Maya, printesa mea cu ochi albastri!!
Maya, printesa mea cu ochi albastri!!
- De cateva zile incerc sa scriu povestea mea si a fetitei mele Maya, dar pana azi nu am avut inspiratie.Nici acum nu prea stiu cum sa formulez, dar o sa incerc...Povestea mea incepe intr-o zi de iulie, cand am vazut cele 2 liniute mult asteptate dar care dispar de tot din viata mea 2 luni mai tarziu. Asa a fost sa fie, sa ma trezesc patata si sa ajung la chiuretaj. Am suferit amandoi mult, dar cu timpul am trecut peste durere si a reaparut dorinta unei noi incercari...
Material original publicat pe
forumul Desprecopii.com
in sectiunea
Nasterea unei
Stele. Va
asteptam si pe dumneavoastra sa publicati povestea unica a nasterii
puiutului dvs.
De cateva zile incerc sa scriu povestea mea si a fetitei mele Maya, dar pana azi nu am avut inspiratie.Nici acum nu prea stiu cum sa formulez, dar o sa incerc...Povestea mea incepe prin anul 2007 , intr-o zi de iulie,cand am vazut cele 2 liniute mult asteptate dar care dispar de tot din viata mea 2 luni mai tarziu.Asa a fost sa fie, sa ma trezesc patata si sa ajung la chiuretaj.
Am suferit amandoi mult, dar cu timpul am trecut peste durere si a reaparut dorinta unei noi incercari, incercare care a avut ca rezultat 2 liniute rosii in anul urmator , tot in luna iulie.Am inceput deja sa visam la cum va fi viata noastra de acum in colo, aveam deja planuri marete , planuri care s-au naruit in luana a 4-a de sarcina, cand, ducandu-ma la un banal consult aflu direct si fara menajamente ca (,) copilul meu are malformatii si trebuie scos urgent. Am simtit ca lesin pe masa.Eram chiar in sala de nasteri si vroiau sa ma bage la chiuretaj dar nu am stat, m-am ridicat si-am plecat.Aveam nevoie de o a doua parere.
|
Am ajuns la alt doctor (actualul) peste 3 zile, am facut eco si mi-a confirmat ceea ce imi spusesera cei de la maternitatea x, dar a zis sa mai asteptam o saptamana poate se desfunda canalul si da drumul vezicii sa se goleasca. Nu a fost sa fie asa, degeaba m-am rugat si-am sperat o saptamana intreaga.Am ajuns iar la eco si am vazut burtica copilului care parea un butoi.A ramas sa ma prezint la Cantacuzino a doua zi sa-mi faca chiuretaj. Doamnee cat a putut sa plang in acea noapte, si iar am ajuns pe "calul balan" si-am trecut printr-o durere groaznica, desi aveam anestezie locala. A trecut durerea fizica pana seara, dar a ramas cea psihica mult timp. In acea perioada faceam parte din "odiseea mamicilor de ghiocei martie-aprilie 2009" - la Desprecopii.com - si datorita fetelor, care mi-au intrat la suflet de minunate ce sunt, am reusit sa merg mai departe si sa sper la o noua sansa. A urmat nunta noastra , in noiembrie,nunta care o programasem gravida fiind, dar nu mai puteam da innapoi. Am avut surpriza la rochia de cununie sa constat ca sta ca pe gard, noroc ca avea bretelute. Au trecut luni intregi, luni in care fetele mele au nascut , si-am trait alaturi de ele adevarate emotii , si am "mosit" cu mare drag o parte din ghiocei. Am ramas alaturi de fete si acum, cand deja sunt la "scutece", pentru ca ele au fost cele care mi-au dat sperante, care nu m-au lasat sa cad in depresie.Imi aduc aminte ca-mi spuneau :"ai sa vezi ca pana ne mutam noi la scutece o sa fii iar gravida" si asa a fost, dar asta este alta poveste: Povestea printesei cu ochi
albastri: Vorbind cu fetele , le spun ca am facut test azi si-i negativ, ele ma incurajeaza sa mai astept o zi-doua, din vorba in vorba le zic ca am avut scurgeri cu cateva zile in urma, si a urmat avalansa de sperante( mi-au zis ca ar putea fi nidatia)....zic , gata, ma duc la farmacie. Ducandu-ma la geanta sa iau banii, dau de testul facut la munca, si-am inlemnit...avea 2 liniute .Asa am primit eu cel mai frumos cadou de 8 martie si asa am ajuns sa fac parte din odiseea mamicilor de fulgusori nov.dec2009... pup toate fetele!! |
S-a mai nascut o stea!
