Crește copilul pe care IL AI nu pe cel pe care ți-ai fi dorit să il ai

Acasa > Scolarul

TEMA: Tulburari de invatare | 1 | 19/8/2024

Crește copilul pe care IL AI nu pe cel pe care ți-ai fi dorit să il ai

Este destul de dificil pentru părintele unui copil de nivel școlar mediu sau scăzut să se consoleze cu faptul că copilul lor nu va deveni exact ceea ce ei și-au imaginat. Poate că nu există șanse să devină următorul Einstein, Nadia Comăneci sau, cu atât mai puțin, următorul Bill Gates, Taylor Swift sau Justin Bieber.

Care părinte nu și-a pus întrebarea: "Oare copilul meu va realiza ceea ce eu nu am reușit? Va atinge celebritatea pe care am visat-o - să fie savant, sportiv sau artist - dar nu am reușit niciodată să devin?" Dar ce se întâmplă dacă există anumite tulburări de învățare în ecuație? Cu toate acestea, să rămânem optimiști și să descoperim împreună cum putem susține copiii în dezvoltarea lor unică și în atingerea potențialului lor. 💪🧠🌟

- veti citi:
Copilul tau este unic si diferit de tine, cand ai fost copil
E greu sa te consolezi ca ai totusi in copil cu talente ... mediocre
Refuzul parintilor de a accepta limitarile copilului
Ce implica diagnosticul de dizabilitate de invatare sau dizabilitate psihiatrica?
Etichetarea este daunatoare copilului?
Despre tulburarile de invatare  - pe larg:

Copilul tau este unic si diferit de tine, cand ai fost copil

Una dintre cele mai grele dileme ale parenting-ului este sa accepti ca odrasla ta nu este o clona sau o extensie a ta. Ca este 'altfel' de cum ai fos tu ...

De la nasterea fiecarui copil, parintii nutresc sperante si vise pentru ei: succesul academic, recunoasterile sportive, faima si averea sunt toate posibile si dorite. Si ce parinte nu isi doreste cu ardoare ca al sau copil sa aiba oportunitatile pe care el nu le-a avut? Care parinte nu s-a gandit ....este acesta copilul care imi va indeplini ambitiile neimplinite de a deveni celebritatea - savantul, sportbl sau artistul care am vrut sa fiu, dar nu am putut?

E greu sa te consolezi ca ai totusi in copil cu talente ... mediocre

Este destul de dificil pentru parintele unui copil de nivel mediu sa se consoleze cu faptul ca al sau copil nu va fi ceea ce a visat el ca va deveni. Ea nu este Einstein si nici Nadia Comaneci, iar el nu este urmatorul Bill Gates sau Justin Bieber.

Chiar si mai dificil este acceptarea faptului ca cel mic nu este o dedublare a ta. Fetita ta nu impartaseste dragostea ta pentru drumetii; baietelul nu-si doreste sa devina medic; in general copiii tai doresc sa faca alegeri diferite de cele pe care le-ai facut tu  (sau ti-ai dori sa le fi facut).

Dar este si mai greu sa gestionezi aceasta cerinta a parenting-ului modern atunci cand copilul tau prezinta o anumita dizabilitate...Si anune o tulburare (dizabilitate) de invatare.

Refuzul parintilor de a accepta limitarile copilului

Prin urmare, exista o dorinta coplesitoare de a nega adevarul unui diagnostic sau si mai comun este chiar refuzul prezentarii la medic cu cel mic pentru consultarea in vederea stabilirii unui diagnostic. Desigur, nimeni nu isi exprima negarea in acest fel. De multe ori parintii sustin ca nu vor ca al lor copil sa fie “etichetat”.  Sau, chiar mai la moda, oamenii sustin ca dizabilitatile de invatare si cele psihiatrice sunt “supra-diagnosticate” in randul copiilor.

Exista o serie de adevaruri amestecate cu mituri in aceste afirmatii, insa cel mai mult - ipoteze nejustificate de catre dovezile stiintifice.

Acestea includ ideea ca diagnostticul nu reprezinta nimic mai mult decat impresii personale ale profesionistului care a evaluat copilul; presupunanad ca, in mod obisnuit, copiii sunt diagnosticati cu dizabiltati pe care, de fapt, ei nu le prezinta; presupunanad ca un diagnostic este o “eticheta” jenanta ce trebuie evitata, caci ea nu face decat sa raneasca un copil.

