Rolul ecografiei de contrast intarvezical in diagnosticul refluxului vezico-ureteral

Tema: Diverse | 0 | 14/5/2012

Rolul ecografiei de contrast intarvezical

Aparatul urinar reprezinta, probabil, sistemul cu cele mai multe si variate modificari fiziologice sau patologice. Rinichii sunt sediul a numeroase modificari in timpul dezvoltarii embrionare, care pot afecta numarul, forma, pozitia, structura sau vascularizatia acestora.

Una dintre cele mai importante modificari functionale ale rinichilor este reprezentata de refluxul vezico-ureteral.

Ce este refluxul vezico-ureteral?

Acesta se defineste prin prezenta unui flux urinar anormal directionat dinspre vezica urinara spre tractul urinar superior. Exista doua tipuri reflux vezico-uretral:

- Primar, care are drept cauza o modificare anatomica la nivelul jonctiunii vezico-ureterale
- Secundar, care apare ca urmare a unei modificari la nivelul vezicii urinare sau colului vezical.

Refluxul vezico-ureteral este banuit, si de cele mai multe ori descoperit, in corelatie cu infectiile repetitive ale tractului urinar (ITU) la copil. Aproximativ o treime din copiii care prezinta ITU repetitive sunt diagnosticati cu reflux vezico-ureteral. in timp, datorita refluxului vezico-ureteral si a infectiilor repetate care afecteaza si rinichiul, poate apare si modificarea anatomiei renale si chiar alterarea, pana la incetarea functionarii acestora.

Cum este diagnosticat refluxul vezico-ureteral?

Diagnosticul refluxului vezico-ureteral presupune metode imagistice, fie in perioada intrauterina, dupa 16 saptamani, fie dupa nastere.

In perioada fetala, singura metoda care poate aduce informatii despre aparatul urinar fetal este reprezentata de ecografie. Aceasta se efectueaza la anumite varste ale sarcinii, cand apar modificari, si este foarte sigura, fiind lispita de toxicitate asupra fatului sau mamei.

Dupa nastere, marea majoritate a metodelor de diagnostic a bolii de reflux vezico-ureteral, presupun utilizarea metodelor radiologice cu substante de contrast. Cea mai folosita motoda este uretro-cistografia mictionala. Aceasta consta in introducerea unei substante de contrast in interiorul vezicii urinare prin intermediul unui cateter, urmata de efectuarea de radiografii seriate in timpul umplerii si golirii vezicii. Substanta introdusa trebuie sa fie radio-opaca, adica sa se evidentieze la radiografie.

Alte metode sunt urografia renala, scintigrafia sau cistografia.

Pentru cuantificarea refluxului se foloseste clasificarea cistografica:

- Agentul de contrast prezent doar la nivelul ureterului
- Agentul de contrast prezent la nivelul ureterului, bazinetului si calicelor, structuri nemodificate anatomic
- Agentul de contrast stationeaza la nivelul ureterului si pelvisului renal, care apar moderat dilatate, iar calicele aplatizate
- Agentul ce contast prezent in ureter, pelvis si calice; ureterul si pelvisul apar dilatate, iar calicele devin rotunjite
- Agentul de contast prezent la nivelul ureterului, pelvisului si calicelor; ureterul este dilatat si tortuous, bazinetul dilatat, iar calicele profund modificate anatomic

Va recomandam sa cititi mai multe despre Rolul ecografiei de contrast intarvezical în diagnosticul refluxului vezico-ureteral AICI