Ea.

Tema: Femeia: frumusete si relaxare | 0 | 9/3/2015

Ea.

E greu de tras concluzii despre cum conduc femeile - fara sa te impiedici de prejudecati si zambetele de superioritate ale barbatilor. Si totusi ... unele adevaruri sunt greu de suportat :) si stim asta. Dar farurile?

Ea.

Ma tot gandesc ce definitie sa-i dau si constat ca nu pot. Nu e suficient ea. Trebuie si dumneaei. Ba uneori trebuie si tu. E complicat pentru ca pot fi atatea ipostaze incat o singura definitie nu poate cuprinde un singur termen desi in ultima instanta este vorba de ea.

Asa incat am sa ma rezum la acest singur cuvant in speranta ca voi inteles. Unii din nefericire nu stiu cum arata ea. Niciodata nu am reusit sa inteleg de ce exista o astfel de posibilitate. Si din acest motiv de multe ori o viata nu ajunge pentru a o gasi pe ea. Toti avem o ea undeva la inceput. E drept ca nu stim cu exactitate de cand ne-am dat seama de existenta ei. Pare sa fie dintotdeauna ceea ce nu e deloc neadevarat pentru ca pentru fiecare dintre noi, ea, exista dintotdeauna.

Asa ca am perceput-o ca pe un vapor ce se leagana pe marea cand linistita cand involburata. Ea era acolo darza, statornica si chiar daca uneori mai scartaia avea grija sa nu se auda nimic ci iti dadea acel sentiment de siguranta in orice moment oricat de greu. Uneori era farul ce lumina in noaptea lunga trimitand lumina prin intuneric spunand: Sunt aici, curaj. Alteori era caldura soarelui de primavara alintand cu cuvinte calde primii pasi nesiguri ai izbandei. Si tot ea a fost sandwich-ul pus frumos alaturi de un mar intr-un pachet la scoala si hainele curate mirosind frumos si mana strecurata prin cap asezand un fir de par rebel si mancarea aburinda din farfurie. Ea.

Si totusi trebuie sa vorbesc de ea.

Mai apoi apare - ea. O alta ea si dintr-o data devin incurcat pentru ca sunt doua ea, din care una se transforma in dumneaei. Si totusi trebuie sa vorbesc de ea. De cea care si-a ascuns timid degetele cu pielea fina in palmele mele, fastacite. Ea, a carei respiratie abia simtita in lobul urechii mele ma face sa pierd notiunea timpului si sa ma prabusesc intr-un univers paralel zguduit de bataile nebune ale unei inimi ce nu mai are nici un control.

Ea care nu stiu cand si cum o redescopar cu uimire sub alta forma si totusi aceeasi cu dumneaei, doar ca personajul principal se schimba. Am alt unghi. Acum exista si ei cei care fac primii pasi nesiguri, cei pentru care ea devine lumina farului din noapte, vaporul pe marea cand involburata, cand linistita. Este ea. Aceeasi ea existenta de cand lumea si pamantul ca o lege nescrisa a firii.
De aceea e greu sa dau o definitie pentru ea, mama, sotia, bunica, matusa, prietena,colega,trecatoarea de pe strada. Toate sunt cuprinse in EA.

La multi ani, oricare ai fi tu, acea EA pe acest pamant!