Copilul dificil: temperament versus abordari speciale de parenting

TEMA: Copilul dificil | 0 | 10/7/2022

Există cu adevarat copii dificili?

Oricat de dura pare intrebarea, raspunsul este DA. Exista copii dificili. SI de ce anume sunt unii copii dificili? Ei bine, motivele sunt variante - de la ADHD, la o personalitate creativa, la un copil cu o fire foarte sensibila, la un caracter defensiv, o dizabilitate de invatare, probleme temperamentale ...Iar doctorii si parintii incep, in sfarsit, sa recunoasca rolul sensibilitatii sistemului digestiv al bebelusilor atunci cand vine vorba de nervozitate sau colici...

in aces articol veti citi mai multe despre:
Exista cu adevarat copii dificili?
Acest copil dificil si plangacios este vazut ca fiind de nemiscat
„Copilul meu s-a nascut asa”
Rolul sensibilitatii sistemului digestiv al bebelusilor atunci cand vine vorba de nervozitate sau colici
Impactul aracteristicilor materne asupra temperamentului copilului

Exista cu adevarat copii dificili?

Oricat de dificila pare intrebarea, raspunsul este DA. Exista copii dificili. SI de ce anume sunt unii copii dificili? Ei bine, motivele sunt variante - de la ADHD, la o personalitate creativa, la un copil cu o fire foarte sensibila, la un caracter defensiv, o dizabilitate de invatare, probleme temperamentale ...

De fapt, reusind sa gasim ce anume poate face un copil sa fie dificil - este un pas pozitiv pentru parinti dar si pentru copil. Insa, in final - motivele pentru care un copil este dificil sunt mai putin importante ca felul anume de abordare a educatiei sale personalizate.

Se pare ca exista doua tipuri de copii dificili, iar cat de mult se suprapun acestea doua este inca neclar.

Primul tip il reprezinta copilul dificil care plange si se agita in majoritatea timpului. Al doilea tip se refera la copilul lipicios (care se agata de mama) sau temator.

Motivul pentru care spun ca acestea doua pot fi similare este acela ca bebelusul care se agata de mama, insa caruia nu i se ofera apropierea dorita, va plange si se va agita, fiind astfel posibil ca bebelusul sa apartina primei categorii, mult mai stabila fata de a doua; insa, exista si copii care plang si se agita foarte mult, si care primesc apropierea de care au nevoie, iar, in acest caz, etiologia agitatiei ar fi vazuta diferit. Este posibil ca al doilea tip sa fie o subcategorie a primului, insa nu inseamna ca toti copiii agitati sunt copii lipiciosi ce nu primesc atentie (un punct foarte important).

Un bebelus dificil si plangacios necesita un parenting special cu multa atentie

Psihologii au pus multa greutate pe ideea ca temperamentul copilului este fix, incat nu ne-am gandit niciodata cu adevarat la modul in care am putea afecta acel lucru care pare atat de static. Problema cu asta este ca am putea rani copiii carora li s-au pus aceste etichete, deoarece suntem mai predispusi sa propunem comportamente care, pe termen lung, au potentialul de a dauna. Cercetarile asupra temperamentului si a rezultatelor sale subliniaza cateva aspecte foarte importante pe care trebuie sa le luam in considerare, cele pe care le voi aborda in aceasta serie formata din doua parti:

• Este posibil ca temperamentul sa nu fie atat de static si de inradacinat pe cat credem noi.
• Statutul atasamentului este un predictor puternic al temperamentului si, prin urmare, ar trebui luat mai in serios.
• Acei copii cu temperament „dificil” pot fi cei cu cel mai mare risc de rezultate negative ale comportamentelor pe care li le propunem – si cei care ar putea beneficia cel mai mult din alte tipuri de comportamente.

Cand luam in considerare aceste aspecte si ceea ce ne spune cercetarea, sper ca va deveni clar ca acesti bebelusi „dificili” ar putea necesita un tip diferit de parenting fata de cel pe care li l-am oferit pana acum.

„Copilul meu s-a nascut asa”

Ideea unei personalitati incorporate este o viziune care a fost mult timp sustinuta de multi. Au existat desidenti ai acestui punct de vedere, adica cercetatori precum BF Skinner si John Watson, care au considerat ca copiii se nasteau ca o foaie alba, urmand ca ei sa devina ceea ce sunt in urma experientei. insa din cercetare, am invatat ca nu asa stau lucrurile. Am invatat, de asemenea, ca comportamentul unui copil inca este afectat de mediul sau; ceea ce inseamna ca un copil este un produs al amestecului dintre genele cu care se naste si experientele din timpul cresterii. insa intrebarea care ramane este despre masura in care temperamentul este innascut. in momentul de fata, oamenii cred ca temperamentul are de-a face mai mult cu partea genetica decat cu experientele si, astfel, se elimina pe ei insisi din procesul ce priveste comportamentele care pot ajuta la atenuarea acestui tip de comportament „dificil.” Si de ce nu? Daca esti de parere ca nu ai nici un control asupra temperamentului copilului tau, de ce te-ai gandi sa schimbi ceva in modul de parenting?

"Copilul meu s-a nascut asa!"

