Motivam copilul prin recompensări? - dilemele părinților

TEMA: Educatia copilului | 0 | 25/9/2023

Motivam copilul prin recompensari? - dilemele parintilor

Sistemul pedeapsă - recompensă nu este nici pe departe o temă nouă în dezbaterile pe teme legate de educația copiilor. El se reinventează însă în permanență, odată cu nevoile fiecărei generații de părinți care se văd nevoiți să-și creeze propriul sistem de educare a copilului, în funcție de factori complecși care transformă adesea meseria de părinte într-o adevărată provocare.

• Să oferim sau nu recompense copiilor? Este o intrebare la care toți părintii incearcă să găsească la un moment dat răspunsul...

- vei citi despre:
Sistemul pedeapsa - recompensa nu este nici pe departe o tema noua in dezbaterile pe teme legate de educatia copiilor
Ce se intampla insa atunci cand sistemul nu mai functioneaza?
Una dintre finalitatile educatiei este dezvoltarea capacitatii de a fi responsabil
Sa nu uitam insa ca vorbim de doua varste total diferite - intr-un fel gandeste un copil, in cu totul alt fel un adult

Sistemul pedeapsa - recompensa nu este nici pe departe o tema noua in dezbaterile pe teme legate de educatia copiilor

El se reinventeaza insa in permanenta, odata cu nevoile fiecarei generatii de parinti care se vad nevoiti sa-si creeze propriul sistem de educare a copilului, in functie de factori complecsi care transforma adesea meseria de parinte intr-o adevarata provocare. Sa oferim sau nu recompense copiilor? Este o intrebare la care toti parintii incearca sa gaseasca la un moment dat raspunsul.

Mai cititi si: Mita si recompensa in educatia copilului

E drept ca unii o fac neconditionat, altii se lupta cu recompensele oferite de bunici sau prieteni bienvoitori, iar altii incearca sa gaseasca o solutie de compromis. Sub o forma sau alta fiecare parinte isi recompenseaza la un moment dat copilul sau macar se confrunta cu acesta problema. Cati copii, atatea probleme...

Recompensa este o forma de motivare extrinseca. Nu e utila pe termen lung, ba poate fi chiar daunatoare. In mod uzual se foloseste la pachet cu sanctiunea. Insa ca sa functioneze, macar pe termen scurt, e nevoie sa fie relevanta. (rrox3)
Eu nu prea sunt de acord cu recompensele aplicate sistematic si pe termen lung. Pe termen lung, zic eu, trebuie gasita motivatia corecta pentru a face un anumit lucru, mai ales pentru a invata. (Lali)

Si totusi, exista cateva adevaruri demonstrate in privinta utilizarii recompenselor cu rol motivational pe care nu ar trebui sa le ignoram.

Atunci cand promitem copiilor recompense nu facem altceva decat sa stabilim niste standarde care trebuie atinse. Daca standardele sunt atinse, atunci copilul primeste ceva in schimb. De obicei, acel ceva este un lucru pe care el si-l doreste. Pedepsele functioneaza, in principiu, dupa aceeasi logica, numai ca ele se dau atunci cand standardul respectiv nu este atins. Si pentru ca ele sa aiba efect rapid, de obicei, i se ia copilului ceva la care el tine. La prima vedere totul pare foarte simplu si rezultatele imediate nu ar trebui sa intarzie sa apara. Pedepsiti sau recompensati, copiii devin imediat mai ascultatori si par sa faca progrese rapide.

Ce se intampla insa atunci cand sistemul nu mai functioneaza, respectiv parintele nu mai ofera recompense si nu mai impune pedepse?

De obicei, intregul edificiu educational creat in urma folosirii sistemului, se prabuseste - copilul redevine neascultator, refuza sa mai atinga standardele pe care parintele ar vrea sa le impuna. Altfel spus, recompensa este o forma de motivatie pe termen scurt, care rezolva doar pentru moment anumite situatii. Este nevoie de o abordare aprofundata a acestor situatii pentru ca procesul de educatie in sine sa aiba loc si efectele asupra copilului sa fie pe termen lung. Cu toate acestea, parerile asupra recompenasrii copiilor raman impartite...

Eu cred ca un sistem din asta de recompense, muta atentia de pe activitatea propriu-zisa pe obiectul recompensei, in ideea de a obtine premiul si de a face totodata pe plac parintelui. E un automatism ce ocoleste motivatia reala pentru o activitate sau alta, capacitatea de intelegere si interesul personal al copilului. (olympia)
Eu nu cred in recompense, ma refer la acelea sustinute care ar trebui sa modeleze un comportament. Pentru ca in lipsa recompenselor dispare si comportamentul. Dar am recompensat si noi uneori efortul, de exemplu la sfarsitul unui an scolar bun am iesit la restaurant sa sarbatorim in familie, restaurantul a fost ales de fetita, dar practic ne-am bucurat toti. (Sonia)

Una dintre finalitatile educatiei este dezvoltarea capacitatii de a fi responsabil

Prin felul in care ne purtam cu copiii nostri, prin ceea ce le impunem sau prin ceea ce incercam sa le explicam, ii facem (sau nu) sa devina persoane responsabile. Pentru a dezvolta acest lucru, parintii ar trebui sa promoveze anumite idei / principii pe care ei insisi sa nu le incalce. Puterea exemplului personal este uneori nebanuit de mare. Ideal ar fi ca parintii sa stie sa transforme orice activitate pe care copiii trebuie sa o faca in ceva placut. Si asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa le impuna copiilor ce sa le placa. Scopul este ca un copil sa constientizeze ca anumite actiuni, chiar daca sunt grele si neplacute pe moment, trebuie facute pentru atingerea unei finalitati ulterioare. Spre exemplu, daca un copil stie ca atunci cand isi va termina temele (care urmeaza a fi verificate de catre parinte) va putea sa petreaca mai mult timp cu familia, la joaca, la plimbare etc., atunci stradania lui va fi mai mare - se va stradui sa nu greseasca pentru a nu fi nevoit sa revina asupra temelor si, in plus, va incerca sa faca lucrurile mai rapid. Faptul ca-si va putea petrece timpul cu familia este, ce-i drept, tot un fel de recompensa, insa una mult mai subtila si mai motivanta intrinsec. Recompensele materiale nu fac decat sa forteze temporar copiii sa efectueze anumite sarcini, diminuand insa considerabil sensul intrinsec al responsabilitatii. Mecanismul este simplu - copilul executa, atata timp cat este recompensat. Cand recompensa dispare, odata cu ea se evapora si dorinta de a face anumite actiuni. Altfel spus, motivatia trebuie sa vina din interior, iar rolul parintelui este de a construi pas cu pas aceasta motivatie.

Folosind mereu recompense, transferi asupra obiectelor sensul actiunilor noastre, ori nu pentru cele materiale ne zbatem. Multe le facem pentru cei de langa noi, altele le facem ca sa ne simtim bine dupa, sunt necesare sanatatii si sunt munci care pur si simplu ne pasioneaza. Eu cred ca un copil e capabil inca de mic sa inteleaga motivatii diferite si implicarea in ceva anume fara recompense.

Recompensele evalueaza artificial prestatii dupa un cod si un program al adultului ce poate fi diferit de ce are nevoie copilul. Poate-s lucruri care lui ii plac si la care e bun care nici nu intra in programul respectiv, ca e nevoie de timp si de libertate pentru a le descoperi si valorifica. Si mai e ceva, copilul invata cu adevarat atunci cand parintele se implica, explica si arata, chiar nu mai are nevoie sa i ofere sau sa i confiste ceva pentru a intari lectia. (olympia)
Cred ca la 8 ani e cam micut sa invete din propriile greseli si mai cred ca degeaba il intrebi cum va arata vacanta lui pentru ca nu are capacitatea de a intelege astfel de consecinte si de a se proiecta in viitor, atat de departe. Singura metoda ar fi sa-l determini sa invete pentru el insusi nu pentru pedepse/recompense laudandu-l tot timpul chiar si pentru rezultatele care nu sunt chiar OK. (viviana)

In cartea sa, Punished by Rewards, Alfie Kohn explica pe larg acest proces, accentuand ideea ca daca ne pasa de ceea ce vor deveni copiii nostri, atunci nu ar trebui sa facem compromisuri in privinta educatiei. Valorile adevarate, sustine autorul, cresc din interior. Pedepsele si recompensele pot modifica, fie si temporar, un comportament, insa nu pot modifica o persoana. Exista, de altfel, din fericire, destui parinti care constientizeaza perfect pericolul pe care il reprezinta utilizarea recompenselor, mai ales atunci cand vine vorba de rezultatele scolare...

Raman la opinia ca tine de persoana si de mediul in care traieste si/sau este educat. Unii merg singuri foarte bine altii merg foarte bine dar nu tocmai singuri iar altii nu merg bine aproape orice ai face. Insa la varste mai mici raman la opinia ca un control mai riguros al activitatii si munca mai sustinuta raman de necombatut ca si variante de lucru. De la o vreme cand reintra pe fagas pentru ca nu are cum sa nu se vada efortul depus nu doar ca se schimba mentalitatea dar succesele obtinute pot deveni motivationale. In plus tot ca si rezultat (efect) previzibil ceea ce parea greu devine normal, si parca nu mai pare atat de chinuitor deoarece "greu" este ceea ce nu stii.
Nu sunt adeptul recompenselor ca si troc pentru ca educatia este ceva necomercializabil. (marius)
Ei bine, eu consider ca acest sistem de pedeapsa-recompensa este inima conditionarii, nu a invatarii. Adevaratul proces de invatare, deci de educatie, ar trebui sa se faca in afara acestor metode... si, daca incercam si lasam copiii sa experimenteze, vom vedea cit de simplu si frumos se face... chiar daca, obisnuti cu acest sistem, ni se pare imposibil. (nelia)

Exista insa si parinti care nu vad pericolele folosirii repetate ale recompenselor, ci considera ca folosirea lor este benefica pentru pregatirea copilului pentru viata de adult. Nu de putine ori am auzit argumente de tipul salariul este tot o recompensa, prin urmare ce e atat de rau sa-i oferi copilului o recompensa pentru ca invata...

Recompensa nu e ceva rau cand vrei sa intaresti un comportament (in cazul de fata pregatirea si buna purtare la scoala). Numai ca trebuie sa o folosesti asa cum trebuie si cat trebuie. (whiteflower)
Eu folosesc cu succes metoda recompenselor. O folosesc pentru ca este o metoda de motivare individuala si competitie sociala, notiuni care dupa mine nu se prea promoveaza in scoala americana dar se regasesc in mod agresiv in viata de adult. Mie mi se pare ca totul in viata are un sistem de recompense si desigur de consecinte, asa ca, nu vad de ce sa nu invete asta de mici ? (buflea)

Ad-Extra3:

Sa nu uitam insa ca vorbim de doua varste total diferite - intr-un fel gandeste un copil, in cu totul alt fel un adult

Prin urmare si asa-zisele recompense sunt percepute in mod diferit. Capatarea responsabilitatii incepe de la varste foarte fragede, inainte de perioada scolara. Daca parintii stiu sa-i educe pe copii in acest sens in perioada celor sapte ani de-acasa , atunci, in mod normal, nu ar trebui sa intampine probleme in a-si motiva copiii sa invete. Responsabilizarea prin activitati simple, cum ar fi participarea la curatenia din casa sau ajutorul oferit parintilor in diverse activitati, poate constitui un bun inceput. In plus, pot fi folosite altfel de recompense, emotionale, care au efect mai durabil si impact mai profund asupra personalitatii copilului, cum ar fi aprecierile verbale, laudele, timpul mai lung petrecut impreuna etc.

Adevarata recompensa este insa cea pe care copiii o primesc mult mai tarziu, cand vor fi devenit deja adulti - stima de sine, increderea in ei insisi si puterea de a face fata tuturor obstacolelor pe care viata le ofera la tot pasul. Pentru aceasta insa este nevoie ca parintii sa explice, sa motiveze, sa participe, sa simta alaturi de copiii lor si prin ei fiecare noua experienta pe care acestia din urma o traiesc. Nu e un lucru usor, insa este calea sigura spre satisfactia de a-ti vedea candva copilul ajuns o fiinta implinita.