Respectul incepe de acasă, de aceea e timpul să impui și să oferi respect in casă

Acasa > VIATA DE FAMILIE

TEMA: Educatia copilului | 0 | 1/11/2021

Respectul incepe de acasă, de aceea e timpul să impui și să oferi respect in casă

Respectul începe de acasă. Daca vrei respect de la copiii tai, incepe prin a impune respectul in familie.

Dar, sa fim mai concreti - dacă la voi in casa se tipa constant, se fac insulte, se fac observații deranjante față de soț / soție, să nu vă surprindă dacă si copilul vostru se comportă în același mod cu voi, dragi parinti. Va trebui sa va remodelați comportamentul pentru el. Părinții care le spun copiilor: "Nu face așa cum fac eu, fă ce ce spun", creează un tip de dublu standard care reproduce negativitatea și resentimentele.

- veți citi:
Cum știi sigur dacă comportamentul copilului tău a depășit limita?
Nu confunda frustrarea cu lipsa de respect
Mulți părinți nu știu unde să tragă linia atunci când vine vorba de comportamentul nerespectuos al copilului
Conformitate versus Independență
Nu o luaţi personal
Lucruri nerespectuoase pe care părinții pot – și ar trebui să le ignore
Comportamentul nerespectuor al copiilor pe care părinţii nu ar trebui să-l ignore
Respectul: de ce copiii trebuie să isi respecte părintii si cum le schimbăm atitudinea când e nevoie

Un părinte ineficient este o persoană care se așteaptă ca ai săi copii să facă lucruri pe care nu doreşte să le facă el însăşi. Dacă prețuieşți respectul, atunci trebuie să oferi si tu respect - si incepe chiar cu toti membrii familiei tale.

Cum știi sigur dacă comportamentul copilului tău a depășit limita?

Distincția dintre răzvrătire ușoară și lipsă de respect trebuie să fie clara. Dar, în calitate de părinte, cum știi sigur dacă comportamentul copilului tău a depășit linia și a devenit cu adevărat lipsit de respect? Și ce ar trebui să faci când se întrece linia?

Atunci când un copil este nepoliticos sau se plânge că ceva nu este corect, întreabă-te: "Copilul meu exprimă frustrare generală cu privire la nedreptățile sau provocările vieții, sau este în mod deliberat rău, condescendent sau abuziv?"

Nu confunda frustrarea cu lipsa de respect

Eu privesc lucrurile în felul acesta: când copilul își dă ochii peste cap și coboară nervos pe scări, este destul de inofensiv. Acest lucru este foarte diferit de un copil care vorbeşte astfel: "Ești un ticălos. Nu poți face nimic. Nu-mi pasă care sunt regulile, nu le respect!"

Cred că atunci când copiii se angajează în uşoare expresii de frustrare şi revoltă, este un semn că tu clar deţii autoritatea.

Nu faceți nici o greșeală, există o distincție între datul ochilor peste cap și copilul tău strigând: "Ești prost" sau ceva mai rău. Cred că părinții trebuie să înțeleagă cu adevărat această diferență la un nivel de bază.

Să recunoaştem, dacă faci ceva, este foarte complicat atunci când ceri copilului să se oprească. Crede-mă, copiii recunosc ipocrizia când o văd.

Mulți părinți nu știu unde să tragă linia atunci când vine vorba de comportamentul nerespectuos al copilului

Când adolescentul sau pre-adolescentul este ușor rebel, îi sperie. Părinții ar spune: "Dacă nu opresc datul ochilor peste cap, curând îmi va vorbi foarte urât."

De obicei, răspunsul este: "Ei bine, întrebarea este dacă ți-a vorbit vreodată urât în trecut? Dacă nu, nu-ți face griji. Și dacă o face în viitor, trage-l atunci la răspundere." Este simplu.

Apropo, înțeleg că părinții se tem că lucrurile se vor complica cu adolescenții. Dacă sunteți părintele unui adolescent sau pre-adolescent, probabil vă temeți că lucrurile se vor înrăutăți. După cum știm cu toții, copiii din această grupă de vârstă pot fi foarte hărțuitori și încăpățânați. Este nevoie de o educaţie echilibrată în timpul adolescenţei. Într-adevăr, este important să se permită procesul natural de "rupere" care vine în timpul adolescenței. Dar părinții trebuie, de asemenea, să fie siguri că identifică orice comportament cu adevărat lipsit de respect al copilului, care este rău, nepoliticos sau dăunător celorlalţi.

Conformitate versus Independență

Respectul, lipsa de respect și respectarea sunt adesea probleme care intervin între părinți și copii. Iată cum văd eu. Părinții au dreptul să se aștepte la respectul tuturor copiilor care trăiesc în casa lor, chiar dacă acel copil are 22 de ani. Adesea, fricțiunea este cauzată de nevoia legitimă a adolescenților de a deveni mai independenți pe măsură ce se dezvoltă. Acesta este exact locul în care părinții și adolescenții întră în conflict: părintele dorește conformarea la reguli și adolescentul dorește independența.

Nu o luaţi personal

Acum hai să facem un pas mai departe. Atunci când adolescentul nu se conformează, părintele se simte nerespectat. Și apoi părinții fac greșeala de a lua personal acel sentiment.

Cred că adolescenții trebuie să învețe să rezolve problema conformării în moduri sănătoase. Dar părinții trebuie, de asemenea, să înțeleagă că de multe ori, micile acte de răzvrătire ale copilului lor provin din faptul că doreşte să fie independent. Cu alte cuvinte, rebeliunea copilului nu are nimic de-a face cu lipsa de respect.

Iată un exemplu. Hai să spunem că un adolescent întârzie. Părintele spune: "De ce ai întârziat?" Și copilul oferă o scuză. Apoi, părintele întreabă: "Ei bine, de ce nu ne-ai sunat?" Răspunsul adolescentului: "Ei bine, nu am vrut să mă simt prost în fața prietenilor mei". În mod evident, părintele are replică: ca rezultat, nu ieși vineri seară în oraş; trebuie să îţi asumi mai multă responsabilitate pentru a fi la timp și pentru a suna dacă vei întârzia. "Această consecință este corectă și răspunsul este corect. Dar dacă părintele spune atunci: "Nu ai nici un drept să fii aşa nerespectuos cu mine", părintele se află pe o pistă greșită, deoarece a personalizat situația.

Una dintre cele mai mari greșeli pe care părinții le pot face este să ia personal comportamentul copilului. Adevărul este că adolescentul din vecini face același lucru părinților săi, iar fiica verișorului tău face același lucru părinților. Asta este ceea ce fac adolescenții. Rolul părintelui este de a trata comportamentul copilului cât mai obiectiv posibil.

Când părinții nu au modalități eficiente de a face față acestor tipuri de lucruri, ei pot simți că pierd controlul și se sperie. De cele mai multe ori reacționează exagerat sau nu reacționează la situație. Când reacționează exagerat, devin prea rigizi. Iar când reacționează exagerat, ignoră comportamentul sau își spun că este "doar o fază". În orice caz, nu ajută copilul să învețe să-și gestioneze gândurile sau emoțiile mai eficient și nu ajută copilul să fie mai mult respectuos.

Lucruri nerespectuoase pe care părinții pot – și ar trebui să le ignore

În general, recomand ca părinții să ignore lucrurile uşor nerespectuoase pe care le fac copiii lor. Am vorbit despre ochi daţi peste cap. Dar aș include, de asemenea, lucruri cum ar fi mormăitul despre cum viața nu este corectă, suspinurile dramatice, sau chiar trântirea ușii dormitorului, ocazional.

Când fiul meu a fost adolescent, au fost momente când i-am spus să facă ceva și el urca pe scări în camera lui mormăind: "Oooof, urăsc asta...". Am permis acestă afişare a emoției pentru că nu eram amenințaţi de asta. După ce copilul părăsea încăperea, nevastă-mea și cu mine ne-am fi uitat unul la altul, chicotind și am fi spus: "Da, da, bine, fie, doar mergi să-ţi faci temele."

Eu personal cred că copiii trebuie să-și poată exprima frustrarea de a trăi într-o familie și de a urma regulile. Deci, sfătuiesc părinții să tolereze acest tip de comportament. La urma urmei, adolescentul trebuie să învețe cum să aibă propriile sentimente și opinii și trebuie să aibă un loc sigur în care să-și poată exprima frustrarea. Și uneori o să-l vezi făcând asta în moduri foarte imature.

Apropo, au fost și părinți cu care am lucrat, care nu aveau toleranța de a permite acest tip de comportament. Ei au simțit că este o amenințare pentru autoritatea lor și au ajuns să-l provoace pe copil la fiecare pas. Dar cred că, dacă adolescentul își gestionează altfel viața - obținând note bune, fiind un copil destul de bun, care nu face lucruri criminale sau antisociale şi care nu face lucruri cu risc ridicat - acest tip de comportament nu reprezintă o amenințare pentru autoritatea părinților.

Mai degrabă, cred că atunci când copiii se angajează în expresii de frustrare ușor revoltate, este un semn că în mod clar, voi părinţii, aveți autoritatea. Gândiți-vă astfel: nu este o provocare pentru autoritatea voastră, este o expresie a frustrării față de autoritatea voastră. Asta înseamnă că mingea este în curtea voastră. Nu există niciun motiv să i-o aruncați copilului și să oferiţi putere comportamentului său enervant - dar inofensiv.