Nasterea: modalitati si calmarea durerii
|
Forum specializat, comunitate
si suportSarcina a decurs bine, nu am avut probleme, am fost activa tot timpul.
Am
ajuns in saptamana 34, intr-o zi de vineri.Aveam programare la eco.Aflam ca
suntem f bine, col inchis si lung, placenta buna,fata grasunica in poz
craniana.Sambata ma apuc si spal toate hainutele ei, duminica le calc (am vrut
sa montez si patul seara, da nu a vrut sotul).Fetele din odisee mi-au zis ca-i
"semn de cuibareala"( Monis5)
Nasterea
Luni, 5-octombrie, eram prin casa, forumul
deschis, vorbeam la tel si radeam, cand ..ma trezesc uda. Am crezut ca am facut
pipi, dar a tot continuat sa curga..Asteptand sotul sa vina acasa am avut timp
sa-mi fac dus, sa ma "aranjez", mi-am facut si unghiile, si apa tot curgea. Asa
am ajuns eu la cabinet apoi la spital.
M-au internat la ora 17, mi-au facut
prima injectie pt maturarea plamanilor si m-au cazat intr-un pat.Au inceput
telefoanele sa sune, na..aveam si mamici si burtici care se gandeau la noi
doua...
Am stat linistita pana pe la ora 1, cand au inceput contractiile,
suportabile. Pana dimineata a fost ok, de la 8 au inceput contractiile
adevarate, cu dureri, si telefoanele sunau ca la centrala si vorbeam printre
inspir/expir .Am stat asa cu dureri pana pe la ora 16 cand au inceput sa se
rareasca , dilatatie ioc.
La ora 20'30 aflu ca intru in operatie, pentru ca
pierdusem lichidul si dilatatie nu aveam. Atunci m-am bucurat ca scap usor, dar
am avut timp berechet sa regret dupa...
Ora 20'50 , intram in sala de
operatii, multa lume in jurul meu; o asistenta imi lua TA, alta ma tinea cu
capul aplecat, anestezista ma cauta in coloana(ma inteapa de 4 ori pana
reuseste), una imi monteaza sonda(ustura al dracu) si GATA...ma intind pe masa
si incep sa simt caldura...
Cand ma intrebam daca au de gand sa inceapa operatia mai repede, aud tipatul acela mult asteptat ...fata mea avea plamani puternici.Ma uit la ceas, este 21.15. Mi-au aratat-o o secunda , am pupat-o si au plecat cu ea la incubator.Asa a venit pe lume printesica mea, MULT PREA DEVREME,dar asa a vrut ea...
Au urmat 2 saptamani groaznice pt mine, pline de teama , dureri,
incertitudini....Am iesit din spital, am stat acasa 4 zile, si-am ajuns iar sa
ne internam ( probleme cu scaunul),dar au trecut toate, iar acum suntem acasa,
suntem bine si sanatoase si mai ales FERICITE!!!
N-am crezut ca un copil iti
poate aduce atata fericire chiar si cand plange!!!Si ma topesc dupa ea cand are
ochii larg deschisi si privirea vesela (semn ca "n-am chef sa dorm"), cand
zambeste sau cand ma i-a de gat cu manutele ei mici, chiar si cand plange ca nu
poate face kk si se linisteste numai la mine in brate...O IUBESC ATAT DE MULT
incat nu ma supar ca noaptea in loc sa dorm stau si fac ture prin casa cu ea in
brate....O IUBESC si este perfecta asa cum este!!!
autor: Simina_Kin, membra a comunitatii Desprecopii.com
Desprecopii.com - urmariti reactiile la acest topic
>>
Toate drepturile rezervate -
(c) desprecopii.com 2010
Forumuri
recomandate
Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la
nastere. Clipe unice, traite la maxima
intensitate.
Clubul scutecelor (0-4
ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata
in scutece. De la 0 la 4 ani.
Despre nastere si sanatatea familiei mai cititi:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 4 comentarii
te rog poti sa-mi spui si mie cum sa-mi scriu povestea pe site-ul asta...si felicitari pt fetita:*
si eu am o maya cu ochi albastri are 9luni si e o scunpa e nascuta in mai ,eu te felicit pt reusita ta mult succes ce e rau se uita ce e frumos se pastreaza pa
Sa va traiasca printesa Maya si sa va aduca multe bucurii
Ce mi-a palcut povestea ta.Mi-au dat lacrimile.Si noi lucram de zor la un bb dar se pare ca, in unele cazuri, trebuie munca multa si rabdare pe masura.Sa-ti traiasca fetita si sa ajunga mareeeeeeeeeeeeee iar tu sa fii sanatoasa si sa o poti creste alaturi e sotul tau (sa nu uitam ca si el a avut o contributie majora)
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII