus că trebuie să ne dăm seama cum să facem cumpărăturile fără ca toată lumea, inclusiv eu, să ne simțim supărați”, spune Aura.

Mama le-a cerut fetelor sugestii despre cum să facă călătoria la magazin o experiență mai bună pentru toți. Fata de 4 ani a sugerat să aducă gustări de acasă, astfel încât să nu dorească prăjituri. Cea de 3 ani a spus că va cânta în liniște pentru a se simți fericită.

Fetele și-au amintit promisiunile și următoarea călătorie la supermarket a decurs mult mai ușor. Ieșind din magazin, fata mai mică a întrebat: „Te simți supărată acum, mami?” Mama a asigurat-o că se simte bine și a remarcat cât de frumos a fost că nimeni nu s-a certat.

Aceste mici exerciții de rezolvare a problemelor ajută de fapt un copil să învețe valoarea considerației? Da. De-a lungul timpului, chiar și un copil mic vede că anumite cuvinte sau acțiuni pot face o altă persoană să zâmbească sau să se simtă mai bine și că, atunci când este amabil cu altcineva, acea persoană este plăcută cu ea. Acest feedback încurajează alte acte autentice de empatie si mila.

Iubirea - Fii generos cu afecțiunea ta

Părinții tind să creadă că copiii sunt în mod natural iubitori și generoși. Acest lucru este adevărat, dar pentru ca sentimentele iubitoare să dureze, trebuie să fie reciproce. Este îngrozitor să ne dăm seama că, pe parcursul unei zile obișnuite tipice, sintagma „Te iubesc” este probabil cea pe care un copil este cel mai puțin probabil să o audă.

Lasă-l pe copilul tău să te vadă demonstrându-ți dragostea și afecțiunea pentru oamenii din viața ta. Sărută-ți și îmbrățișează-ți soțul când copiii sunt în preajmă. Discută cu copiii despre cât de mult îi iubiți și apreciați bunicii, mătușile, unchii și verii lor.

Și, desigur, nu lăsa să treacă o zi fără să-ți exprimi afecțiunea pentru copilul tău. Arată-ți dragostea în moduri neașteptate: pune-i un bilet în cutia de prânz, o inimă pe oglinda de la baie, astfel încât să o vadă când se spală pe dinți, o îmbrățișare - fără niciun motiv.

Cu cât îi spui „Te iubesc” copilului tău, cu atât mai mult va spune și copilul tău „Te iubesc” înapoi. Cu cât dai mai multe îmbrățișări și sărutări, cu atât casa ta va fi mai plină de dragoste și afecțiune. Și când copiii noștri se simt liberi să-și exprime dragostea, le insuflăm poate cea mai mare valoare dintre toate.

Sinceritatea si empatia stau la baza INTELIGENTEI EMOTIONALE A COPILULUI.

► Citeste si Dezvoltarea inteligentei emotionale ale copilului: de ce este esentiala pentru fericirea sa

Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decat parentingul traditional

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate unica. Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea personalitatii sale. De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine.

Succesul si popularitatea acestei noi abordari in educatie este de altfel strans legat cu cerintele societati actuale - care pune accent pe rezultate, independenta si performanta in societate.

Este esential sa laudam si sa incurajam performantele reale copilului. Dar, multi parinti alimenteaza la maxim nevoia de aprecieri a copilului nerealizand ca de fapt afecteaza structura ego-ului copilului. In loc sa progreseze, acest copii devin dependenti de aprecieri si atentie. - spune Susan Carey, psiholog specializat in psihologia copilului - de la Universitatea Harvard citeste in continuare aici.

3 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:

Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii
Cand esti inconjurat doar de 'experti' in parenting: ganduri si morala

Te asteptam pe forumul de Parenting, unde discutam cam totul despre educatia copiilor nostri.

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Referinte: The Journal of Psychology