Comportamentul nerespectuos al copiilor pe care părinţii nu ar trebui să-l ignore

Nu faceți o greșeală, atunci când adevărata lipsă de respect este îndreptată către un anumit părinte sau frate, și este dăunătoare și nepoliticoasă - aceasta trebuie tratată imediat. Dacă copilul vostru nu vede linia dintre lipsa de respect și răzvrătirea ușoară, trebuie să vorbiţi cu el. Stați cu el când lucrurile merg bine și spuneți-i:

"Ascultă, dacă vrei să mergi urât pe scări pentru că ești frustrat și crezi că lucrurile nu sunt corecte, e ok pentru mine. Dar dacă începi să ţipi la anumite persoane și eşți nepoliticos cu membrii familiei, vei fi tras la răspundere pentru acest comportament. Deci, nu întinde coarda."

Dacă ați observat că al vostru copil a trecut deja linia și se comportă într-un mod din ce în ce mai lipsit de respect, puteți spune:

"Uite, există o limită pe care cred că o întreci când vorbești cu noi. Dacă vrei să îţi dai ochii peste cap și să spui "Fie", este ok pentru mine. Nu vreau să mă lupt cu tine pentru asta. Dar ţipatul la persoane, acuzarea și țipetele nu sunt acceptabile. Ești responsabil să nu faci acele lucruri."

Puneți întotdeauna aceste idei împreună pentru copiii voştrii: responsabilitate și consecințe. Arată cum stă treaba:

"Ești responsabil să te comporți într-un anumit mod. O să te trag la răspundere pentru acest comportament și vor exista consecințe dacă nu-ți asumi responsabilitatea."

Doar completaţi acel cerc pentru copilul vostru pentru a vedea relaţia dintre aceste aceste idei importante.

Iată un exemplu. Să spunem că fiul tău adolescent a numit-o pe sora lui cu un apelativ nepoliticos și l-ai trimis în camera lui. Când lucrurile s-au liniștit, aşează-te împreună cu el și spune-i:

"Știi, te-am auzit spunând lucruri nerespectuoase surorii tale. Și vreau doar să îţi reamintesc că, dacă eşti nepoliticos sau rău cu ea, este la fel de rău ca și cum ai fi lipsit de respect față de mine. Iar consecința pentru acest tip de comportament este ... "

Și lăsăți-l să știe ce se va întâmpla.

Să vedem cum ar putea continua această conversație:

Tu: "Știi consecințele pentru comportamentul lipsit de respect în această casă. Îți iau telefonul timp de 4 ore."

Copilul tău: "Nu este corect! Am nevoie de telefonul meu mâine."

Tu: "Nu este problema mea. Problema mea este, cum te fac să nu mai vorbești cu sora ta așa. Iar problema ta este de ce folosești lipsa de respect pentru a-ți da pe față sentimentele negative? Și crede-mă, poreclitul sororii tale nu rezolvă problema într-un mod eficient. Asta nu este acceptabil în casa asta."

Rețineți că părintele a luat telefonul fiului său pentru o perioadă relativ scurtă de timp - 4 ore. Cred că este mai bine decât să îl ia pentru o zi sau două, pentru că acum, părintele are copilul care lucrează pentru a-l recupera. Adolescentul trebuie să se concentreze asupra noului comportament de a fi respectuos. Sau cel puțin să nu fie nepoliticos și nerespectuos pentru a-și câștiga telefonul mobil.

În acest sens, creați o cale pentru un comportament mai bun și lucrați pentru o cultură de responsabilitate și respect în casa voastră.

Respectul: de ce copiii trebuie să isi respecte părintii si cum le schimbăm atitudinea când e nevoie

Respectul este ca o șosea cu două sensuri de circulatie iar a ne invăta copilul despre respect este de a-l invăta de ce el va fi respectat, respectându-i pe cei din jurul său. Dar, uneori uităm că, ei copiii, nu se nasc cu un sentiment de respect fata de ceilalti. Noi trebuie sa ii invățăm despre asta. Insă ce facem când noi, avem parte de o atitudine lipsită de respect din partea propriulul nostru copil?

In timp ce fiecare copil are o personalitate diferita, toti trebuie sa fie invatati sa fie respectuosi. De la nastere, copiii invata sa manipuleze lumea pentru a-si satisface nevoile - este natural. Dar este treaba noastra ca parinti sa ii invatam respectul. Iata 8 lucruri pe care le puteti face chiar de azi pentru a incepe sa va castigati respectul de la propriul copil...

Cei 7 ani de acasa: norme si valori esentiale pentru succesul viitorului copilului

Este adevarat ca nu prea mai exista cei 7 ani de-acasa, deoarece copiii sunt inclusi în diverse forme educationale inca de la varste mult mai fragede, ramane ideea de la baza acestei expresii: normele de conduita se invata din familie. Scoala si alte medii educationale nu pot ulterior decat sa confirme si sa consolideze normele deja deprinse din familie.

Niciun părinte nu-şi doreşte ca odrasla sa să dea dovadă de proastă creştere, acasă sau în societate. Citeste mai departe....

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️