Parenting-ul atașat intre dogmă și realitate - un alt punct de vedere

TEMA: Parenting atasat | 0 | 25/6/2024

Parenting-ul atasat intre dogma si realitate - un alt punct de vedere

Parentingul atașat este un concept la modă. Forumul Desprecopii este plin de topicuri despre parentingul atașat, care combină teoria atașamentului prin alăptare îndelungată, dormitul în același pat cu bebelușul, ne-lăsarea bebelușului să plângă nicio secundă și purtatul în brațe sau în marsupiu până la vârsta grădiniței. Parentingul atașat pune un mare accent pe nevoile copilului, dar este important ca și bunăstarea părinților să fie luată în considerare. Dacă părinții ajung să fie epuizați fizic și emoțional din cauza aplicării stricte a acestor principii, acest lucru poate afecta negativ relația cu copilul și poate fi un semn al transformării în dogmă.

Este însă acest stil parental garanția atașamentului copilului și ce consecințe poate avea această dependență îndelungată de mamă? Cât de mult mai este până la transformarea acestui stil într-o dogmă? Iată o altă perspectivă care merită citită.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Ar putea parentingul atasat sa devina dogma ?
Parenting-ul atasat duce la un copil care este mai increzator
Regulile parenting-ului atasat sunt cheia unui atasament sigur?
Ii lasi sa planga putin sau ii iei in brate imediat?
Cel mai bun parenting este cel facut cu dragoste si fara prescrieri sau dogme
Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decat parentingul traditional

Ar putea parentingul atasat sa devina dogma ?

Adepta infocata a parenting-ului atasat, la cel mai mic scancet, atentia Alexiei se va indrepta asupra copiilor ei, Isabela in varsta de trei ani si Robert de un an. Ea a incercat cu disperare sa ii alapteze si sa ii adoarma in acelasi pat cu ea cat de mult a putut. Si acum, la vasta de 3 ani, fetita ei, Isabela este inca alaptata si asta intentioneaza si faca si cu Robert - sa il alapteze cel putin pana la 4 ani.

Alexia este adepta practicanta unui parenting atasat - un stil parental care promoveaza ideea de a nu-ti lasa copilul sa planga, alaptarea pe termen lung (chiar foarte lung), dormitul in acelasi pat si transportarea copilului intr-un marsupiu.

Asa ca, aceste zile, ea incearca sa evite carucioarele. “Simt ca nu este corect sa ii pun intr-un carucior cand sunt atat de mici,” a spus ea.

“Imi vine sa plang atunci cand ma gandesc ca sunt separati de mine. De unii singuri, doar cu paturi ca surogat al mamei”.

Exista zeci de carti si site-uri dedicate parenting-ului atasat. William Sears este cel mai mare in acest domeniu. Cartea sa despre parenting-ul atasat, The Baby Book, ce are drept co-autor pe sotia sa – Martha, s-a vandut in peste 1,5 milioane de exemplare doar in SUA.

Parenting-ul atasat duce la un copil care este mai increzator

Conform lui Sears, practicarea unui parenting-ul atasat va duce la un copil care este, citez: “mai increzator, se simte mai competent, creste mai bine, simte corect, actioneaza corect, este mai bine organizat, invata limba mult mai usor, isi stabileste o independenta sanatoasa, invata intimitatea si invata sa ofere si sa primeasca dragoste.”

In momentul in care Science Vs. a privit la stiinta din spatele pretentiilor parenting-ului atasat, am vazut o poveste diferita.

Insa este parentingul atasat cheia?

“Atasament” este un termen preluat din sfera stiintei si, in comunitatea stiintifica, se refera la relatia dintre un copilas si un anumit adult. Scopul este crearea “atasamentului sigur”.

“Prin atasament sigur ne referim la faptul ca micutul este increzator cu privire la disponibilitatea si receptivitatea adultului respectiv. Asadar, ei sunt siguri in acea relatie. Ei se simt in siguranta in interiorul ei.” Asa a spus Alan Sroufe, profesor in psihologia dezvoltarii copilului , la Universitatea din Minnesota, SUA. El si-a petrecut intreaga cariera cercetand concepul de atasament.

Mai mult de trei decenii, Sroufe si echipa sa au urmarit peste 200 de oameni, de la nastere la varsta adulta, cautand diferente intre copiii sigur atasati si cei nesigur atasati. “Copiii cu istorii de atasament sigur aveau mai multa incredere in ei insusi, lucrau mai mult la probleme si erau mai perseverenti.”

