- veti citi:
Miracolul s-a produs, intr-o frumoasa seara de iarna
Asadar ... o seara fara internet
Hai sa jucam un sah
Activitati speciale
Timpul trece mai incet?
Inapoi
Parintii in era digitala: abordari, detox si sfaturi 

Miracolul s-a produs, intr-o frumoasă seară de iarnă

Totul a început într-o seară lungă de iarnă, din acelea care înghit lumina devreme, pe la ora 5.
Mai întâi, l-am văzut pe copil ridicându-se brusc de pe canapea, cu un scop clar: să găsească vinovatul – acel obiect care clipărește discret în orice casă: modemul.

Nici două minute mai târziu, a apărut și taică-su, neliniștit, cu telefonul strâns în mână.
Tacticos, formează un număr – și vocea impersonală de la capătul firului ne pune direct pe lista de așteptare:
"Bine ați venit la Tele2 Support. Aveți 23 de clienți înaintea dumneavoastră."

23 de clienți?! Niciodată nu am auzit așa ceva în Olanda...

Copilul începe să se foiască agitat, întrebând pentru a treia oară de ce nu merge internetul.
Taică-su, într-un gest misterios, dispare în baie cu telefonul pe speaker. Nu înțeleg de ce.
Când revine, 10 minute mai târziu, vocea aceea monotonă îi șoptește încă: "Mai aveți 7 clienți înaintea dumneavoastră."

Și atunci am realizat.
Pe ecranul telefonului meu apărea mesajul fatal: "Instagram nu poate actualiza fluxul."

Fix când spionam pozele prietenilor copilului meu și mă întrebam, în sinea mea, de ce postează fetele atâtea poze în costum de baie în fața oglinzii... 🫠

După 23 de minute de așteptare, acompaniați de o muzică simfonică anonimă, aflăm adevărul:
Olandezii rămăseseră fără internet.
O pană majoră, peste 1 milion de clienți Tele2 afectați.
Și, drept consolare, ni se promite că "se lucrează intens la remediere".

Puahh... clar. Era una dintre acele seri în care lumea reală bătea lumea virtuală la scor.

Asadar ... o seara fara internet

Ne uitam unii la alții... și ne întrebam, în tăcere: ce facem acum?
Toate micile noastre ritualuri zilnice păreau, dintr-odată, anulate.

Fiu-meu, pierdut fără conexiune, nu mai putea trimite Snapchat-uri și nici să-și mențină sacrosanctul Snap-streak. Nu mai vedea ce fac prietenii, nu mai răspundea la mesajele monosilabice, nu mai râdea, cu căștile pe urechi, la clipurile de pe YouTube în care cineva gesticula frenetic și își găsea propriile glume uimitor de amuzante...

Soțul, dezarmat, nu mai putea răsfoi recenziile de filme pe care urma să ni le propună pentru seara asta. Nu mai putea citi știrile despre topirea ghețarilor, despre noile politici Google sau despre modificările climatice care ne privesc pe toți...
Iar eu... eu nu mai puteam să mă pierd în forumul Desprecopii: să văd ce întrebări mai au graviduțele, ce bebeluși s-au mai născut sau ce poze mai postează Mafalda Limbuța din orașul meu natal pe Facebook.

Pierderea sau... un câștig?

Poate că, pentru câteva ore, viața ne forța să fim prezenți.
Să fim aici. Împreună.
Și să descoperim că poate, fără zgomotul constant al lumii virtuale, ne putem regăsi unii pe alții.

Hai sa jucam un sah

Muzica începe să curgă din boxe, grea și dulce, cu ritmurile ei vechi de Havana. În cameră se simte un aer nou, ca o briză care aduce amintiri uitate.

Copilul răsfoiește colecția de jocuri și cărți ca și cum ar fi descoperit o comoară ascunsă în propria casă. Pe jos, câteva piese de șah pierdute prin cutii prind din nou viață – un cal alb, un rege negru, o regină ușor zgâriată. Râdem cu poftă când găsim între piese și un zar de Monopoly rătăcit, martor tăcut al unor seri de familie de mult uitate.

Fără internet, fără ecrane, fără notificări care bâzâie necontenit, descoperim timpul. Acel timp adevărat, lent și cald, pe care de ani de zile îl lăsasem pradă grabei și conectivității permanente.

Copilul și tatăl său așază tabla de șah pe covor, improvizând piesele lipsă cu butoane și piese de la alte jocuri. Eu, cu o cană de ceai în mână, fredonez încet refrenele cubaneze, lăsându-mă purtată înapoi în Havana din amintiri.

În seara aceea, fără internet, am câștigat mai mult decât am pierdut.
Am câștigat priviri, râsete, conversații și o bucățică de suflet înapoi.
Și am înțeles, mai clar ca niciodată, că uneori, cea mai frumoasă conexiune... este chiar deconectarea.

Activitati speciale...

Partida de șah devine tăcută și tensionată. Piesele, mari și lucioase, par să respire singure pe tabla grea. Andrei și taică-su își privesc fiecare mișcare cu o seriozitate aproape comică. Din difuzoare, salsa cubaneză pulsează liniștit, ca un ritm al timpului pierdut și regăsit.

Mă așez pe marginea canapelei, cu cărțile lui Cărtărescu în brațe și albumele de fotografii lângă mine. O vreme, nu spunem nimic. E o liniște rară, o liniște de care nu ne mai bucurasem demult.
O liniște care nu cere nimic.
O liniște care doar există.

Împărțim amintiri: despre Havana fierbinte, despre drumurile prăfuite din Viñales, despre trabucuri și dansuri pe stradă, despre oameni care râd și plâng în același timp.
Și undeva, printre toate aceste povești, ne redescoperim. Ca o familie. Ca oameni care, în sfârșit, nu mai privesc în ecrane, ci unii în ochii celorlalți.

Internetul încă nu s-a întors.
Și, sincer, nici nu-l mai așteptăm cu aceeași nerăbdare.

Poate că unele întreruperi vin în viața noastră nu ca să ne enerveze, ci ca să ne trezească.
Să ne amintească de tot ce am pierdut alergând după lucruri care nu ne trebuiau.
Și să ne întoarcă, măcar pentru o seară, la ceea ce contează cu adevărat.

O partidă de șah.
Un disc uitat.
O fotografie decolorată.
Și bucuria simplă de a fi împreună.

Timpul trece mai incet?

Seara pare nesfârșită. Și, pentru prima dată după mult timp, asta nu ne sperie.
Aud tic-tacul lent al ceasului din perete, ritmat ca o inimă veche, și simt cum timpul se întinde, generos, peste noi.
Aproape că îmi vine să cred că am descoperit secretul: așa se încetinește timpul – când renunți la graba fără rost și te lași cuprins de lucrurile simple.

Scoatem cutia de Bingo, îngălbenită de ani, și din ea rostogolim cu grijă bilele mici de lemn, fiecare pictată cu migală, cu numere șterse de degete de copil odinioară nerăbdător.

Ne așezăm toți în jurul mesei, foșnind cartonase vechi, și râdem zgomotos la fiecare număr strigat. Descoperim că nu știm să pierdem, că fiecare vrea să câștige și că, de fapt, exact asta e partea cea mai frumoasă: bucuria de a juca împreună, nu cine câștigă.

În hohotele noastre de râs, în glumele copilărești și în sclipirea din ochii lui Andrei, simțim cum casa se umple din nou de viață.

O seară fără internet, fără Netflix, fără Instagram, dar plină de ceva infinit mai prețios: prezența noastră reală.

Și îmi spun, în gând, cu recunoștință:Ce seară fantastică. Ce bine că am fost aici. Cu adevărat.

 

Inapoi ...

Brusc... lumea veche se prăbușește peste noi cu un clinchet metalic.
Telefonul îmi zbârnâie strident. Ping-ping – semnalul sfârșitului.
Aud și vibrația grăbită din mâinile lui Andrei.
Internetul s-a întors.

Copilul lasă piesa de Bingo deoparte fără să clipească. Ca un reflex.
Sotul strânge rapid bilele de lemn și închide cutia, ca și cum ar vrea să ascundă fragilitatea serii noastre sub capac.
Eu apăs butonul de stop la CD-player. Salsa, care până acum ne legăna inimile, sună brusc frivol, strident, nepotrivit.

În câteva secunde, fiecare reintră în propria bulă.
Copilul își pune căștile adânc în urechi și dispare, absorbit într-o lume invizibilă.
Sotul deschide laptopul, iar lumina rece a ecranului îi învăluie fața.
Și eu... iau telefonul în mână.

23 de mesaje îmi invadează ecranul.
Mesaje fără greutate, fără parfum, fără inimă.
Cineva a dat un like, altcineva a postat o poză, altcineva a spus o platitudine.
Mici zgomote de fond ale unei lumi grăbite, în care sufletul nu mai are loc să respire.

Pentru o clipă, îmi vine să le ignor pe toate.
Să închid tot.
Să rămân în acea seară suspendată în timp, unde râsul și privirile reale contau mai mult decât toate notificările lumii.

Și așa fac.

Închid wireless-ul.
Las telefonul pe masă, rece și tăcut.
Îmi iau cartea. Cărtărescu mă așteaptă.
Și știu că, măcar pentru câteva ore, mă voi întoarce acolo unde timpul curge încet și inima bate mai tare.

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️