Despre copii și amintiri care răman fixate in memorie: importanța amintirilor din primii ani de viață

TEMA: Dezvoltarea emotionala | 0 | 3/10/2022

Despre copii si amintiri care raman fixate in memorie - importanta amintirilor din primii ani de viata

Toate amintirile copilariei au un efect asupa vietii noastre de adult. In primii ani de viata ne construim modelul emotional asupra lumii si luam cu noi acea intelegere a lumii pentru tot restul vietilor noastre.

Oamenii de stiinta care studiaza memoria infantila elaboreaza o idee conform careia copilasii mici nu sunt uituci, ci, in circumstante potrivite, ei pot forma amintiri ce dureaza perioade de timp incredibil de lungi. Desi atunci cand cresc s-ar putea sa nu-si aminteasca in mod constient zilele in care purtau scutec, amintirile pe care copiii si le formeaza in primii ani ar putea fi, de fapt, cele cu cel mai mare impact asupra vietilor lor.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Povestea lui Henry Molaison
Bebelusii sunt amnezici
Masurarea puterii memoriei in primii ani de viata
Configurarea de baza
Nu putem compara copiii cu adultii amnezici
De ce se estompeaza amintirile?
Sistemele de memorie ale creierului sunt interconectate cu circuitele sale emotionale

Sistemele de memorie ale creierului sunt interconectate cu circuitele sale emotionale

De la ce varsta ai prima amintire?

Faptul ca nu putem vorbi despre primii nostri 2 ani este o parte a acestui subiect pe care il tratam acum. Amintirile importante si influente, cele care ne formeaza, nu sunt, oricum, amintiri constiente.

Amintirile noastre emotionale, modele de sentimente si relatii – “sunt in siguranta?, este lumea un loc bun?, sunt inconjurat de cei ce ma iubesc? – sunt cele care conteaza cu adevarat. Sistemele de memorie ale creierului sunt interconectate cu circuitele sale emotionale (care sunt puternice chiar de la nastere), fapt pentru care mult din ceea ce invatam timpuriu reprezinta o intelegere emotionala a modului in care functioneaza lumea.

Sentimentele din jurul evenimentelor sunt mult mai puternice decat evenimentele in sine. La fel ca amintirea mobilului, experientele care raman in amintire sunt cele care se repeta (de fapt, cu fiecare reminder, amintirile devin mai puternice). Asa ca timpul in care copilul tau a fost impins pe terenul de joaca, sau noaptea in care nu l-ai luat din patutul sau atunci cand plangea, nu sunt schimbatoare. Copiii sunt ca niste mici oameni de stiinta care au nevoie de o multime de date pentru a trage concluzii. Cum ne raportam fata de ei si cum ii ingrijim de-a lungul timpului este ceea ce face diferenta.

Asa se explica motivul pentru care copilaria timpurie are un efect atat de puternic asupra noastra, chiar daca ne amintim foarte putin din ea. In primii ani de viata ne construim modelul emotional asupra lumii si luam cu noi acea intelegere a lumii pentru tot restul vietilor noastre.

Povestea lui Henry Molaison

Henry Molaison, cunoscut lumii ca H.M., a fost numit cel mai important pacient in istoria stiintei creierului. In 1953, medicii i-au eliminat doua suvite de tesut din partea adanca a creierului pentru a-i trata crizele severe. El s-a trezit din operatie transformat pe viata. Crizele sale au disparut, insa din momentul operatiei, de la varsta de 27 de ani, pana la moartea sa, pe cand avea 82 de ani, H.M. nu a avut nici o abilitate de a-si forma amintiri noi.

El se putea lasa coplesit de amintirile copilariei sale, sau putea sa vorbeasca despre viata din cel de-al doilea razboi mondial, insa noile experiente ii ramaneau in minte aproximativ 20 de secunde dupa care se evaporau. O echipa mica de cercetarori l-au studiat decenii intregi – unul l-a descris pe H.M. ca fiind “parte din familie.” Si totusi fiecare vizita pe care i-au facut-o a fost resimtita de Henri ca fiind prima.

Bebelusii sunt amnezici

Bebelusii au fost mult timp considerati H.M. in miniatura, creaturi ale momentului care nu au capacitatea creierului de a-si aminti lucruri mai mult de cateva ore sau zile. De fapt, eu insumi i-am descris in urma cu doi ani, cand am scris despre memoria infantila pentru Babble. Ideea a fost ca bebelusii sunt amnezici; hipocampusul lor – partea din creierul lui H.M. pe care medicii au indepartat-o din nestiinta – nu este inca matur, fapt pentru care experientele noi nu se lipesc de memorie. Insa acest lucru va reprezenta curand o notiune invechita. Oamenii de stiinta care studiaza memoria infantila elaboreaza o idee conform careia copilasii mici nu sunt uituci, ci, in circumstante potrivite, ei pot forma amintiri ce dureaza perioade de timp incredibil de lungi. Desi atunci cand cresc s-ar putea sa nu-si aminteasca in mod constient zilele in care purtau scutec, amintirile pe care copiii si le formeaza in primii ani ar putea fi, de fapt, cele cu cel mai mare impact asupra vietilor lor.

Ad-Extra3:

Masurarea puterii memoriei in primii ani de viata

Pentru a testa abilitatile de memorie ale copilasilor, cercetatorii se folosesc de distractia preferata a unui copil: lovitul. In laboratorul ei de la Rutgers, pionerul in cercetarea memoriei – Carolyn Rovee-Collier face experimente care folosesc lovitul si alte comportamente ale copilului pentru a masura puterea memoriei in primii ani de viata.

Configurarea de baza

Un copilas este asezat pe spate intr-un patut, cu o panglica in jurul gleznei, care este, de asemenea, legata de un mobil. Cand copilul isi misca picioarele, mobilul se misca si danseaza. Chiar si un nou-nascut invata sa loveasca mai rapid pentru o distractie maxima. Dupa o pauza, cercetatorii se intorc, de aceasta data pun mobilul in patut, fara a i-l atasa de picior. La vederea mobilului, majoritatea copiilor incep sa loveasca cu furie, din nou, amintindu-si jocul din zilele anterioare. Cu zeci de ani in urma, cand Rovee-Collier a inceput acest joc, a descoperit ca bebelusii in varsta de doua luni isi pot aminti jocul o zi sau doua, in timp ce un copil de sase luni si l-ar aminti pentru aproximativ doua saptamani, si un copil de noua luni si-ar aminti jocul timp de o luna si jumatate.

Mult mai recent, laboratorul ei a descoperit o modalitate de a mari puterea de viata a unei amintiri. Daca cercetatorii doar arata periodic mobilul copilului (fara a-i permite sa il foloseasca si sa reinvete abilitatea de a-l utiliza), un copil de doua luni si-l va aminti urmatoarele sapte luni de viata. Unul dintre studentii absolventi ai lui Rovee-Collier, intr-un studiu in care a folosit un set de tren in locul unui telefon mobil, a aratat ca in urma unei singure sesiuni de invatare, copiii de sase luni si-au amintit cum sa utilizeze trenul pana la cea de-a doua aniversare a zilei lor de nastere.

Rezultatele altor laboratoare ajuta la construirea unui caz prin care se ajunge la cele mai timpurii amintiri.

In 2010, de exemplu, o echipa franceza de fiziologie a constatat ca micutii prefera mirosurile la care au fost expusi in primele saptamani de viata.

Nu putem compara copiii cu adultii amnezici

Rovee-Collier spune ca “Nu poti compara copiii cu adultii amnezici. Copiii nu au leziuni pe creier – memoria lor este adaptata pentru a fi exact tipul de memorie de care au nevoie la inceputul vietii.” Ea spune ca ei sunt mult mai sofisticati decat le-am acordat noi credit, iar creierile lor sunt setate sa invete rapid si sa faca asociatii rapide.

Si H.M. putea invata sa face asociatii rapide, ceea ce i-a umit pe oamenii de stiinta care l-au studiat. De exemplu, el stapanea abilitatea de a desena in timp ce isi privea mana intr-o oglinda. De fiecare data cand a facut-o, a devenit mai bun, desi el a crezut intotdeauna ca era prima sa incercare.

Sistemul memoriei sale “implicte” era intact, insemnand ca el putea dobandi in subconstient cunostinte si abilitati. Memoria implicita este modul in care poti parca masina paralel sau canta la chitara fara a te gandi foarte mult. Cele mai multe referiri la memorie sunt catre cea “explicita” – constinta noastra isi aminteste fapte si evenimente, precum ce ai mancat la micul dejun, sau cum ti-ai petrecut vacanta de vara. Cele doua sisteme ale memoriei explica de ce, de exemplu, iti amintesti cum sa te plimbi cu bicicleta, chiar daca nu iti poti aminti ziua in care parintii tai au i-au dat jos rotile ajutatoare.

Este adevarat ca cei mici nu au un hipocampus matur, insa in ultimii ani, studiile lui Rovee-Collier le-a aratat ca sunt capabili de fapte considerate in mod traditional “explicite”. De exemplu, copiii mici sunt capabili sa imite actiunile din zilele anterioare ale unui cercetator. Dupa vizionarea unui adult cum manuieste o jucarie, copilul va repeta mai tarziu miscarile folosite de adult, chiar daca nu a atins niciodata jucaria. Un copil in varsta de sase luni va imita un demo 24 de ore mai tarziu, iar un copil de 15 luni isi va aminti chiar si dupa patru luni.

“Obisnuim sa credem ca bebelusii invata numai abilitatile de baza si ca nu pot pastra amintiri pe termen lung,” spune Rovee-Collier. “Gresit. Ei o fac, insa nu folosesc aceleasi circuite ale creierului ca noi.”

De ce se estompeaza amintirile?

O parte din motivul pentru care amintirile se estompeaza este reprezentata de faptul ca bebelusii cresc si se schimba atat de repede incat si mediul lor este intr-o continua schimbare. Experimentele cu mobilul si trenul, efectuate in mod repetat, i-au pus in aceeasi situatie, insa gandeste-te la cat de repede se schimba in timp abilitatile unui copil, jucariile, dormitorul, totul. Lise Eliot, neurolog si autor a cartii What’s Going On in There (Ce se Intampla Acolo), mi-a explicat aceasta spunandu-mi, “Nu mai esti niciodata din nou la fel de mic. Nu mai esti niciodata in cautarea aceluiasi patut cu bare de protectie.”

Nu este nici o coincidenta ca primele noastre amintiri, de obicei de la varsta de 3 sau 4 ani, se potrivesc cu limbajul fluent.

Daca intrebi un copil de 10 ani daca isi aminteste de o nunta la care a fost pe cand avea 2 ani, s-ar putea sa te priveasca in gol, insa nu din cazua ca nu exista informatii despre acea experienta, ci fiindca ii ceri sa-si aminteasca si sa formuleze in cuvinte o amintire ce nu a fost codificata in cuvinte inca de la bun inceput.

Creierul bebelusului: 5 lucruri esentiale care ii stimuleaza sau de-favorizeaza dezvoltarea

Creierul unui bebelus este un mecanism foarte complex si sofisticat care se dezvolta cu o viteza uimitoare. De fapt, primul an de viata al bebelusul este esential pentru dezvoltarea sa ulterioara.

Inca din burtica mamicii, in cele 9 luni ale Odiseei Sarcinii, creierul bebelusului inca ne-nascut se dezvolta cu o viteza imposibila de egalat de-a lungul vietii sale. La bine si la rau - ceea ce se intapla in burtica mamicii, toate procesele si legaturile celulelor creierului sau = vor fi esentiale pentru destinul acelui mic omulet citeste 5 lucruri esentiale care stimuleaza dezvoltarea creierului bebelusului,

Va fi bebelusul tau un geniu sau talent?

La nastere, creierul bebelusului tau contine deja 100 miliarde de neuroni - aproape toti neuronii pe care creierul sau ii va avea desi desi in primul an de viata creierul sau se dubleaza ca volum.

Incepand cu momentul nasterii, si odata cu procesul educational al copilului, evolutia creierului sau e continua. La nastere, numarul de sinapse per neuron sunt in jur de 2500 pentru ca in jurul varstei de 3 anisori, numarul sinapselor per neuron sa fie in jur de 15.000.

Care sunt primele semne ca bebelusul tau e special ? De ce sunt unii bebelusi mai inteligenti decat altii? Afla in continuare.