Ce nu trebuie sa spunem copiilor care sufera de diabet
Ce nu trebuie sa spunem copiilor care sufera de diabet
Multi copii care sufera de diabet s-au indepartat de parintii lor, sau resping anumite aspecte ale copilariei lor, din cauza modului in care este tratata afectiunea de care sufera. Am facut un sondaj de opinie in randul celor care sunt dependenti de insulina si al parintilor cu diabet de pe forumul Desprecopii, asupra sentimentelor pe care le-au trait si am primit sfaturi in legatura cu acest subiect.
Iata ce ar trebui sa nu spunem unui copil care sufera de diabet si de este important sa stim ca anumite lucruri ar putea sa ii raneasca.
O viata cu diabet, sentimente speciale inca din copilarie
Multe persoane care sufera de diabet s-au indepartat de parintii lor, sau resping anumite aspecte ale copilariei lor, din cauza modului in care a fost tratata fectiunea de care sufera. Am facut un sondaj de opinie in randul celor care sunt dependenti de insulina, asupra sentimentelor pe care le-au trait si am primit sfaturi in legatura cu acest subiect.
Multi au raspuns ca, in ciuda varstei lor (intre 65 - 20 de ani), primesc inca aceste tipuri de comentarii sau atitudini. Asta inseamna ca aceasta lista nu se aplica doar la modul in care va tratati copiii, dar, de asemenea, modul in care va tratati partenerul de viata, prietenii sau copii adulti.
Nu-i pedepsiti pentru orice lucru care are legatura cu diabetul.
Asta ii va face sa se simta mai nedreptatiti din cauza ca sufera de aceasta afectiune.
|
"Eram pedepsit pentru ca ma furisam cu dulciuri, ca uitam de medicamentele pentru diabet atunci cand mergeam in excursii sau ca uitam gustarea la scoala. Mi-a ingreunat cu mult situatia.[In timpul unei crize de hipoglicemie in care nu aveam nimic dulce la indemana]"
"... Tata era suparat pe mine, spunandu-mi ca trebuie sa am grija singur de mine, sa fac totul asa cum trebuie. M-am suparat. Fac tot ce pot dar accidente / erori se intampla. Nimeni nu poate fi perfect tot timpul , si nu am nevoie de cineva sa-mi spuna ca nu am voie sa ajung intr-o astfel de situatie''Nu exista diabeticul perfect
Deci, fiti constienti ca situatii asemanatoare se mai intampla, si nu va alarmati atunci cand au loc. Nu exista diabeticul perfect. Cati dintre ei nu au astazi cresteri sau scaderi inexplicabile ale valorilor glicemiei? Milioane. Corpul uman este prea complex pentru a avea explicatii in permanenta. Cu totii am avut zile in care nu am avut nimic dulce asupra noastra in toiul unei scaderi a valorii glicemiei. De asemenea, am avut cu totii zile in care ne-am ratacit telefonul mobil, servieta, palaria preferata sau geanta. Nu este cu nimic diferit de situatia in care un copil uita sa-si ia pastilele pentru diabet sau aparatul de masura al glicemiei la scoala. De cate ori si-a amintit sa le ia?
Problemele obisnuite, sunt o alta poveste. Cel mai important lucru este sa va asigurati ca consecintele alegerilor diabeticilor se potrivesc cu "fapta comisa" si ca va educati copilul pentru alegerea corecta. Exemplu: atunci cand fiica unui membru de pe lista a inceput injectarea cu insulina, si a ratat o injectie, dupa cateva luni ea s-a simtit foarte mandra sa se injecteje singura. Consecinta a fost ca, pentru o saptamana, parintii nu i-au dat voie sa manance gustarea decat dupa ce auzeau bip-ul seringii de insulina. O mare incercare pentru un copil care isi gusta libertatea. Dupa aceasta perioada, fetita a fost din nou pe cont propriu. A fost nevoie de 2 saptamani (separate de cateva saptamani) ca mesajul sa fie invatat cu adevarat, iar de atunci mama ei stie ca nu-si va uita doza de insulina. Strigatele sau bataia nu vor invata copilul nici o lectie.
"Tatal meu nu a vorbit cu mine timp de peste 7 ani pentru ca am diabet si, intr-o noapte, cand am adormit pe canapeaua lui, am avut o reactie destul de urata. Ei bine, l-am injurat si l-am lovit cu mainile ...".
"... Tatal meu parea sa creada ca nu sunt o parte din el , pentru ca eu nu sunt perfecta iar fratele si sora mea sunt. Cel putin nu sunt bolnavi... "
Ad-Extra3:
Diabeticii nu pot fi intotdeauna trasi la raspundere pentru actiunile lor, atunci cand au hipoglicemie.
Cuvintele dure pot supara, si, desi este dificil, trebuie sa va amintiti ca diabeticii nu sunt intr-o stare mentala normala atunci cand valorile glicemiei sunt mici. Ei pot spune sau face lucruri despre care nu-si amintesc mai tarziu. Ochii negri sau bratele care se zbat sunt uneori mai usor de iertat decat cuvintele spuse - doar incercati sa va amintiti ca, aceeasi stare mentala care l-a facut pe cel drag dvs. sa va socheze este aceeasi cu cea care a adus cuvintele dure. Nimic din toate acestea nu s-ar fi intiamplat daca diabeticul era intr-o stare normala.
In ceea ce priveste a doua parte a acestei povesti ... diabetul zaharat nu este vina dvs., diabetul nu este vina copilului, diabetul zaharat nu este un semn de imperfectiune ... in cazul in care nu va impacati cu ideea ca copilul dvs. are acesta afectiune (am vazut deseori in familii cu ambii parinti ca numai unul dintre ei este cel care se ocupa de acest aspect), incercati sa aflati mai multe despre boala. Daca sunteti parintele care care poarta mai mult sarcina, implicati-va sotul/sotia mai mult. Explicati-i ce este diabetul si cum va afecteaza viata voua dar si a copilului ... Va rugam sa nu va instrainati copiii pentru o vina care nu le apartine ...
"Mama mea mi-a spus direct cand aveam 12 ani ce sa fac atunci cand am crize de hipoglicemie. Acest lucru m-a surprins deoarece eu am crezut ca eram pedepsita pentru ca ma gasise cu un baton de Snickers"
Mai presus de toate, aceasta este una dintre cele mai importante lectii pe care copilul dvs. trebuie sa le invete. In cateva cuvinte, invatati-l ca mancarea este acelasi lucru cu insulina. Si ca, in cazul in care vreodata ii este foame sau pofta de dulciuri este indicat sa va spuna si veti vedea impreuna ce este de facut, dar niciodata sa se furiseze cu mancare fara sa va spuna.
Esti hipoglicemic?
Nu exista nici o solutie la aceasta problema. Este acelasi lucru ca si ceea ce aud femeile atunci cand sunt suparate (ca probabil au starile de dinainte de menstruatie); acest comentariu nu va face decat sa infurie un diabetic. Pur si simplu, nu va puteti abtine de la a face acest comentariu, deoarece 75% din timp, veti avea dreptate. Dar diabeticii sunt un pic cam sensibili la aceasta intrebare si pot sa fie furiosi fara a avea glicemia mica!
"Ti-ai luat insulina? Cata ai luat?' sau "Ti-ai facut destula? Cat ai glicemia ?"
Vine vremea cand copilul dvs. are valori normale ale glicemiei si, sincer, nu are nevoie sa i se adreseze aceleasi intrebari la fiecare masa. Va intrebati copilul de 13 ani daca si-a spalat dintii in fiecare seara? Probabil ca nu. Sfatul meu personal este ca, daca aceste intrebari il enerveaza, faceti un targ: "Nu te mai intreb atat timp cat imi arati rezultatul testului glicemiei o data pe saptamana/ in fiecare seara/cand iti convine". Sau "Nu te mai intreb daca imi spui atunci cand iti este rau". Dati-le putina libertate ... acesta va fi cel mai greu lucru de realizat vreoadata.
Chiar trebuie sa ma insotesti la medic?
In cazul in care copilul dumneavoastra este serios deranjat de acest lucru, incercati din nou sa faceti un targ. Poate puteti intra in cabinetul medicului inspre sfarsitul vizitei sa-i adresati acestuia cateva intrebari sau poate copilul dvs. va va permite sa sunati medicul a doua zi. Independenta este vitala pentru adolescenti, faceti un compromis.
"Ar trebui sa mananci asta?" sau "Stii ca nu ai voie sa mananci asta."
"In zilele noastre, cand carbohidratii se pot numara, diabeticii pot manca aproape orice, macar ocazional." Acest comentariu vine de obicei din partea unei rude necunoscatoare, a unui coleg de munca sau prieten. Daca observati acest lucru, educati persoana care il face. Nu spuneti: "Savureaza aceste prajituri, probabil e pentru ultima data cand mananci asa ceva" in dimineata in care i se ia sange copilului dvs. pentru analizele pentru diabet. Acest lucru mi l-a spus tatal meu acum 15 ani si inca imi doresc ca el sa nu fi spus asta."
"... Eu si familia mea mergem in vizita la bunici in fiecare an, un drum cu masina de 8 ore. La ultima calatorie de acest gen a trebuit sa oprim masina la fiecare 15 minute ca sa ma duc la toaleta. Mama a fost foarte suparata pentru ca, probabil, bausem foarte multa apa inainte sa plecam, iar drumul a durat de data aceasta 12 ore. Cand am ajuns acasa, mama mi-a facut o programare la doctor. Dupa ce mi-au facut analizele, au sunat-o sa-i spuna ca am diabet. Bineinteles ca mama a plans si a tipat la mine ..."
Ei bine, evident, in cazul in care ati spus sau ati facut oricare dintre aceste lucruri copiilor dvs. inainte de a afla ca au dibet, este prea tarziu. Dar niciodata nu este prea tarziu pentru scuze. Nu-mi pasa daca au trecut douazeci de ani - va rog sa va cereti scuze!
"Ma enervam atat de tare pe mama cand imi facea insulina si imi spunea "Te va durea doar un minut", "Inteleg ce simti".
Am pus aceste doua propozitii de mai sus impreuna, deoarece ambele au legatura cu "De unde stii?" tipul de raspuns ... Nu o spuneti daca nu stiti cu adevarat. Dar cand incerci sa pacalesti un copil de trei ani sa-ti dea si celalalt degetel ca sa ii faci injectia, ce altceva ai putea sa-i spui? Fiti sensibili la faptul ca al dvs. copil creste si va deveni sensibil la astfel de comentarii. Parintii care isi fac si ei un test/injectie in fata copilui obtin mai mult respect din partea acestota".
O multime de diabetici adulti iau cea de-a doua propozitie in serios. Stiti cu adevarat prin ce trec diabeticii, mai ales copiii sau cei care sunt diagnosticati de curand? Sa devii un calculator uman care in mod constant calculeaza minutele de exercitii fizice, gramele de mancare, unitatile de insulina...Sti cum e sa traiesti cu frica complicatiilor care pot aparea? Diabetul este o boala cu implicatii complexe, care are lupte emotionale...fiti sensibili.
Nu poti face asta, esti diabetic
In ceea ce priveste propozitiile pe care le auziti de la parinti: "Nu poti face asta", "Esti diabetic". Poate de asta nu ma mai refer la mine in acest fel, sunt o persoana care are diabet zaharat. Mama mi-a spus propozitiile acestea cand am vrut sa plec de acasa pentru cateva zile, cand am plecat la colegiu departe de casa, cand am vrut sa ma mut la San Francisco la 22 de ani, cand am vrut sa am un copil. Nimic nu m-a facut sa imi doresc sa fac lucrurile acestea decat faptul ca mama mi-a spus ca nu pot sa le fac." Am urat faptul ca nu aveam independenta fata de parintii mei; orice as fi facut, mama era chiar acolo ca sa fie unul dintre dintre antrenorii in Soft Ball sau fata care striga cel mai tare din trupa. Am urat sa fiu sufocata de catre un parinte prea protector.
Nu tuturor oamenilor cu diabet le place sa fie numiti diabetici
Am salvat una dintre cele mai importante pentru final. Doua lucruri - primul este ca nu tuturor oamenilor cu diabet le place sa fie numiti diabetici. Boala se pune inaintea persoanei: "Sunt Susan si am diabet."
Nu exista "NU POT". Un copil diabetic poate face orice.
A doua parte esentiala: Nu exista "NU POT". Un diabetic poate face orice. Ar putea sa ii fie necesara mai multa munca sau mai mult efort, dar putem face, asa ca nu spuneti niciodata ca nu putem. Urmariti aceasta atitutine si la medicul copilului dumneavoastra. Multi medici au facut declaratii dure cu privire la a avea copii sau la a atingerea scopurilor atletice. Ei vor spune direct unui copil "Nu poti". Venita din partea unui medic, aceasta atitudine poate fi mai mult decat devastatoare pentru un copil. Totul consta in atitudine. Atitudinea inseamna sa nu spuneti niciodata "nu poti", dar mai degraba sa spuneti "E bine, poti sa faci orice, dar hai sa discutam impreuna sa vedem cum". Asta insemana ca, daca un copil vrea sa mearga intr-o excursie cu prietenii, nu ii spuneti "nu poti pentru ca esti diabetic". Spuneti-i "Grozav, suna bine! Hai sa discutam despre cum sa iti administrezi insulina, sa ne intalnim cu unii dintre parinti sa le explicam si lor". Invatati-i ca POT sa faca orice, dar poate fi un pic mai complicat, dar POT sa faca - invatati-i sa isi dea seama cum.
Acum, partea cealalta a problemei ... din nou, lasati-i liberi. Sa spunem ca copilul dvs. de 15 ani se afla intr-o excursie. Ati gasit un parinte dispus sa aiba grija de el si aveti incredere in capacitatea lui (a copilului) sa aiba grija de el insusi ... dar tot nu puteti dormi noaptea. Acceptati situatia ... sunati un prieten, rugati-va. Nu e usor, dar veti depasi acest moment Este inspaimantator, dar este de asemenea o parte a maturizarii si a permiterii copilului sa fie copil. Si cand copilul dvs. se va intoarce cu un suras mare cat Texas-ul, veti stii ca ati facut ceea ce trebuia si veti realiza faptul ca a fost capabil sa fie la fel ca toti ceilalti copii.
Sa inveti sa tratezi si sa faci fata diabetului este un angajament de o viata. Nu veti fi intotdeauna langa copilul dvs.
Sa cresteti un copil diabetic inseamna sa cresteti pe cineva care stie ce este nevoie sa faca pentru a fi un diabetic santatos. Care stie cum sa faca ajustarile zilnice in materie de alimentatie si de ratie de insulina, care stie cum sa isi socoteasca numarul de carbohidrati. Implicati-va copilul ca intr-un efort de echipa. Adresati-i intrebari de genul: "Ce crezi Tu ca ar trebui sa facem? De ce? Cum sa ne descurcam cu asta?" Dvs. sunteti educatorul lui in diabet si de dvs. depinde sa invete.
Unul dintre regretele mele cele mai mari este lipsa de atentie a parintilor mei asupra inregistrarii datelor si a controlului. Daca as fi fost intrebata noaptea "Cat ai avut glicemia?" si raspunsul meu ar fi fost "400" as fi luat un supliment ca sa corectez valoarea ... dar niciodata nu m-am uitat la imaginea de ansamblu. Valorile glicemiei mele sunt de doua ori mai bune de cand tin evidenta zilnica. Si chiar cu acest stimulent imi este greu sa le mentin la o valoare normala. Daca sunteti tipul de parinte care tineti evidenta zilnica, incepeti si va implicati si copilul in acest lucru. Daca el nu este in stare sa o faca, nu il pedepsiti, dar incercati sa il stimulati. Tinerea evidentei in mod constant, atentia zilnica asupra glicemiei sunt lucruri vitale ... Si daca incepeti din timp, o atitudine pozitiva se poate impregna asupra copilului dvs.
Un ultim sfat (desi parerile despre acest lucru vor varia de la un diabetic la altul) este acela ca, daca aveti o domnisoara cu diabet in familie nu o lasati sa urmareasca "Steel Magnolias" singura sau fara sa fi discutat despre el inainte (este un film despre o femeie diabetica care are un copil si care ajunge sa se loveasca de complicatiile determinate de aceasta boala). Personal filmul nu m-a afectat, dar am observat ca altii au fost distrusi.
Diabetul de tip I la copil, experienta unei mame
Diabetul este cea mai frecventa dintre bolile cronice ale copiilor, iar diagnosticele de diabet s-au triplat in ultimii ani. Cititi despre experienta unei mamici al carui baietel a fost diagnosticat cu diabet de tip 1 .
Cititi neaparat si: Cum ne-a schimbat diabetul viata ...
Despre diabet, cititi pe forum, unde veti gasi multe grupuri de suport pentru parintii care au copilasi cu diabet:
Diabet zaharat la copii! (2)
Diabet zaharat la copii (3)
Diabet zaharat la copii (4)
Diabet zaharat la copii *6*
Diabet zaharat la copii *7*
Diabet zaharat la copii *8* Dulcineii DC
Fructoza - indicata in diabet?
Dulcineii DC - Diabet zaharat la copii *9*
Rog retete pt diabet!
Simptome ale diabetului la copil
Diabetul este o boala care s-a raspandit alarmant in ultimii ani. Desi nu este una dintre cele mai des intalnite boli la copii, diabetul este totusi una dintre afectiunile care s-au raspandit alarmant in ultimii ani, fara a putea fi depistata cauza exacta a acestui fenomen.
Cercetarile cele mai recente isi indreapta insa atentia catre descoperirea cat mai timpurie a simptomelor diabetului la copii. Citeste pe larg despre simptomele diabetului la copil aici.
Forumuri cu intrebari si raspunsuri medicale
► Clinica Virtuala DC - Consultanta medicala online.
► Forum special cu intrebari si raspunsuri despre pediatrie.
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 4 comentarii
uite, ca in cazul nostru medicii nu fac altceva decar sa ne convinga cat de bine este ptr copil(6 ani) - si nu locuim in ro - sa si monitorizeze singur glicemiile si sa si faca singur insulina! de ce? ptr ca asta da indredere copilului sa se desprinda de parinti in fel si fel de situatii: la joaca, la scoala, la o petrecere de copii etc. sa stimulezi un copil in castigarea independentei este de apreciat, insa metodele sunt discutabile ...
Indiferent cind diabetul a fost descoperit este parerea specialistilor ca diabetul sa fie complet monitorizat de parinti pina copilul ajunge la 18 ani. Si mai tirziu exista vacantele de diabet cind adultul are nevoie de timp sa isi incarce bateriile si e nevoie de altcineva sa preia controlul. Responsabilitatea e covirsitoare ptr un adult, pentru un copil e extrem de crud si frustrant. Oricita dorinta de independenta ar avea, exact asa cum nu il lasi pe adolescent sa conduca, sa se casatoreasca etc, tot asa trebuie mentinut grija bolii pe umerii parintilor. La fel si sfatul cu vizitele la doctor. Prezenta parintilor impreuna cu copilul nu e numai necesara ci e un semn de sustinere, de intelegere si de dragoste. Dar asta numai daca zi de zi esti alaturi de copil. daca esti mama de odata pe saptamina sau odata pe luna e adevarat ca nu mai ai ce cauta in cabinet la doctor cu copilul. Copii care au cel mai mare succes ca adulti cu diabet sint cei care au preluat responsabilitatea cind au f
andreea, depinde de de varsta la care s-a descoperit diabetul ca daca s-a descoperit la varsta de 3 ani e normal ca la 13 un copil sa si poata lua glicemia singur si sa si faca insulina. dar daca diabetul a fost depistat la 12 ani e ste discutabil.in rest articolul bate mult pe independenta copilului diabetic ceea ce e f bine, insa abordarea si exemplele sunt tare nepotrivite si ciudate.o zi buna
E incredibil de crud si terifiant ca in Romania un copil isi administreaza singur insulina si ca are responsabilitatea diabetului la 13 ani. Articolul e bine intentionat dar f prost informat si sfaturile sint dezgustatoare. Pina la 18 ani tratamentul este pe umerii parintilor, e o lasitate si lene imensa sa il obligi pe copil sa-si contorizeze carbii sau nevoia de insulina. Copilul invata mai relaxat si mai bine cind e pregatit fizic si psihic sa monitorizeze conditia si asta nu se intimpla pina la sfirsitul adolescentei. Razvratirile copilului, oboseala acumulata e in totalitate pentru responsabilizarea prea devreme. -Cel mai important lucru este sa va asigurati ca consecintele alegerilor diabeticilor se potrivesc cu fapta comisa si ca va educati copilul pentru alegerea corecta....A fost nevoie de 2 saptamani (separate de cateva saptamani) ca mesajul sa fie invatat cu adevarat, iar de atunci mama ei stie ca nu-si va uita doza de insulina. Strigatele sau bataia nu vor invata copilul ni
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII