- veti citi:
Cum se cresc copiii unici?
Iesiti in lume
Invatati-va copilul sa se poarte
Taiati cordonul
Stabiliti limite clare
Nu presati copilul prea tare
Nu-l rasfatati din cale-afara
Ce spun mamicile din comunitatea Desprecopii
Daca totusi va bate gandul
Confesiunile unei mame: Daca ai un singur copil ...
Tot despre copilul unic la parinti merita citit
6 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte
Forum de parenting

Cum se cresc copiii unici?

Se spune de multe ori despre copiii care sunt singuri la părinți că sunt egoiști, singuratici, răsfățați peste măsură și convinși că doar lor li se cuvine totul. Dar acestea sunt doar idei preconcepute (și inventate în special de cei care au mai mulți copii). Familiile cu un singur copil au o cu totul altă dinamică față de cele în care sunt mai mulți copii. Există și avantaje și dezavantaje în a avea un singur copil. Cum să răsturnați situația în favoarea dumneavoastră?

Iesiti in lume

Copiii unici au nevoie să interacționeze cu alți copii. Activitățile sociale ale unui copil unic ar trebui să înceapă de la vârste fragede - ideal de la un an și jumătate. Ocaziile de socializare pot include creșa, plimbările în parc sau chiar întâlnirile dintre mămici cu copii de vârste apropiate.

Aceste întâlniri ar trebui să aibă loc atât acasă la copilul unic, unde va trebui să învețe să împartă jucăriile și atenția părinților, cât și la alți copii acasă, unde, ca musafir, va trebui să se conformeze regulilor din altă casă.

Desi la varste mici copiii nu se joaca unii cu ceilalti ci unii langa ceilalti, desi vi se va parea frustrant si “intalnirile de joaca” vor insemna la inceput mici partide de plans si paruieli, perseverati. Pana la urma, va intelege.

Invatati-va copilul sa se poarte

Copilul singur la parinti nu are ocazia sa experimenteze rivalitatea intre frati. Aceasta rivalitate intre frati este de fapt o ocazie de a invata sa te porti in relatiile cu ceilalti in viata de zi cu zi. Atunci cand pierzi un joc sau stai o tura, cand incerci sa intri intr-un grup nu faci decat sa inveti reguli sociale.

Pentru a ajuta copiii unici sa se descurce si in lipsa acestor repetitii regulate, parintii trebuie sa isi invete copiii sa imparta, sa faca mici compromisuri si sa-i respecte pe ceilalti. De asemenea parintii trebuie sa ii laude pe copiii unici atunci cand acestia se descurca bine in relatiile cu ceilalti si sa pedepseasca gesturile urate.

Taiati cordonul

Cultivati-i independenta copilului dumneavoastra. Copiii unici dezvolta o relatie foarte apropiata cu parintii lor, unii devin depedenti de parinti pentru sprijin moral dar si pentru teme si pentru amuzament. In mod inconstient, parintii sunt cei ce incurajeaza aceasta dependenta.

Dati-i copilului cateva responsabilitati. Copilul unic trebuie sa invete cum sa-si ocupe timpul si singur si cum sa se descurce si in timp ce parintele face altceva. Parintii nu exista doar pentru a-si amuza sau servi copiii.

 Cititi: 10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului  

Stabiliti limite clare

Copii unici au impresia ca si ei sunt adulti sau ca au un cuvant de spus in treburile familiei si putere egala cu mama si tata. Chiar daca in aunele familii parintii le dau copiilor voie sa participe la luarea deciziilor, sunt cazuri in care doar adultii trebuie sa hotarasca.

Expertii spun ca orice parinti, nu doar cei cu un singur copil, trebuie sa nu uite ca sunt un cuplu si ca au dreptul la intimitate si la cateva ore doar pentru sine. Desi avantajul unui copil unic este ca ii poti dedica mare parte din timpul liber, e bine sa afle si el ca Mami si Tati au si ei dreptul la propriile hobby-uri sau la cateva ore de odihna si relaxare, pur si simplu.

Nu presati copilul prea tare

Atunci cand aveti un singur copil este bine sa aveti si asteptari realiste. Copiii unici, petrecandu-si tot timpul printre adulti devotati doar lor, se maturizeaza ceva mai rapid, incep sa vorbeasca si obtin rezultate inca de la varste fragede. E dificil pentru parintii copilului unic sa se abtina de la a-l presa foarte tare.

Pe la 7-8 ani, unui copil unic i se poate parea ca altii de varsta lui sunt imaturi, pur si simplu pentru ca el deja stie o multime de lucruri in plus fata de cei ce acasa se joaca mai degraba cu fratii decat cu parintii. Dati-i voie copilului dumneavoastra sa se bucure de copilarie.