Insa, de multe ori, adevarata temere nu este ca cel mic va fi “etichetat”, ci ca parintele copilului va fi “etichetat” ca avand un copil mai putin perfect. Cu alte cuvinte, nu este nimic mai mult decat negare.

Ce implica diagnosticul de dizabilitate de invatare sau dizabilitate psihiatrica?

Cei care se tem de “etichetare” presupun ca diagnosticul unei dizabilitati este arbitrar; ca psihologul sau specialistul vede  copilul si ca pe baza unor impresii trase de la acea intalnire si pe baza impresiilor pe care le are in urma discutiilor cu parintii si profesorii, ajunge la un diagnostic. Realitatea este ca diagnosticul este de obicei stabilit prin testare neuro-psihologica.

Testarea neuro-psihologica este complexa si cuprinzatoare. Exista o interminabila serie de teste pentru diagnosticarea fiecarei dizabilitati si a fiecarei variante posibile de handicap. Un diagnostic nu este o “impresie”, este un raport de 15-20 de pagini care detaliaza testele si rezultatele, explicand dificultatile observate la copil, prin trimitere la rezultate, si care detaliaza un plan de interventie orientat catre modul in care invata fiecare copil in parte.

Cea de-a doua ipoteza este aceea a “supra-diagnosticarii” copiilor cu dizabilitati psihiatrice si de invatare. Cu alte cuvinte, copiii sunt, in mod frecvent,  diagnosticati gresit. Curios este faptul ca aceasta presupunere se face numai cu privire la copii. Nimeni nu sustine ca adultii sunt “supra-diagnosticati.” Se presupune ca acesta este un fenomen care se limiteaza la copii, totusi nu explica nimeni de ce “supra-diagnosticarea” are loc doar in ceea ce ii priveste pe cei mici.

Exista dovezi stiintifice care sa ateste ca acei copii care se dezolta normal sunt diagnosticati pentru tulburari de invatare pe care nu le prezinta?

Nu am putut gasi nici o dovada in literatura de specialitate psihiatrica, insa am gasit in literatura de educatie ipoteze copioase conform  carora acest fenomen are loc. Totusi, aceste ipoteze copioase nu au fost susttinute de nici o dovada empirica.

Este adevarat ca parintii pot apela la profesionisti doritori sa ofere un diagnostic in absenta testelor corespunzatoare. Aceste teste sunt extrem de scumpe si nu se poate garanta ca ele vor oferi rezultatul dorit. O scurta consultatie cu un psiholog sau un specialist in educatie poate inlocui testele. Insa acesta nu este un exemplu de copii diagnosticati cu dizabilitati pe care nu le au. Este un exemplu de alegere a unui diagnostic in absenta evaluarii corecte.

Etichetarea este daunatoare copilului?

Ce putem spune despre “etichetare”? Exista dovezi care sa confirme ca “etichetarea” este daunatoare pentru copii? Nu am putut gasi nici macar una. Intrebarea nici macar nu incadreaza corect problema. Copiii cu dizabilitati de invatare si dizabilitati psihiatrice sunt deja etichetati ca fiind “prosti,” “dificili,” “lenesi,” fauritori de probleme.” Un diagnostic inlocuieste etichetarile existente care arata ca un copil este responsabil pentru propriile sale probleme, cu o explicatie care schimba totul.

Atat pentru profesor, cat si pentru copil, exista o modalitate de a intelege dificultatile, nearuncandu-se vina asupra copilului. Un diagnostic schimba un copil “prost” intr-un copil cu dislexie, si deschide usa catre o intreaga gama de strategii prin care se poate face fata problemei.

Un diagnostic transforma copilul “dificil” intr-un copil cu Sindromul Asperger, care efectiv nu stie cum sa reactioneze in mod corespunzator in situatiile zilnice, si deschide usa catre o serie diferita de strategii, fara a mentiona generarea simpatiei si suportului din fata profesorilor, in loc de dispret.

Despre tulburarile de invatare  - pe larg:

Disgrafia la copil
Dislexia copilului: cauze si tipuri
Dispraxia si manifestarile ei

Despre parinti si copii inteligenti cititi si:

Importanta familiei in procesul de invatare
Inteligenţele multiple
Modurile de inteligenta ale copiilor si modul lor specific de invatare

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 

referinte: positive-parenting-ally.com, psychologytoday.com
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️