Comentarii la articole

Am citit articolul si pot spune ca m/a lamurit in multe privinte.Sunt mamica unei fetite de 7 ani si viitoare mamica insarcinata in 9 saptamani.Suntem foarte fericiti.Pot spune ca am simtit si eu aceasta durere psihica acum 7 ani ,impotriva faptului ca am avut sprijin si am in continuare din partea sotului .Tocmai de aceea am cautat sa ma lamureasaca cineva ce s/a intamplat cu mine in acea perioada ,scurta de altfel.Va multumesc pentru informatii si pot sa spun ca voi fi pregatita pentru ce va urma.

Si eu trec printr-o stare de depresie postpartum! Am un baietel minunat de 8 luni un tatic de milioane si o familie deosebita(parinti si socrii) toata lumea ne iubeste, ne ajuta si cu toate astea am o neliniste si ofrica imensa, ganduri morbide! Nu e usor si va scriu in speranta ca ajut si eu pe cineva si ofer un sentiment de liniste pentru o alta mamica asa cum am simtit si eu cand am citit aceste mesaje!

Super articolul!

am trecut si eu prin starea asta.Am nascut la 36 sapt un baietel frumusel.in ziua cand am nascut m-am trezit parasita de tatal copilului meu.Am plans zile in sir, copilul facuse icter, parintii sunt batarani,iar surorile mele sunt plecate afara.Nu aveam pe nimeni.Nu aveam pe cine sa contez.Din pacate doamnelor va impartasesc suferinta si puteti conta pe mine.Norocul meu este ca sunt o fire puternica, si cred ca am depasit momentul, ma simt in stare sa-mi cresc copilul si sa-i acord o educatie.cand ma gandesc ca trec si alte femei prin strea de depresie prin care am trecut eu, imi vine sa plang.Pot spune ca ma-am autovindecat si am fost ajutata de bebelusul meu.

Am trecut si eu printr-o stare grava de depresie postpartum. Cauzele erau multiple: lipsa de sprijin emotional si material al sotului -venea expre la orele 21:oo cu singura intrebare daca baiatul a mancat, parintii mei aveau serviciu, casa la curte cu lemne si erau indisponibili, nu aveam rude, prietenele si colegele mele de facultate plecasera la post eu fiind singura ramasa in Bucuresti. Eu avusesem o nastere cu mari probleme ce mi-au afectat ulterior intreaga viata. Aveam o locuinta mica si nesigura fara speranta de a primi casa sau a putea face rata desi perceptia tinerilor azi privind sprijinul statului pentru o locuinta e alta, total eronata. Eram intelectuali si

E super articolul!

si eu sufar de depresie postpartum si sunt la a 2 a nastereeste ceva foarte urat si ma supar tare rau cand gandurile imi zboara aiurea pur si simplu zic ca sunt nebunasi incerc sa imi controlez toate gesturile ca nu cumva sa fac rau la cineva mai ales fetitei mele care are un an si doua luni si ma bucura enorm zambetul ei nevinovat

ma bucur ca am gasit acest site sufar de depresie post-partum dar nimeni nu ma crede sotul m-a alungat toate s.au complicat m-am mutat la parinti starea mea s.a inrautatit acum stau la tara unde medici nu sunt posibilitate de consiliere nu e, alaptez bebe deci nu pot pleca... am aflat multe lucruri bune in articol totusi ce pot face practic exista ceva medicatie? nmai bine Gabi

din nefericire am trecut prin acest cosmar in urma cu multi ani. Din pacate in Romania sunt foarte putini cei care te pot ajuta in astfel de situatii: medicul pediatru este de obicei depasit de situatie si iti spune (in cazul meu) ca tu esti vinovata pentru starea de agitatie a copilului si ca numai daca nu vrei nu depasesti momentul depresiei postnatale: atatea mame au facut-o, nu-i asa? Din pacate nu au nici un interes in ceea ce priveste starea de sanatate psihica a mamei iar atitudinea lor poate sa te adanceasca si mai mult in depresie. La momentul respectiv credeam despre mine ca sunt un monstru incapabil sa-mi iubesc copilul pe care mi l-am dorit atat de mult. Neavand antecedente psihiatrice, celor din jurul meu (inclusiv mamei mele si sotului meu) le venea foarte greu sa creada ca sunt cu adevarat bolnava si credeau ca totul ar trebui sa se rezolve printr-un exercitiu de vointa din partea mea, fara ajutor de specialitate. Ce bine ar fi fost sa fie totul atat de simplu. Cred ca cel mai bine in astfel de situatii este sa cereti singure ajutorul unui medic psihiatru sau un psiholog care poate sa evalueze cel mai bine situatia (in cazuri extreme, cea mai buna solutie este internarea mamei pentru o perioada de timp). Sa sunati la un centru de consiliere pentru mame in dificultate. Sa va rugati sotii sa citeasca articolele legate de depresia postpartum, poate in acest fel vor intelege ce se intampla cu voi. Din cate stiu exista si tratamente homeopate dar cu conditia sa cunoasteti un homeopat bun care sa stie ce sa va recomande. Cereti ajutorul tuturor celor care va cunosc: prieteni, vecini, colegi - important este sa va AUDA cineva care sa inteleaga ce se intampla. Din pacate, multi s-ar putea sa nu inteleaga dar daca unul singur o face este ok. Cel mai important lucru este sa intelegeti ca nu sunteti singurele care treceti prin situatia asta (pentru ca eu credeam ca numai eu sunt incapabila de sentimente materne, ca sunt coplesita de ganduri morbide si ca sunt un monstru): si altora li s-a intamplat acelasi lucru.

Eu aceasta stare am avut-o inca din prima zi dupa nastere, a fost foarte greu deoarece in spital nu te intelege nimeni toata lumea este ocupata, celelalte mamici au si ele problemele lor,deci esti singura. Cred ca cel mai mult sunt afectate mamele trecute de 30 de ani fiindca constientizeaza mult mai bine ce inseamna un copil; ai impresia ca nimic din ce faci nu este bine, copilul nu mananca cat scrie pe schema de alimentatie, esti urata, erau zile cand ne gasea soacra mea (care m-a ajutat foarte mult , cu toate ca ea si nici alte femei dealtfel mai invarsta nu inteleg "cei cu prostia asta de depresie postnatala" pe vreme mea nasteau femeile la camp si nu mai aveau nici depresie nici nu se rupeau ") plangand si pe mine si pe copil de mama focului. dar a trecut . acum totul este bine , copilul este sanatos. Eu nu recomand pastile, cel mai bine este sa discuti mult cu o gramada de alte mamici,pe mine m-a ajutat foarte mult.

Marta,cum a trecut acea stare?Ai luat medicamente? Ce medicamente.Bebele meu are 9 luni acum dar dincand in cand am stari fi=oarte accentuate de frica, de inutilitate, etc.

trebuie sa va marturisesc ca eu am facut o mare greseala dupa nastere.Mama mea tot insista sa ma duc la doctor pentru ca nu puteam sa dorm, aveam cosmaruri ( am nascut greu, prin cezariana de urgenta)..dar eu nu am vrut sa o ascult, intotdeauna m-am considerat o persoana puternica.Si greseala mea m-a dus atit de departe incit la trei luni dupa nastere ajunsesem sa urlu in casa de furie si deznadejde, si sa imi lovesc copilul si sa ii doresc moartea...a fost o perioada ff grea, iar sotul meu va marturisesc ca pur si simplu nu m-a inteles, iar de acceptat m-a acceptat asa o perioada, dar dupa aceea si-a pierdut rabdarea si...situatia a devenit si mai grea...ce pot sa spun acum, retrospectiv, e ca daca as fi facut un tratament medicamentos la timpul potrivit, nici eu, nici sotul meu, nici copilul nu am fi trecut prin clipele acelea groaznice...relatia cu sotul meu a fost deteriorata iremediabil..eu insami sufar consecintele, nu mai sunt cea care am fost inainte, din nici un punct de vedere....sper sa va fie de folos tot ce v-am povestit aici.va pup si succes !

gasesc articolul f. interesant. ceea ce m-ar interesa este : in cazul in care femeia nu primeste ajutor in timp optim, in caz ca sufera de depresie, ce se intampla? Si daca o astfel de depresie poate aparea si daca are un an de la nastere in cazul in care afectiunea sotului si prezenta lui nu sunt suficiente?

Bună!Ma numesc Elena și am un bebe de 3 luni și 2 săptămâni, pana la 2 luni l. Am alăptat exclusiv de la San. În ultima luna luase doar 400 g în greutate deoarece se agita la San și nu vroia sa suga decât câteva minute. Medicul de familie mi. A recomandat sa ma mulg și sa ii dau în biberon asa îl mănâncă și a luat în în greutate. Oare îmi va mai lua sânul?

Buna!Ma numesc Elena şi am un bebe de 3 luni şi 2 saptamâni, pana la 2 luni l. Am alaptat exclusiv de la San. ÃŽn ultima luna luase doar 400 g în greutate deoarece se agita la San şi nu vroia sa suga decât câteva minute. Medicul de familie mi. A recomandat sa ma mulg şi sa ii dau în biberon asa îl manânca şi a luat în în greutate. Oare îmi va mai lua sânul?

buna, sunt anamaria si am o fetita de aproape 4 luni; o alaptez foarte des, cam la 2-3 ore dar nu ia in greutate pentru ca vomita dupa fiecare masa si de 2 3 ori. ma gandeam sa trec pe lapte praf, credeti ca ajuta?

am citit toate sfaturile si sincer este greu de stiut ce este mai bn pt copilul tau,si eu ma confrunt cu aceiasi problema,am un copil de 9 sap si incerc sal alaptez la san dar sincer nu prea am lapte si nici nu stiu daca el trage de la ei si mananca ,as avea si eu nevoie de sfaturi.multumesc

Ptr roxy, regula de baza in cresterea unui bebelus este sa nu-l trezesti niciodata din somn pentru a manca. Este cea mai mare greseala, chiar daca copilul doarme 12 ore trb sa-l lasi sa se odihneasca ptr ca atunci cand ii va fi foame se va trezi singurica. Mult succes si sanatate!

Am un baietel de 6 luni,ink ii mai dau piept si sunt foarte mandra,spar da am sa-i dau pana la un an.

buna, sunt roxana si pe 1 ianuarie am nascu o fetita superba de 2270gr ,iar acum are 3kg, e micuta dar e scumpa foc si as vrea sa stiu mai multe despre cum trebuie sa o alaptez daca trebuie sa respect vreun interval de timp intre mesele ei??? pentru ca ea uneori mananca si doarme 4-5 ore si sunt nevoita sa o trezesc sa ii dau sa suga pt ca mi se pare ca sta prea mult timp nemancata...........daca ma puteti ajuta,am nevoie de sfaturii va rog mult:*