Co parentalitatea versus imaginea traditionala a familiei

Tema: Meseria de parinte | 0 | 14/9/2012

A fi parinte si a fi partener de viata intr-un cuplu sunt doua ipostaze diferite, dar pe care majoritatea oamenilor le armonizeaza de-a lungul vietii, in virtutea unui dat firesc ce pare sa tina de esenta noastra, ca oameni. Si totusi, nu putine sunt situatiile in care viata de cuplu este data peste in momentul in care in ecuatia iubirii apare un bebelus.

A fi parinte si a fi partener de viata intr-un cuplu sunt doua ipostaze diferite , dar pe care majoritatea oamenilor le armonizeaza de-a lungul vietii, in virtutea unui dat firesc ce pare sa tina de esenta noastra, ca oameni. Si totusi, nu putine sunt situatiile in care viata de cuplu este data peste cap (adesea ireversibil) in momentul in care in ecuatia iubirii apare un bebelus.

Statistic vorbind, cele mai multe divorturi survin, oarecum paradoxal daca privim partea frumoasa a deciziei de a avea copii, dupa aparitia copiilor intr-un cuplu. Asta nu inseamna neaparat ca oamenii divorteaza din cauza copiilor, insa un lucru e cert - statutul de parinte aduce cu sine un mare numar de responsabilitati care adesea fac ca cele legate de viata de cuplu sa treaca in plan secundar. Solutiile pentru a depasi impasul pe care il genereaza in interiorul cuplului aparitia unui copil sunt numeroase. Chiar daca nu e intotdeauna usor, firescul si fericirea conjugala pot fi regasite si completate pana la urma de miracolul de a fi parinte. Cum insa nu toata lumea este dispusa sa faca compromisuri, sa aiba rabdare, sa sacrifice orgolii sau cine stie ce alte sentimente, in ultimii ani a aparut o solutie care, cel putin la prima vedere, poate soca.

Ce este co-parentalitatea?

Co-parentalitatea sau alegerea de a deveni parinte fara a fi implicat intr-o relatie sentimentala cu cel / cea cu care ai un copil este un fenomen social care capata tot mai multa amploare in Europa. Mai mult, exista chiar numeroase site-uri care au transformat aceasta tendinta intr-o afacere profitabila, ajutand doritorii sa gaseasca persoana potrivita cu care sa faca un copil, fara a fi nevoie sa aiba o relatie sentimentala pentru acest lucru. Afacerea este cu atat mai profitabila cu cat, spre deosebire de site-urile de anunturi matrimoniale, cele care se ofera sa puna in legatura barbati si femei in vederea co-parentalitatii au scapat de problema compatibilitatii partenerilor. Desi suna bizar, singura caracteristica pe care cei doi trebuie sa o aiba in comun este sa nu-si doreasca sa aiba o relatie de cuplu dupa ce concep un copil.

Va recomandam sa mai cititi si: 5 greseli pe care le fac parintii divortati

La prima vedere, lucrurile nu par foarte complicate, cu atat mai mult cu cat in ultimii ani, familiile monoparentale au devenit ceva cat se poate de comun. Si totusi, dincolo de daramarea imaginii traditionale a familiei alcatuite din mama, tata si copii, moda co-parentalitatii aduce in discutie noi probleme de ordin social si psihologic. Ce gandesc si ce simt persoanele care apeleaza la o astfel de metoda de a avea copii? De ce prefera aceasta modalitate in locul celei traditionale, a copiilor rezultati dintr-o relatie sentimentala? Cum vor privi, in viitor, copiii nascuti din astfel de "contracte" avand ca obiect co-parentalitatea conceptul de familie? Sunt doar cateva dintre numeroasele intrebari pe care si le pun sociologii si psihologii pe marginea acestui subiect.

Co-parentalitatea - un posibil nou model familial?

Modelul familiei monoparentale nu este ceva nou si nici iesit din comun. Chiar daca la mijloc este un divort, un abandon, un deces etc., numarul copiilor crescuti de un singur parinte este destul de mare. Insa, de obicei, monoparentalitatea are la baza situatii nu prea fericite, in care parintii nu si-au dorit sa ajunga, spre deosebire de co-parentalitate, care presupune faptul ca niciunul dintre parinti nu doreste sa se implice intr-o relatie sentimentala cu celalat de la bun inceput. Atat de egoist sa fi devenit omul contemporan incat sa nu-si mai doreasca sa imparta cu cineva drag nici macar bucuria de a avea un copil? Se pare ca acesta este tristul adevar... Michel Fize, un sociolog francez preocupat de problema co-parentalitatii, considera ca vinovat pentru aceasta preferinta este individualismul care tinde sa devina o marca a societatii inc are traim. Filosofia dupa care pare a se ghida generatia actuala este una a interesului limitat pentru cei din jur. Altfel spus, ceilalti ma intereseaza atata timp cat imi sunt utili.

Mai cititi si: Pe cine iubeste mai mult copilul, pe mami sau pe tati?

Pentru un alt specialist in domeniu, Catherine Bethenod, autoare a numeroase studii pe tema familiei, co-parentalitatea nu tine doar de o vointa egoista, ci mai degraba de reprezentarea pe care fiecare dintre noi o are despre ideea de cuplu. Lasand la o parte cuplurile homosexuale, care apeleaza la aceasta metoda in lipsa unei alte alternative legale de a avea un copil, persoanele heterosexuale care nu simt nevoia sa se implice intr-o relatie sentimentala pentru a-si fonda o familie sunt, de regula, persoane care detesta ideea de cuplu si a tot ceea ce el ar putea reprezenta. La randul ei, aceasta repulsie are la baza un model cu care cel in cauza a crescut. Persoanele care provin din familii monoparentale sau cele care au o imagine nefericita a ceea ce inseamna viata de familie si de cuplu, in genere, au tendinta de a refuza ideea de a-si intemeia o familie in sensul traditional. Problema care se pune este insa ce imagine vor oferi, la randul lor, persoanele care apeleaza la co-parentalitate propriilor copii?

Co-parentalitatea - o provocare cotidiana

Trecand peste controversele de ordin psihologic pe care in mod cert le naste, co-parentalitatea poate fi totusi o alternativa familiala careia nimeni nu-i poate pune piedici. Chiar daca la prima vedere poate parea o alegere comoda, care da multa libertate, de fapt, a deveni parinte in acest fel poate fi o adevarata provocare. Ce stil de viata va fi adoptat pentru cresterea copilului daca cei doi parinti au principii diferite? In familia traditionala diferentele se estompeaza de regula sub puterea compromisului si a acceptarii, in virtutea sentimentelor reciproce ale partenerilor. Daca insa sentimentele lipsesc, ce altceva ar trebui sa-i faca pe parintii care au ales co-parentalitatea sa se puna de acord in privinta stilului de viata pe care ar trebui sa il aiba copilul? In plus, ce repere de viata isi va construi mica fiinta in devenire, stiind ca relatia dintre parintii sai este una pur contractuala si ca existenta sa ca entitate umana este singurul obiect al acestui contract?

Desigur, nu este cazul sa absolutizam. In ciuda controverselor pe care le naste, co-parentalitatea nu ofera neaparat un model negativ. Timpul va decide daca ea poate sau nu constitui o alternativa viabila la modelul traditional familial. Pentru moment, ea ramane insa o moda si, de ce nu, o provocare pentru cei care isi doresc sa fie parinti altfel.

Va recomandam sa cititi: Mai multe despre psihologia copilului aici >

Despre meseria de mama, mai cititi:

Comunitate, Forumuri recomandate

In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)