Nu-i cereti sa fie perfect. Pentru multi dintre copiii singuri la parinti, perfectionismul poate deveni o a doua natura. Ei simt nevoia sa-si multumeasca parintii si pentru ca se joaca si discuta in special cu adultii, isi asuma uneori standardele adultilor. Desi toti ne dorim ce e mai bine pentru copilul nostru, e bine sa nu-l transformati in ceea ce dumneavoastra nu ati putut fi. Este foarte important sa le explicati copiilor ce cresc singuri la parinti ca dragostea mamei si a tatlui nu sunt conditionate de rezultatele la scoala, chiar daca realizarile si notele bune vor fi intotdeauna recompensate si orice incercare a copilului va fi indelung aplaudata.

Nu-l rasfatati din cale-afara

Specialistii avertizeaza ca parintii copiilor unici au tendinta de a-si bombarda copiii cu daruri si de a le satisface orice dorinta. Astfel, ei cresc crezand ca intotdeauna vor obtine tot ceea ce vor. Nu e niciodata prea tarziu sa puneti piciorul in prag in privinta darurilor. Sigur, copilul va protesta dar limitand numarul cadourilor pe care i le oferiti copilului, le va aprecia cu adevarat.

Parintii trebuie sa inteleaga ca important pentru un copil nu este cat de multe cadouri primeste sau cate lucruri i se cumpara, ci timpul petrecut cu parintii. In copilaria mica, orice dorinta a copilului singur la parinti este satisfacuta imediat. Cei ce au frati trebuie sa-si astepte randul. Si aceasta este o lectie vitala: sa inveti sa astepti. Pentru a nu-i lasa copilului senzatia ca primeste orice isi doreste, parintii trebuie sa stabileasca limite si sa insiste ca regulile casei sa fie respectate. De asemenea, trebuie sa invete un lucru foarte important: Nimeni nu este fericit tot timpul. Oricat v-ati stradui, oricat ati investi, copilul dumneavoastra nu va fi mereu fericit. Daca ii satisfaceti copilului orice dorinta, pe termen lung vor capata mentalitatea: “faci ca mine sau deloc.” Acest “sau deloc” nu are cum sa-i faca fericiti.

Atentia totala de care se bucura un copil unic poate fi o forta pozitiva sau una negativa. Dar daca ii oferiti copilului dragoste neconditionata, daca nici nu-l presati foarte tare, nici nu-i faceti toate mofturile, chiar si un copil unic poate invata generozitatea si arta de a trai printre altii asemenea lui. Multi parinti de copii unici spun ca relatia pe care o au cu copilul lor este ca intre prieteni. Si aceasta prietenie, intretinuta de ambele parti, poate fi una dintre cele pe viata.

Ce spun mamicile din comunitatea DespreCopii.com:

 “Eu sunt singura la parinti, copii nu am deocamdata. Ai mei m-au alintat prea tare si au scos din mine o egoista si o rasfatata. Nu mi-am dorit niciodata sa am un frate sau o sora (mai ales mai mic ca mine), as fi fost orbita de gelozie... si acum nu mi-as fi dorit sa am un frate sau o sora, pentru simplul (si materialistul) motiv ca nu vreau sa impart ce am de la parinti cu nimeni.” (Ramonika)

 “Sunt copil unic si sunt fericita asa. Mi-am dorit in copilarie un frate, in niciun caz o sora dar mama mea nu a mai putut face un alt copil. Apoi, pe masura ce am crescut, am vazut tot felul de avantaje (nu neaparat materiale) in a fi copil unic. Mai ales cand ma uit in jur si vad frati care nu se inteleg sau care sunt la distante mari si mereu isi duc dorul, zic ca e mai bine asa. Practic, nu poti simti lipsa a ceea ce nu ai trait, nu? Si poate unii si-au dorit f mult frati/surori, dar eu nu. Sunt o fire independenta, sociabila dar mai rece in sensul ca nu-mi prea place sa "stau bot in bot" cu alte persoane (exceptie facand sotul). Din fericire, am prietene minunate pe care le consider ca niste surori.”

 “Am fost copil unic pana la 12 ani si va spun sincer ca n-am resimtit nici o nevoie. Frate-meu chiar si acum, dupa 20 de ani, este prea mic ca sa am o relatie de prietenie ca intre adulti... Am avut intotdeauna prieteni buni, sunt una din fericitele care n-au fost niciodata dezamagite de prieteni. Am un singur copil si asa va ramane. NU am resurse psihice pentru al doilea. Le admir sincer (oarecum la granita cu uimire totala) pe colegele de odisee care au deja al doilea copil. Nu cred ca va avea ceva in minus fiica-mea, sper ca va avea prieteni.” (JG)

 “Cand eram mica mi-as fi dorit o surioara, pe cineva caruia sa-i impartasesc din necazurile mele. Cand eram la scoala, deja nu mai imi doream frate sau sora. Aveam prieteni. Si apoi, observasem ca tatal meu care avea inca 7 frati se intalnea cu ei foarte rar, iar mama, care mai avea o sora,o vedea numai o data sau de doua ori pe an. Cand a venit fetita mea pe lume m-am gandit ca nu va fi unicul meu copil. Imi doream sa am doi. Si chiar daca fetita mea si-a dorit o surioara pana la implinirea varstei de 8 ani, dupa aceea mi-a spus ca nu ar mai vrea vreun copil in familia noastra, deoarece ar trebui sa imparta tot ceea ce are cu cel mic si nu i-ar face placere sa fie ea cea mare, cea care sa aiba responsabilitati in familie. Azi, cand ma uit in urma, pot sa spun ca ma bucur ca am un singur copil. Am investit toata dragostea mea in el.” (betiana)

 “Eu cred ca nu e absolut nici o problema cu "echilibrul psihic" al copilului unic. Singurul pericol este sa nu devina egoist, sa invete sa imparta cu altii, sa fie bine crescut, dar asta se poate educa oricum, depinde de parinti. Poate invata sa imparta in cercul de prieteni, la gradinita. Nu stiu la voi cum este, dar copilul meu a stat la gradinita cate 8 ore pe zi si acum la scoala fiind sta 6.5h. Deci are destule oportunitati de a invata sa imparta. Dealtfel eu cred ca treaba cu altruismul sau egoismul e mai mult innascuta.” (ruxij)

 “Dupa mine, povestea cu egoismul copilului unic e o prejudecata. Eu nu am fost rasfatata, aveam reguli clare, limite, responsabilitati ca pt varsta mea, nu se putea problema sa urlu prin magazine sau sa imi tin "comorile" numai pt mine. Eu cred ca modul in care parintii educa un copil face diferenta, nu neaparat prezenta sau absenta fratilor.” (irenecam)

 “Ce mi s-a parut cel mai greu de suportat ca si copil unic: incredibila presiune la care este supus. Toate visele, sperantele si asteptarile unei intregi familii (parintii, poate si cele doua perechi de bunici) apasa pe umeri inca firavi. Poate nu este explicita.. dar este palpabila. Eu am simtit din plin diferenta.  Apoi am mai suferit in copilarie ca n-am avut nici verisori cu care sa ma intalnesc.. macar la aniversari sau poate in vacante. Ah, si mai mereu luam in vacanta cate o prietena, mergeam in toate taberele.. parintii mei s-au straduit sa compenseze aceasta lipsa.. dar nu este acelasi lucru. O familie mare si unita iti da un sentiment special... ne simtim mai puternici. Asa ca acum am mare grija de relatia cu fratelui sotului meu, ma inteleg excelent cu cumnata si sunt tare mandra de nepotele mele. Ne straduim sa ne vedem si sa ne vizitam cat mai des.. chiar daca locuim in orase diferite.. ne intalnim la aniversari, de sarbatori, ne petrecem bucati bune de vacante impreuna.. iar copiii se inteleg de minune. Si se iubesc.” (ruxandra_sb)

Daca totusi va bate gandul…

Sa mai aveti un copil, pe langa minunea pe care deja o cresteti, cuvintele Neliei ni se par cele mai potrivite ca incheiere:

“Daca va doriti inca un copil, nu trebuie sa-l faceti pentru cel pe care il aveti deja ci pentru ca va doriti inca un copil cu tot ce inseamna el in viata voastra. Iar daca il doriti dar va e teama ca nu-l veti iubi la fel de mult ca pe primul, eu va spun cu maxima incredere ca asa ceva nu se poate. Il veti iubi altfel, dar la fel de mult ca pe primul sau ca pe primii! Eu traiesc trei iubiri paralele, adica patru, daca il pun si pe sot la socoteala. Si nu exista confuzie intre ele, sint total paralele, nu se intilnesc de nici un fel, e ca si cum ar fi patru canale de enegie, diferite dar la fel de intense.” (Nelia - o mamica de la Desprecopii)

 

Tot despre copilul unic la parinti merita citit si:

Confesiunile unei mame de baiat
Copilul unic la parinti: despre crestere si educatie 
Doar un copil? Iritantele conceptii cu care se confrunta parintii cu un singur copil

6 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:

Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Educatia non-materialista a copilului intr-o lume materialista: intre principii si realitate
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
7 dovezi ca dai o educatie buna copilului tau, deci practici un parenting corect
Parenting in era digitala: alfabetizarea digitala a parintilor
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Andreea Demirgian si mamicile de pe Desprecopii.com,
Toate drepturile rezervate Desprecopii
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️