Disciplina copilului: între reguli, tactici și răbdare - abordarea educației pozitive
Disciplina copilului: între reguli, tactici și răbdare - abordarea educației pozitive
Majoritatea părinților știu că regulile și disciplina sunt parte integrantă din educația pe care o oferim copilului. Însă, nerefuzându-le nimic, unii părinți nu realizează ce impact va avea primul refuz întâmpinat din exterior asupra unui copil care nu știe ce înseamnă un simplu "NU". Acești copii vor întâmpina dificultăți de integrare în societate, începând cu prima lor experiență în colectivitate și continuând cu viața de zi cu zi.
Disciplina este un aspect important al educației unui copil și se referă la modul în care părinții și educatorii îi ajută pe copii să dezvolte comportamente și abilități adecvate și acceptabile în societate. Disciplina poate ajuta copilul să învețe reguli, limite și să se obișnuiască cu un program zilnic, ceea ce poate fi benefic în formarea unor obiceiuri și comportamente adecvate.
Iată mai multe sfaturi despre disciplina copilului: între reguli, tactici și răbdare...
despre educatia copilului si regulile educatiei pentru parinti, veti citi
Ce este de facut cand ce vrea copilul nu se poate ?
Ce li se reproseaza parintilor
A permite sau nu, a disciplina este ceva absolut normal pentru educatia unui copil
Exemplul de acasa este hotarator
Cum actionam in situatii specifice ?
Parentingul permisiv: perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului
Alte informatii utile ce tin de Educatie si Psihologia Copilului
Grupuri de suport - educatia copilului
Ce este disciplina?
Disciplina este procesul prin care iti inveti copilul ce fel de atitudine este acceptabila in diverse situatii si ce atitudini nu sunt acceptabile. Cu alte cuvinte, disciplina invata copilul sa urmeze anumite reguli de comportament.
Exista momente in care oricare parinte se intreaba cu disperare: cum sa il fac sa nu mai planga in public, cum sa-l fac sa inteleaga ca nu se poate...cum pot sa nu ma enervez cand vad ce crize face de parca acasa nu are nici o jucarie???...si lista e mult mai lunga :)
Cat de importanta este disciplina in educatia copilului?
Fiecare parinte vrea sa isi vada copilul fericit si in acelasi timp respectuos in fata adultilor, respectat la randul sau si inconjurat de prieteni care il respecta. Pentru ca astfel isi pot imagina si spera ca mai tarziu, copilul va avea o viata echilibrata, respectata si inconjurata de prieteni de calitate.
Insa, putem vedea in jurul nostru multi copii obraznici, rasfatati, fara reguli, fara limite si fara nici un respect pentru alti copii sau adulti.
Educatia pozitiva este o abordare a educatiei care se concentreaza pe dezvoltarea abilitatilor si a comportamentelor pozitive ale copiilor, in loc sa se concentreze pe pedepsirea sau corectarea comportamentelor negative. Aceasta abordare pune accentul pe construirea unei relatii pozitive intre parinte/educator si copil, prin incurajarea si sustinerea copilului in dezvoltarea si cresterea lui.
Ce este de facut cand ce vrea copilul nu se poate ?
Ce este de facut oare cand micutul tau incepe sa urle ca el vrea acea jucarie, acel "ceva" pe care si-l doreste ?? cu siguranta ca ati asistat la o scena de genul asta chiar daca nu s-a intamplat si la dumneavoastra in familie, chiar spui in gand : "ce bine ca am stiut sa-mi educ copilul sa nu-mi faca mie asta..." si te trezesti peste 2 zile ca-ti face acelasi gen de criza si tie si te intrebi pana unde naivitatea ta sa-ti imaginezi ca asta se intampla numai altora..., evident celor care nu sant "in stare" sa-si educe copilul...si-ti dai seama ce nedrept esti cand te arunci sa judeci...
"Mama urla la copil sa taca si-l ameninta sau chiar il palmuieste, in timp ce copilul nu vrea sa renunte la jucaria pe care a pus mana, plange in hohote si urla ca el "vlea si vlea", se tavaleste pe jos....lumea se aduna si se aud sfaturi : "de ce doamna nu-i luati jucaria?", "de ce nu-i trageti o bataie buna sa stie cine-i seful?" , "asta se intampla cand nu stii sa-ti educi odrasla, tinerii din ziua de azi nu mai stiu sa faca nimic ca lumea"...si tie iti vine sa intri in pamant de rusine....ce-i oare de facut ca acest gen de manifestare sa ramana un caz singular ??
Incearca sa-i explici ca plecati in oras dar nu poti sa-i cumperi nimic acum ci doar peste o saptamana, ca are destule jucarii si ca daca este cuminte poate sta afara mai mult, sau poate primii un biscuit in plus, etc...
interesant de citit: Crizele de isterie ale copilului
Ad-Extra3:
Ce li se reproseaza parintilor
Parintilor li se reproseaza ca sunt prea toleranti, ca-si rasfata prea mult copii, ca nu le-au interzis adesea ceea ce trebuia interzis....nestiind ce-i acel "nu este voie, nu trebuie, etc adica marele "NU", copii cresc cu impresia ca toata lumea e a lor si orice se poate, numai sa zica "vreau". Nerefuzandu-le nimic unii parinti nu realizeaza ce impact va avea primul refuz din afara asupra unui copil care nu stie ce insemna un banal (sau nu) "NU". Acesti copii vor avea dificultati de integrare in societate, incepand cu prima intrare in colectivitate si continuand cu viata zilnica.
A permite sau nu, a disciplina este ceva absolut normal pentru educatia unui copil
A permite sau a disciplina este ceva absolut normal si poate da unui copil stabilitatea de care are atata nevoie, el stie la ce sa se astepte de la societate si de la parintii sai. A permite sau nu ceva nu insemna a-ti stresa copilul ci doar inseamna ca el va invata ca exista si lucruri care nu se pot obtine si ca societatea are reguli dupa care se conduce, ca exista limite in toate...la fel de importanta este o atitudine liniara in comportamentul parintilor, inconsecventa nu face decat sa deruteze copilul si sa-l faca sa-si piarda increderea in parinti..
interesant de citit: Disciplinarea pozitiva - solutii pentru educarea copiilor capriciosi
Exemplul de acasa este hotarator. Abordeaza educatia pozitiva
Atentie insa la ceea ce faceti voi in casa, daca urlati unul la altul, daca tipati la partener sau la copil, acesta nu va intelege ce vrem de la el si mai ales, cum vrem ceva ce noi nu facem...mai ales ca micii impielitati profita din plin de inconsecventa voastra.
Daca intr-o zi nu-ti lasi copilul sa faca ceva iar ziua urmatoare-l lasi, vei crea o imensa confuzie in mintea lui...el nu va stii cand poate si cand nu poate sa faca ceva...drept pentru care fiti consecventi iar daca se schimba ceva, explicati si de ce s-a schimbat situatia...
Deci daca iti face o criza in plina strada nu-l certa si mai tare sau nu tipa la el...incearca sa-i distragi atentia sau promite-i o rasplata in cazul in care este cuminte iar cand ajungeti acasa stati de vorba cu el si explicatii de ce a-ti procedat asa. El nu-si da oricum seama ce senzatie starneste prin comportamentul lui, emotiile pe care le incearca sunt infricosatoare pentru el si mai ales nu intelege ce se intampla cu el...de aceea este foarte important sa-i explicati intotdeauna cum stau lucrurile...si cel mai important lucru este ca dumneavoastra sa nu va enervati, sa va tineti firea, chiar daca asta nu-i un lucru usor si daca va doriti sa izbucniti si dumneavoastra intr-o criza de isterie...ganditi-va caun copil nu poate fi ajutat sa inteleaga ceva tipandu-se la el...
Modelul comportamental al parintilor este decisiv pentru ca de aici porneste fundamentul viitoarei comportari in societate a copilului dumneavoastra. Ganditi-va ca daca dumneavoastra evitati sau nu disciplinati micul tiran, acesta va fi disciplinat automat la intrarea in societate si nu-i va fi usor, societatea n-o va face cu dragostea, intelegerea, corectitudinea si blandetea dumneavoastra ....deci il feriti de multe tensiuni si frustrari.
Educatia pozitiva este o abordare a educatiei care se concentreaza pe dezvoltarea abilitatilor si a comportamentelor pozitive ale copiilor, in loc sa se concentreze pe pedepsirea sau corectarea comportamentelor negative. Aceasta abordare pune accentul pe construirea unei relatii pozitive intre parinte/educator si copil, prin incurajarea si sustinerea copilului in dezvoltarea si cresterea lui.
Educatia pozitiva se bazeaza pe principiul ca copiii sunt fiinte umane in dezvoltare si ca este important sa le oferim sprijin si sa-i incurajam in procesul lor de crestere si dezvoltare. Aceasta abordare se concentreaza pe dezvoltarea abilitatilor si a comportamentelor pozitive ale copiilor, cum ar fi empatia, cooperarea, asumarea responsabilitatii si comunicarea.
Cum actionam in situatii specifice?
Desigur, nu este intotdeauna suficient sa privesti lucrurile din perspectiva copilului. Situatiile concrete, presupun masuri particulare pe care parintii trebuie sa le ia, in functie de natura problemelor de disciplina. Experienta arata ca exista reguli pe care daca un parinte le respecta are sanse mai mari sa isi disciplineze copilul neastamparat decat daca lasa totul la voia intamplarii.
Iata 5 astfel de situatii cu care se confrunta la un moment dat majoritatea parintilor si solutii de lupta :)
Ce facem cand copilul musca? Ce facem cand copilul atinge si sterpeleste obiectele periculoase Ce facem cand copilul arunca mancarea si tacamurile in mod intentionat Ce facem cand copilul are tendinte agresive Ce facem cand copilul tipa si urla Ce facem cand copilul se agita si se enerveaza in timp ce este imbracat
.jpg)
Parentingul permisiv: perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului
Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de asteptari scazute din partea copilului corelate cu o apatie educationala din partea parintelui. Pentru ca exista foarte putine reguli, cereri si asteptari, copilul crescut de parinti permisivi are de multe ori probleme in a-si gasi si impune singur propriile limite.
Din pacate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai tarziu, in adolescenta de exemplu - poate fi cu adevarat o provocare - atat pentru copil cat si pentru parintii in cauza. Iata mai multe despre parentingul permisiv: greseli si perceptii de educatie care afecteaza universul emotional al copilului
Alte informatii utile ce tin de Educatie si Psihologia Copilului
Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?
Cind vine celalalt pe lume
Disciplina copilului, un subiect controversat...
Copii avantajati la scoala si in viata
A negocia cu copiii
Cum abordam manifestarile de tip negativist (1-3 ani)
Auto-indentificarea: Cine sunt eu?
Cand copilul nu are încredere în el...
Despre copilul timid
Crizele de isterie ale copilului
Agresivitatea copilului
⭐ Mai multe despre psihologia copilului aici >
Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?
A inceput scoala si odata cu ea au inceput si multe lucruri pe care eu una le-as mai fi vrut parca amanate o vreme, cum ar fi trezitul copiilor de dimineata, dupa program fix si cu rutina de rigoare. Va suna cunoscut?
Daca da, atunci probabil ca v-ati pus, la fel ca si mine, cel putin o data intrebarea din titlu – de ce trebuie sa le spunem copiilor de 10 ori un lucru ca sa il inteleaga o data?
Citeste in continuare: Despre ascultare si copii: de ce trebuie sa spunem de 10 ori ca sa fim intelesi?
.gif){kind=small}
Despre PARENTING - CITITI PE LARG AICI.
Lecturi suplimentare
Marea Britanie: părinţilor prea permisivi li se ia copilul
Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri? Ce se intampla cu copiii lasati sa faca tot ce vor - de la prabusirea disciplinei in scoli pana la suicid
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Forumuri dedicate psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
PARENTING - sau despre meseria de parinte
autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024
referinte:
- Francois Dumesnil: QuestiOns des parents responsables
- Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and substance use. Journal of Early Adolescence,
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
15 comentarii din totalul de 21:
eu cand eram copil eram foarte rea ma tavaleam e jos tipam urlam, nu stiu exact de ce.Avem cosmaruri noaptea.Parintii meu m au baut...si de la 3 -4 ani pana pe la 8 ani am avut cosmaruri..nu sunt de acord cu violenta.Eu cred ca viitoare mamica ca ar trebui sa fim mai atente la motivele pe care copilul reactioneaza asa si ce putem face nu repede bataia sau alte metode gen descantece ...etc eu cred ca daca ai rabdare ii explici frumos il pedepsesti si ii arati ca nu este bine ce face se va linisti.Eu ma rog de acum pentru bebelusul meu sa fie sanatos , ascultator si il voi invata sa se roage .Unde locuiesc am posibilitatea duminica cat stau si ascult predica, copilul meu sa beneficieze de invataturi crestine pentru varsta lui impreuna cu alti copii.
IMI cer scuze,Dar nu mi pot stapani indignarea.vad parinti aici,lasandu Si parerile Si sunt stupefiata.oameni buni,aveti copii Si ma asteptam Sa fiti realisti.nu toti copiii se linistesc de la o palma la fundulet,asa ca nu spune draga Mona ca palma aia a facut din copilul tau un ingetas.baietelul meu de 3 ani nu se linisteste ca prin minune cand Il"altoiesc".nu functioneaza cu toti copiii.nici vorba Buna nu functioneaza.pur Si simply Este ca el sau deloc.daca Las baiatul Sa se tavaleasca,nu se linisteste ca prin minune,ba chiar ajunge la extrem.Mi a placut intrebarea cristinei"eu ca mama,ce fac cand nu Mai pot"? Acasa aceasta intrebare reda realitatea,nu parintii care Ai impresia ca le stiu PE toate,insa de fapt au fost binecuvantati cu nist copii usor de controlat. Haideti Sa fim realisti!suntem.iprocriti daca spunemnca educatia incepe din ziua nasterii.cine Isi educa copiii sa urle. Sa tipe,Sa zbiere,Sa loveasca s.a.m.d?nimeni!Dar ei totusi o fac!
pt popa cristina: cand nu mai poti, roaga-l pe tata sa te ajute. sotia mea asa face si functioneaza :). e greu sa fiti amandoi atat de stresati/obositi in acelasi timp. eu muncesc 10-12 ore/zi, dar sunt capabil sa ii aloc copilului 3-4 ore cu un calm de care nimeni nu ma credea capabil. chiar cu cea mai mare placere. Baiatul meu are 2,5 ani si imi este cel mai bun prieten. Iar daca pic nervos si nu ma simt in stare, o rog pe sotia mea sa se ocupe 2 ore, ma odihnesc si o luam de la capat.
Este perfect redat in articol intradevar, dar cand ai doi mici si esti mamica singura cu doi (la diferenta de varsta de un an) lucrurile se complica, pt ca nu ai cum sa i faci educatie la unul pt ca intre timp celalt umbla si agata alceva si tot asa. In majoritatea articolelor se trateaza cazul unui copil, prea putine am citit din cele cu doi copii mici in care sa fim sfatuite de experti ce facem cand urla doi, sincron,dar din motive total diferite.
Educatia copilului incepe din prima zi. La fel si cea a parintelui. Nu e ceva pe care putem amana pana la sapte ani sau care putem lasa pe seama bunicilor. Nu e o experienta unidirectionala - parinte > copil. Regulile
sint de acord cu ceea ce scrieti in articol.Totul pleaca de la consecventa.Copii sint cei mai mari profitori.Am o ne potica de 5 ani, care o bate pe mama-sa, o obliga sa o care in brate, plange cand nu i se cumpara ce vrea.Cum mama-sa nu e cu ea, se schimba totul.Pe mine ma stied e vrajitoare.Plec unde cu ea, ii spun care sint regulile de drum, ca nu o pot lua in brate ca ma doare spatele, etc... de cateva ori m-am intors cu ea acasa in 5 min ca facea mofturi.Asa ca acum cind iesim impreuna e un inger de copil... si culmea, vrajitoare, vrajitaore, dar tare mai trage la mine si la plimbarile cu mine,desi are asa de multe interdictii.Consider ca a fi parinte e o arta, si fiecare cu rabdare o invatam.