Când părinții simt nevoia de a căuta constant aprobarea și validarea comunităților de parenting atașat și se simt vinovați sau rușinați dacă nu reușesc să urmeze toate principiile la literă, acest lucru poate duce la o abordare dogmatică.

Ad-Extra3:

Regulile parenting-ului atasat sunt garantia unui atasament sigur?

Asadar, este un lucru bun - fara indoiala sa iti cresti copilul tau in spiritul principiilor de parenting atasat. Insa, sunt regulile parenting-ului atasat – alaptatul, dormitul in acelasi pat, nelasarea copilului sa planga – sunt garantia unui atasament sigur?

Nu. Nu exista nici o dovada stiintifica buna in spatele regulilor parenting-ului atasat.

Desigur, laptele matern este bun pentru bebelusi, acesta ajuta la protejarea lor impotriva infectiilor si a bolilor cronice.

Multe alte site-uri de parenting sau discutii pe cel mai popular forum al parintilor sustin ca lasarea copiilor sa planga putin ar putea avea, pe termen lung, grave efecte psihologice negative. Iar acest lucru se intampla mai ales atunci cand parintii vor ca micutii lor sa adoarma.

Marea intrebare este: Ii lasi sa planga putin, astfel incat ei sa se linisteasca singuri sau ii iei in brate imediat?

Deci ce trebuie facut? Luam in brate bebelusul la primul scancet?

“Ar trebui sa le oferi oportunitatea ca ei sa se linisteasca singuri printr-un somn profund,” a spus Jane Fisher, un profesor de psihologie clinica la Universitatea Monash din Melbourne, Australia. Ea a spus ca acest lucru ar putea implica balansarea sau oferirea confortului copilului, fara a il lua in brate sau hrani. Aceasta este o abordare numita vag ‘formarea somnului’.

In general vorbind, cu toate ca formarea rutinei somnului este un proces interzis in terenul parenting-ului atasat, William Sears scrie: “Antrenam animalute de companie, educam copii.”

Insa un studiu publicat in acest an, ce a examinat copiii la 12 luni dupa ce au fost invatati sa adoarma, nu a gasit nici o diferenta in bunastarea emotionala sau comportamentala, si nici o diferenta in atasamentul sigur dintre copiii care au fost antrenati sa doarma si cei care nu au fost.

Cel mai bun parenting este cel facut cu dragoste si fara prescrieri sau dogme

I-am cerut lui William Sears cercetari care sa sustina unele dintre afirmatiile sale despre parenting-ul atasat. Dupa mai multe incercari, ofiterul sau de comunicatii, fiul sau – Matt Sears ne-a trimis un mail ce continea urmatoarele: “Multe dintre scrierile Dr. Bill sunt bazate, in primul rand, pe propria sa experienta in cresterea a opt copii si pe mai mult de 40 de ani ca medic pediatru.”

Profesorul Alan Sroufe - Alan Sroufe. Professor Emeritus Ph.D., Institute of Child Development, Universitatea Minesota, USA - este de parere ca majoritatea copiilor se vor atasa sigur de parintii lor, fara a fi nevoie de un stil parental Sears. El pledeaza pentru parenting-ul iubitor, si “mai putin prescriptiv.”

Parentingul atașat pune un mare accent pe nevoile copilului, dar este important ca și bunăstarea părinților să fie luată în considerare. Dacă părinții ajung să fie epuizați fizic și emoțional din cauza aplicării stricte a acestor principii, acest lucru poate afecta negativ relația cu copilul și poate fi un semn al transformării în dogmă.

Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decat parentingul traditional

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate unica. Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea personalitatii sale. De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine.

Succesul si popularitatea acestei noi abordari in educatie este de altfel strans legat cu cerintele societati actuale - care pune accent pe rezultate, independenta si performanta in societate.

Este esential sa laudam si sa incurajam performantele reale copilului. Dar, multi parinti alimenteaza la maxim nevoia de aprecieri a copilului nerealizand ca de fapt afecteaza structura ego-ului copilului. In loc sa progreseze, acest copii devin dependenti de aprecieri si atentie. - spune Susan Carey, psiholog specializat in psihologia copilului - de la Universitatea Harvard citeste in continuare aici.