Problema cu aceasta viziune a comportamentului predominant inradacinat este ca exista o lipsa relativa de cercetari care sa sustina o astfel de viziune caci, de fapt, cercetarile par sa sutina ideea ca putem avea o influenta imensa asupra modului in care rationeaza copiii nostri. Deci, de ce avem aceasta convingere? Deoarece o mare parte a cercetarii comportamentului arata stabilitate de-a lungul anilor; problema este ca primii oameni masoara temperamentul in jurul varstei de patru luni. Oricine este parinte poate confirma ca, in patru luni, se pot intampla o multime de lucuri care sa modeleze felul in care se comporta copilul, sau, cel putin, poate spune cum percepe comportamentul copilului.

Ad-Extra3:

Rolul sensibilitatii sistemului digestiv al bebelusilor atunci cand vine vorba de nervozitate sau colici

Care este cercetarea impotriva acestui punct de vedere adanc inradacinat? Pentru inceput, doctorii si parintii incep, in sfarsit, sa recunoasca rolul sensibilitatii sistemului digestiv al bebelusilor atunci cand vine vorba de nervozitate sau colici. Multi copii prezinta intolerante (sau alergii complete) la anumite produse alimentare – lactatele, glutenul si soia fiind cele mai proeminente – si sunt expusi la acestea fie prin formula, fie prin laptele matern al mamei. Dieta unei mame poate afecta foarte usor nervozitatea copilului, acest aspect fiind ignorat ani intregi in favoarea „acuzarii copilului.” (Am pus in ghilimele, deoarece nu cred ca oamenii acuza copilul in sensul unei actiuni intentionate, insa vina este cumva plasata asupra copilului, chiar daca este inclusa mentiunea unui act neintentionat.)

Impactul caracteristicilor materne asupra temperamentului copilului

Insa exista o problema mult mai raspandita pentru care avem si capacitatea de a-i face fata, daca o acceptam. Cercetarile au aratat de multi ani ca impactul pe care il au caracteristicile materne asupra temperamentului copilului este mai mare decat insusi impactul copilului. Lucruri precum anxietate materna, stima de sine scazuta, tendinte agresive si atitudinile fata de cresterea copilului (inclusiv credintele despre sensibilitatea aratata copilului, lovirea copilului, lasarea copilului sa planga, etc.) masurate prenatal au fost predictori foarte semnificativi ai temperamentului copilului.

Desi este posibil ca aceste gene sa fie transmise genetic, mult mai des s-a simtit (de catre cercetatori) ca atitudinile mamei fata de copil (atitudini dezvoltate prenatal) justifica aceasta relatie. De ce? Deoarece aceste mame, datorita propriului sistem de convingeri si a propriilor trasaturi de personalitate, sunt mai predispuse sa se angajeze in parentingul aspru, inclusiv in utilizarea disciplinei fizice, si sunt mai putin capabile sa faca fata comportamentelor tipice ale sugarilor, precum plansul, iar motivul pentru aceasta poate provine din raspunsurile lor fiziologice la problemele de zi cu zi ale parentingului.

De exemplu, s-a constatat ca mamele care au raportat ca au avut copii „dificili” au avut un raspuns fiziologic mult mai puternic si visceral la plansul unui copil, atat prenatal, cat si postnatal. in timp ce cercetarea nu este concludenta cu privire la aceasta chestiune, faptul ca aceste observatii sunt facute inainte de sosirea copilului pe lume si sunt prezise de atitudinile mamei fata de cresterea copiilor transmite cu putere influentei mediului ce anume este perceput ca fiind un bebelus „dificil.”

Temperamentul si plansul in bebelusie

Ceea ce este important sa ne amintim aici este ca, atunci cand vorbim despre temperamentul copiilor, adeseori, oamenii nu raporteaza „nevoile mari” ci „dificile”, iar acestea sunt si cele care prezinta interes pentru cercetare. Lucrurile precum „nevoile mari” sunt destul de reale si reprezinta temperamentul (desi, din pacate, de multe ori, nu ceea ce este raportat), insa gradul in care este „dificil” (de exemplu, asociat cu mult plans, suferinta, etc.) este reprezentat de ceea ce poate fi modelat de comportamentele si caracteristicile maternale.

Citeste detalii interesante in Temperamentul copilului: 9 caracteristici majore si cum il putem intelege mai bine

Un exemplu rapid: Fiica mea are nevoi mari si asa a fost de la nastere. Nu voia sa fie niciodata lasata din brate, trebuia hranita regulat si avea nevoie de contact constant; acesta a fost comportamentul ei cu „nevoi mari”. Cu toate acestea, a fost si incredibil de fericita si nu as fi spus niciodata despre ea ca este „dificila” deoarece am fost capabila sa ii ofer comportamentele care se potriveau personalitatii ei innascute. Sper ca oamenii au in vedere ca aici vorbim despre comportamente „dificile”, dar ca, evident, acestea se suprapun adesea cu temperamentele cu „nevoi mari”, caci acestia sunt copiii care sunt etichetati ca fiind dificili, deoarece ingrijitorii nu le raspund corespunzator nevoilor. Cititi partea a doua <<aici>>