Acest articol este foarte bun intradevar este asa cum ne scrieti si recunosc de de fiecare data ca eu sunt devina in educatia fetelor mele dar de multe ori nu mai am rabdare sa mai explic.Mi-as dori ca cineva,un psiholog sau un doctor sa ne raspunda noua mamelor la cateva intrebari despre educatia copiilor nostrii.As dori sa stiu ce sa fac si eu ca mama cand nu mai POT?Va multumesc
Foarte frumos formulat articolul si destul de realist ,dar ce faci cu un copil hiperactiv in varsta de 1 an si 8 luni la care i se dau explicatii in toate felurile posibile ,dar tot ce vrea el face ?
Articolul e bun, putem invata de la fiecare cate ceva, dar nu cred ca e valabil in toate situatiile.Nu poti sa educi pe toata lumea intr-un singur mod, poti adapta acestea la educatia copilului, dar trebuie sa tinem cont si de temperamentul lui, de personalitate si sa incercam sa-i oferim o educatie cat mai apropiata de ceea ce se numeste
Mi-a placut articolul,chiar am un nepotel care face la fel.Am sa pun in aplicare ce am citit!
de ce toata lumea se fereste sa recunoasca ca in momentul in care nu reusesti sa te intelegi cu copilul tau sau face ceva ce poate chiar sa-i puna viata in pericol - pui mana pe nuielusa sau ii dau doua la fundulet. cate mamici pot spune ca in momentele de criza nu i-au dat o palma la fundulet copilului? binenteles ca nu sunt de acord cu bataia - respectiv palme peste fata, peste cap sau alte corectii care pot sa-i faca rau copilului. dar nu-mi spuneti ca si cel mai bun psiholog nu-si admonesteaza copilul asa. eu am o fetita de trei ani, care are o personalitate foarte puternica, dar cu care ma pot intelege si care e tare cuminte - atat cat e de cuminte un copil de trei ani. dar niciodata nu i-am permis sa se tranteasca pe jos - indiferent ca eram acasa sau in oras, sau sa-i permit sa dea in cineva.....si atunci cand nu reuseam sa ma inteleg cu ea - o palma peste fundulet sau un betigas peste manute o faceau sa inteleaga ca totul are o limita
nu inteleg de ce in societatea romaneasca e atat de importanta oamenilor de pe strada.... daca faci promisiuni si nu le vei respecta, increderea copilului in tine va disparea, mai mult de atat nu va intelege faptul ca comportamentul lui este gresit... situatia nu este aceeasi la un an jumatate si la trei ani...eu l-am lasat pe fiul meu sa se tavaleasca, sa urle, sa tipe...apoi a obosit si nu s-a mai intamplat sa reactioneze la fel..mesajul meu a ajuns deci la el...
Parerea mea este ca rabdarea fata de propriul copil e cea mai importanta.In cazul meu, fetita mea de 8 ani are noroc, deoarece de fiecare data incerc sa-i demonstrez cum ar fi daca nu am fi disciplinati,sa-i arat repercursiunile pe care le-ar avea la scoala daca ar uita sa faca ceva din neatentie.Metoda cea mai buna e sa-i trezesc constiinta nativa si sa i-o dezvolt continuu.Parintii au un rol hotarator asupra copiilor lor.Astept si alte pareri interesante.
Draga Carmen Si eu am aceiasi problema cu baietelul meu de 5 ani.In fiecare zi se plinge ori d-na educatoare ori vreun parinte ca i-a batut copilul,i-a rupt ochelarii i-a varsat supa sau apa de la pictura pe pantaloni.In parc tot asa numai el trebuie sa se dea la leagan sau tobogan,daca se apropie un copil il loveste sai il scuipa.Daca il cert riposteaza.Asa ca nu esti singura mamica care ii este rusine sa mearga in parc,in vizita la rude sau sa asteptam la vreo coada la ceva. In acest moment facem terapie la psihiatru.Asa ca te sfatuiesc sa ie-i masuri de pe acum ca sa nu ai probleme mai tirziu. Daca vrei sa mai stam de vorba imi poti scrie la adresa de mail de mai sus. Te pup,Ghiulya!
Articolul nu este rau, insa este plin de rgeseli de ortografie impardonabile. Nu ar trebui sa mai permiteti intrarea pe site a unui articol fara a-l verifica bine inainte, caci va faceti de rusine.
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII