Guguloiul meu cu ochi albastri...

Acasa > S-a mai nascut o stea - experiente de la nastere povestite de mamici - ghid pe judetele Romaniei

Tema: Diverse | 1 | 5/3/2010

Guguloiul meu cu ochi albastri...

• Hmmm...povestea nasterii bebelusului meu... Dar oare exista destule cuvinte sa descriu avalansa de sentimente ce m-a cuprins din clipa in care m-am gandit ca ar cam fi timpul sa avem un bebe? Exista oare cuvinte destul de frumoase care sa descrie ce am simtit cand mi-au rupt membranele,cand am simtit efectiv ca "vine" pe lume aceasta mica fiinta careia sunt gata sa ii daruiesc toata dragostea mea de mama de care sunt capabila,sau ce a fost in sufletul meu cand mi se parea o vesnicie perioada dintre expulzare si tipatul bebelusului sau cand am vazut prima data mutrita aia cu ochi curiosi si par cret,zbarlit? ...

Material original publicat pe forumul Desprecopii.com in sectiunea Nasterea unei Stele. Va asteptam si pe dumneavoastra sa publicati povestea unica a nasterii puiutului dvs.

Exista oare cuvinte destul de frumoase care sa descrie ce am simtit cand mi-au rupt membranele,cand am simtit efectiv ca "vine" pe lume aceasta mica fiinta careia sunt gata sa ii daruiesc toata dragostea mea de mama de care sunt capabila,sau ce a fost in sufletul meu cand mi se parea o vesnicie perioada dintre expulzare si tipatul bebelusului sau cand am vazut prima data mutrita aia cu ochi curiosi si par cret,zbarlit? ...

Nu cred...dar voi incerca sa descriu cu putinele cuvinte frumoase pe care le stiu,perioada sarcinii ,nasterii si putin din timpul de dupa.Am mai scris o data..Am postat,dar nu mi-a placut cum suna,asa ca am scris din nou...

Am inceput sa ma informez,sa aflu tot despre sarcina si asa am dat de voi, forumul Desprecopii.com. Aveam sute de intrebari si voi mi-ati raspuns la toate prin experientele voastre impartasite noua pe acest forum. Nu m-am inscris la nici o odisee,nu stiam cum sa o fac, si nici nu am intrebat,ptr ca nu mai aveam intrebari fara raspuns. Nici nu stiti ce rau imi pare...Asa as fi fost si eu asteptata cu  pe forum, imi tineau si mie pumnii multe mamici...Recunosc ca sunt un pic invidioasa pe voi,sunteti un grup mare de prietene,si mie imi lipsesc mult prietenele care s-au imprastiat prin lume...
Pe 9 februarie Vali,sotul meu,implinea 24 de ani,asa ca i-am facut un cadou frumos.

Offf,si mai si lucram la raionul de carne la o alimentara,si vai ce rau imi era numai cand ma gandeam la carne,dar am sef dragut,si m-a mutat la casa de marcat pana am intrat in concediu.
Eram asa de mandra ca o sa dau viata unei noi fiinte ca intr-o luna a aflat jumatate de cartier ca sunt .
Socrii imi erau din ce in ce mai aproape,incercam sa ma indepartez cat mai mult de problemele tatalui meu cu iubita( afurisita femeie,dar despre ei o sa vorbesc in alta parte),am dus-o intr-un stres aproape continuu mare parte din sarcina.
A venit si perioada in care a inceput sa se vada burtica,si doamne ce mandra mai eram de ea cu ce bucurie raspundeam"da" cand intrebau clientii :"vine barza?".Cand s-au sfarsit greturile a inceput foamea.Si ce foame,ca mancam non-stop.La munca aveam punguta cu ceva de rontait sub casa de marcat,acasa tot timpul eram in fata frigiderului,de credeam ca ma fac cat casa pana nasc.Cred ca eram deja penibila cu toata vorbaria mea despre miscarile din balonasul meu,despre picioarele super-umflate,despre pofte ...Nu am iesit dintr-o pereche de sandale,cumparate cu 2 nr mai mari din iunie ,pana in septembrie.In cartierul meu erau multe burtici care trebuiau sa se "desumfle"cam in aceeasi perioada cu mine,si am inceput sa intru in panica atunci cand au inceput sa dispara din peisaj una cate una.

DPN-ul meu era 8 octombrie,dar eu am spus de cand am vazut dublu pe test ca nasc pe 01 octombrie,aveam eu asa un feeling.La primul eco la care am intrebat ce sex are mi-a spus doamna dr ca e fata 100%,si nu e pudica deloc.Hmm,nu e bine,o fata trebuie sa mai si ascunda unele lucruri...Luna a 6a..e baiat,tot 100%.Mai sa fie,si imi doream atat de mult sa am fetita,sa fie frumusica,sa aiba fata rotunda,buze fumoase si par cret ca tati,si ochi albastri ca mami... dar nu-i nimic,si baiat e bine,doar e tot al nostru..La 7 luni era iar fata,si la 8 parca ar fi baiat..cam indecis copilutul nostru .

In august,pe 18 ,am intrat in concediu asa ca aveam mai mult timp pentru mine. Mai trebuie sa va spun ca nu aveam chef sa fac nimic in casa? De mancare nu mai spun,saracul sot si cumnatelul meu,ca locuiam toti 3,au devenit experti in mancare gatita in perioada sarcinii mele. La inceput nu puteam sa fac mancare din cauza greturilor,mai apoi din cauza picioarelor foarte umflate.M-am plimbat pana cu o zi inainte sa nasc,toata ziua eram pe drumuri.Aveam gentuta pregatita pentru spital de la inceputul lunii septembrie.Pe 30 septembrie am luat fasa sterila si vata,ultimele lucruri.Pe la 23.30 in acea seara,ma taie un pipi,dar rau de tot. Ma duc la baie,fac muuult,verific gaura(faceam des asta in ultimul timp), curge de unde trebuie,merg in pat.Nu ma asez bine ca ma taie din nou,la fel de mult,iar verific gaura,iar curge de unde trebuie,deci nu nasc. Cand ajung in pat si ma taie din nou,ma hotarasc sa imi iau ceva de citit ,si sa stau acolo,pe buda,ca oricum ma duc din nou. Numai ca a treia oara,cand sa sterg,apar cateva firicele de sange asa ca ii spun sotului sa se imbrace ca mergem la spital. Atunci m-a intrebat cat este ceasul si i-am raspuns ca 23.45,si el a spus : ai zis tu ca pe intai nasti". Ne-am imbracat ,am plecat la spital,a incurcat strazile( el se dadea calm,dar am iesit la departare de cateva strazi de spital,nu mai stia pe unde este,desi fusesem pe acolo de mai multe ori cu masina,sa vedem cam cat dureaza drumul),intr-un final,pe la 1.30 am ajuns la urgenta. Acolo mi-au spus ca dilatatia este de 3,asa ca nasc repede.

M-au urcat la etajul 7,acolo iar control,medicul de garda a spus la fel,ca am dilatatie 3,ca am venit ultima din salon si nasc prima. la 2.30 ne-au rupt apa mie si la inca 2 femei.Se tanguia una,saraca,de iti venea sa o ajuti sa nasca,numai sa taca,eu nimic. Eu am plecat la spital fara dureri,fara contractii.Nici dupa ce mi-au rupt apa nu ma durea nimic.Pe la 3,3.30 incepe sa ma doara "dansa",si burta,si spatele... Aoleeeu,e naspa,nu mai e usor sa nasti.La ora 4 fara ceva,dilatatie maxima,hai in sala de nasteri. Si acolo da-i si lupta,da-i si lupta,da-i si impinge,da-i si impinge... Cu toata dilatatia mea maxima,cu tot copilul nu prea mare,cu toate contractiile puternice,nu iesea copilul.Pe la 5.30 moasa a cam intrat in panica,nu isi explica de ce nu iese.La 6 fara un sfert,am tipat ca iese... pana atunci,timp de aproape 2 ore am trecut de la o stare la alta: ba foarte frig,ba foarte cald,valuri de dureri de am crezut ca indoi marginea la pat,nervi pe toata lumea care doar venea,ma punea sa imping putin,imi ascultau burtica si plecau... Imi era asa o ciuda pe cele care au nascut inaintea mea,ca ele doar intrau in sala de nasteri,tipau de 2-3 ori si se auzea bebelul plangand,si eu de 2 ore nimic.La 6 fara un sfert m-au urcat pe masa: gata,naste a spus moasa. La 6 fara 10,dupa ce eu nu mai aveam forta sa imping,asa ca doua infirmiere erau cu palmele be burta mea,si impingeau mai mult decat mine,a iesit bebelul.

Doamne ce senzatie,nu se compara cu nimic... Dupa toata lupta aia,dupa 2 ore de "da impinge draga odata,si impinge cand iti vine,nu aiurea ca te faci varza",in momentul in care mi-a spus moasa impinge ca nu e bine,ceva nu e bine,nu stiu de unde am avut putere dar am impins o data de a iesit.Momentul ala nu o sa il uit niciodata,nu ma mai durea nimic,doar am simtit o usurare din tot corpul,am simtit o bucurie si o curiozitate de nedescris.Secunda aia pana a inceput sa planga mi s-a parut un secol,credeam ca nu plange. Moasa de emotie,ca iesise cu cordonul in jurul gatului,turuia ca pana la urma totul e bine,nota la copil 9,circulara de cordon,si ce a mai spus ea acolo,dar nu spunea sexul... O intreb,si imi raspunde,dar tu nu ai facut nici un eco?Ba da,doar ca ne-a spus de 2 ori fata,de 2 ori baiat.. A inceput sa rada si mi-a spus ca am un baiat de 3200 gr,51 cm,cu par cret si ochi mari...

M-a podidit plansul,tocmai acum,la final,la fel ca si atunci cand am vazut 2 liniute la test.
Si asa am nascut eu normal,cu o epiziotomie de toata frumusetea,fara epidurala,un baiat frumos,cret si vioi,cu numele de Paul-Iulian.Ce emotionant a fost momentul in care l-a luat taticul lui in brate:spunea ca se invartea spitalul cu el,i s-au inmuiat genunchii si ii venea sa planga,dar ii era rusine de cei care ne vedeau.Au trecut de atunci 3 luni si 5 zile,ma uit la guguloiul meu cu ochi albastri si nu imi vine sa cred ca este al nostru,ca peste cateva luni ne va striga "mama" si "tata" prin casa.Deocamdata am invatat sa scoatem limbuta,ne strambam la toata lumea.ba o aratam,ba nu... Zambim frumos cand ne priveste sau ne baga in seama cineva,facem foarte urat daca ne este foame si mami nu a pregatit biberonul,plangem cand suntem scosi din baita si dormim aproape toata noapte.Un copil normal pentru toata lumea,dar pentru mine cel mai special( nu aruncati cu pietre,stiu ca special nu are termen de comparatie).

Imi pare rau daca nu este la fel de bine spusa ca alte povesti ale nasterii altor bebei,da pentru mine a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Nicicand nu am fost mai mandra de mine ca in perioada graviditatii...si la fel de mandra sunt de fiecare data cand imi spune cineva :vai dar ce bebelus frumos ai... Toti sunt frumosi,dar pentru mine este cel mai frumos,si cel mai special... pe toata lumea care e avut rabdare sa citeasca tot...

autor: Lali_mete, membra a comunitatii Desprecopii.com 

poze personale: https://picasaweb.google.com/Lali.mete/Paul#

Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2010

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️