4. Ce ar face o femeie pentru niste diamante?

Tema: Diamante pentru tanga (jurnal intim) | 0 | 30/10/2006

In exclusivitate, Supereva a intrat in posesia unui jurnal intim unic. Un tanar, Sever, a hotarat sa impartaseasca Superevelor, experientele si trairile sale, in speranta ca astfel, va fi inteles si ajutat. Acest jurnal se scrie in ritmul prezentului si este publicat exclusiv la Supereva. De fapt, autorul ne-a marturisit ca asteapta cu ardoare sfaturile si parerile tuturor citititorilor. A voastra deci.

aici: Episodul 3: Din acea dimineata, am privit femeile cu alti ochi

Am intrat în peisaj. Mai timid la început dar până la urmă a trebuit să apăs niţel pedala în podea. M-au năucit câteva zile viteza cu care oamenii vorbesc şi metrourile astea acoperite de graffitti-uri ce-ţi dau senzaţia de jeg, de slinos. Deja nu se mai găsesc locuri de vânzare în cămine, bursa s-a închis.

La facultate e bine şi frumos, profii lipsesc, asistenţii sunt vai mama lor, m-am imprietenit cu un flăcău din Sighet, îl cheamă Onuţ. E chiar pasionat de maşini, ăsta ştia de la cinci ani ce vrea să se facă.

Laur mi-a declarat într-o seară că s-a deschis sezonul de vânătoare la căprioare şi făzăniţe dar mă sfătuieşte sincer la început să stau şi să observ, altfel cine ştie în ghearele cui pic. A vrut să mă târască într-un club la o petrecere dar era marţi şi mi s-a părut nepotrivit să petrec în timpul săptămânii. Acasă chefurile erau mai spre sfârşitul săptămânii, să apuci să te dezmeticeşti nu să stai cu scobitorile în ochi la cursuri. S-a întors spre dimineaţă, puţin incoerent dar foarte vesel, îi luceau ochii ca licuricii în noapte… N-a venit singur ci cu o domnişoară care m-a privit cu interes din cap până în picioare înainte să plece. M-a întrebat eu de ce nu am venit la petrecere. I-am zâmbit, i-am zis că-s mai timid… ce să mă apuc să-i zic că am o problemă cu străinii care mă înghesuie în diverse spaţii strâmte. Mai ales într-o pivniţă intitulată pompos club.

Probabil va trebui să mă adaptez şi la viaţa de scorbură/pivniţă/canal. Laur spune că face parte din maturizare. Mie nu îmi pare că s-a maturizat în anii ăştia în care a trăit la Bucureşti. E doar mai slab şi mai cenuşiu, poate şi pentru că nu-l prea vede soarele. Când îl cauţi e la bibliotecă. L-am întrebat dacă aşa de greu e în anul 3… din prima săptămână te încui în bibliotecă să citeşti de dimineaţa până seara? A râs de mine, mi-a explicat că La bibliotecă e un club pe chei.

Am făcut deja o schiţă pentru roman şi am arătat-o unor domnişoare. Au râs cam tare de personajele mele, ba nu li se păreau destul de vulgare, ba s-au oripilat din cauza cuvântului tanga, ba au zis că personajul masculin e cam fleţ şi ar trebui să mă las de scris că nu am talent. Nu mă descurajez, eu ştiu că pot, mama mi-a spus că pot.

Mie îmi place titlul ăsta, “Diamante pentru tanga”… Am prins o dată aşa, din zbor, nişte imagini dintr-o defilare de modă. Eram la Iulia acasă, pe canapea şi nu vedeam prea bine că mi se aşezase în braţe şi-mi inspecta punctele negre de pe faţă (Iulia are o obsesie cu punctele ei negre şi se oferise să exerseze pe mine). Cum spuneam… am văzut vreo opt fete care defilau pe scenă numai în lenjerie şi-n pantofi cu toc. Treaba cu lenjeria de dantelă mie mi se pare fumată, pe noi nu ne interesează desenele complicate din dantelă ci ce e dedesubt. Dar dacă lor le place să creadă că o cârpă face minuni, de ce nu. Cel mai mult mi-a plăcut una care avea doar un petecuţ de satin în faţă şi un şnur în fund petrecut peste talie, foarte jos, aproape de punctul de început al curbelor. Dar pe şnurul ăla erau brodate o mulţime de pietricele lucitoare. Iulia mi-a zis că se cheamă Cristale Swarovski. Cred că dacă te laşi pe spate şi ţi se presează cristalele alea pe piele nu e tocmai plăcut dar femeile oricum fac o mulţime de chestii nejustificate din punctul meu de vedere. Odată, ca să văd şi eu cum e, Iulia mi-a pus o dungă de ceară fierbinte pe mână şi pe urmă a tras de ea. Mi-au dat lacrimile instantaneu. Pe urmă s-a repezit cu o pensetă în sprâncenele mele dar n-am lăsat-o, ar fi fost prea mult. Nu le înţeleg pe femei.

Iulia mea a întors capul spre TV şi a zis:
- E şi asta o chestie să te apuci să pui pietre preţioase pe chiloţi… Dar îţi trebuie un bărbat care să-şi permită să ţi-i cumpere…

Eu nu ştiu în ce măsură o să îmi permit vreodată să cumpăr chiloţi cu diamante pentru femeia mea. Ca inginer cred că e cam dificil, mai ales dacă o să mă angajez la Turbomecanica sau mai ştiu eu unde, o să lucrez de la 7 la 18 că ăsta e programul de fabrică… Şi după 18 voi fi rupt de oboseală deci timp să umblu după diamante n-o să am… De-aia îmi trebuie o alternativă. Ce e în stare să facă o femeie pentru nişte diamante? Asta vreau să aflu şi am să le întreb pe cât de multe pot.

Laur spune că asta e o tâmpenie, dar el n-a văzut defilarea aia. N-a văzut ce ţanţoşă mergea manechina, era mândră tare că are pietricele luminoase pe şnuruleţ. Probabil astea-s vremurile, diamantele se poartă în sprâncene, în buric, pe chiloţi… În ziua de azi, smerenia înseamnă să cumperi merţan cu cutie manuală, nu automată. Logic, diamantele puse pe degete nu mai sunt bune. Mă întreb cum ar face mama dacă ar găsi la mine în cameră vreo pereche de bikinei brodaţi cu strass-uri. Mai bine nu aflu.

VA URMA - IN SERIAL